Rolul președintelui nu e nici să facă, dea jos sau conducă guverne, nici să facă, desfacă și conducă majorități parlamentare, nici să conducă, nască sau îngroape partide politice, nici să-și dea zilnic cu părerea despre scena politică și mondenă. Nu e prim ministru, nu e lider de grup parlamentar, nu e președinte de partid și nici măcar editorialist sau membru în juriu la Românii au talent.
În politica internă puterea președintelui stă în popularitatea sa. Cu cît e mai popular, cu atît își ajută mai mult tabăra politică sau partidul în alegeri. Însă această popularitate e finită și consumabilă. Se erodează cu trecerea timpului și cu fiecare acțiune politică. Un președinte pierde rapid puncte de popularitate dacă se implică în bătălia politică la nivel de partide, se ceartă cu guvernul și parlamentul, stă toată ziua la televizor și își dă cu părerea despre orice, de la șansele electorale ale PSD-ului la modelul de afaceri din industria sîrmei, trecînd prin considerațiuni tactice și primul unsprezece cu care trebuie să abordeze Concordia Chiajna optimile de finală ale Cupei României. Cu fiecare acțiune politică și zi trecută valuta prezidențială se împuținează și devalorizează.
În aceste condițiuni președintele Klaus Iohannis trebuie să-și stabilească prioritățile cu mare atenție și să învețe din erorile fostului președinte, cel care și-a spart valuta prezidențială pe femei, cadouri pentru neamuri și prieteni și, în general, pe tămbălău politic, guvernamental, parlamentar și mediatic. Trebuie să-și țină popularitatea prezidențială la teșcherea și să cheltuie cu discernămînt. Trebuie să investească în acțiuni cu profit, care îi cresc popularitatea dar și să schimbe moneda popularității în moneda influenței politice. Președintele e puternic și contează politic atîta timp cît are popularitate și e util electoral. Fostul președinte a devenit o epavă inutilă după ce a fost castrat în ianuarie -august 2012. Mai mult, a devenit o piatră de moară agățată de gîtul PDL-ului și al majorității parlamentare.
Klaus Iohannis va avea influență în PNL atîta timp cît va fi popular și popularitatea sa se va răsfrînge electoral asupra PNL-ului și oricui îi este asociat în conștiința publică. Pînă în 2016 încă se mai poate folosi de popularitatea datorată noului stil prezidențial. După 2016 stilistica nu va mai fi suficientă, va fi nevoie de mai multă acțiune și de realizări concrete, palpabile. Deocamdată e suficient să se țină departe de lupta politică de partid, de disputele putere-opoziție, de certuri cu premierul și guvernul, de combinații parlamentare și de dat toată ziua din gură pe la televizor.
Ca președinte are prerogativa numirii șefilor din servicii și justiție și poate bloca ascensiunea unor personaje incompetente sau periculoase în aceste funcții (ceea ce fostul președinte n-a reușit sau n-a vrut, mai bine zis, în cazul Alinei Bica, de exemplu). Dacă în cazul șefilor de servicii președintele e cel care face propunerile, în cazul șefilor din justiție președintele doar numește, guvernul, prin ministrul de justiție, e cel care face propunerile. Pînă acum Klaus Iohannis s-a descurcat onorabil. În ciuda nemulțumirilor lui Băsescu și ale susținătorilor acestuia, Hellvig a fost o alegere bună pentru șefia SRI. Urmează însă în 2016 numirile Procurorului General și procurorului șef al DNA, două teste de foc pentru capacitatea de negociere a lui Klaus Iohannis care, deși nu poate refuza nejustificat o numire, poate negocia cu guvernul și pune presiune pe acesta. Iar pentru asta are nevoie de popularitate, valuta sa forte.
Politica externă și reprezentarea la nivel internațional e principalul teren pe care se poate desfășura și trebuie să se desfășoare președintele. Pe acest teren președintele nu riscă mari pierderi electorale, chiar poate cîștiga puncte de popularitate și, mult mai important, chiar poate face ceva pentru țară și intra în istorie. Debutul lui Iohannis e promițător deși nu spectaculos.
Are Klaus Iohannis timp și valută prezidențială pentru certuri la televizor cu ministrul pădurilor, cu directorul agenției de plăți la hectar din Țăndărei, de certuri cu Gâdea și gîdilici pe burtă și chelie cu Orcan? Nu.
Președintele Klaus Iohannis e utilizabil electoral de PNL, dreapta, ai noștri, dăscălimea, mațe fripte, coate goale, e utilizabil la numirea șefilor din servicii și justiție și, în primul rînd, e utilizabil în politica externă. Guvernele, majoritățile politice și lupta politică de stradă, budoar și televizor e treaba partidelor politice, nu a președintelui.
Președintele ar trebui să evite pe cît posibil promisiuni și proiecte care necesită majorități parlamentare și decizii guvernamentale și să apeleze la ele doar în situații-limită.
Comentează