Premium
Poate furând e puternic spus, dar plagiatul – acuzaţia corectă – nu știu câtă atenţie mai atrage, fiind totuşi vorba despre încă un lider PSD. Deschizători de drumuri, în privinţa furtului intelectual, se pare că au fost alţii, mult înaintea puternicului teleormănean.
Însă domnul Dragnea e primul preşedinte social-democrat care fură idei din romanele distopice. Şi asta chiar nu-i puţin lucru. Pentru cei nefamiliarizaţi cu lumea literaturii, foarte pe scurt, romanele distopice sunt cele în care e prezentată o societate guvernată de un regim autoritar sau printr-o formă de control social. Un exemplu celebru de scriere distopică îl reprezintă romanul 1984 al lui George Orwell. O altă scriere reprezintativă pentru gen, dar mai puţin cunoscută momentan, e legea „antidefăimare” a domnului Liviu Dragnea. Din păcate pentru noi, nici domnul Dragnea, nici legea omonimă nu sunt ficțiuni.
În ultimii ani, societatea românească a devenit locul de joacă al celor care au vrut să experimenteze modelul fantastic imaginat de Orwell în lumea reală. De altfel, dacă ați auzit de Legea Big brother, legea ceruta cu pumnul în masă de SRI, poate e util de amintit că, înaintea de a fi un reality-show, ”Big brother” a fost o metaforă pentru regimul polițienesc imaginată tot de Orwell.
Acum, captivat de ideea Ministerului Dragostei din romanul fantastic (până acum...) 1984, domnul Dragnea a inventat Departamentul pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței, care, sub denumirea mai degrabă hippie, ascunde o miliție e opiniilor.
Vă spun sincer, domnul Liviu Dragnea îi face concurență serioasă președintelui venezuelan Nicolas Maduro, omul care a adus în realitatea zilelor noastre Ministerul Fericirii Supreme și Crăciunul anticipat. Cu precizarea că Maduro n-a propus și amenzi de până la 100.000 lei pentru cei care nu se vor arăta îndeajuns de fericiți. În schimb, domnul Dragnea a crezut că o societate e cu atât mai liberă cu cât gradul de ipocrizie crește. Pentru că noua lege imaginată de liderul socialist, mă rog, pesedist, nu are nimic de-a face cu lupta împotriva discriminării sau intoleranței. Avem deja legislație arhisuficientă în acest domeniu și instituțiile aferente sunt și așa destul de active. Legea ”antidefăimare” a domnului Dragnea are o problemă cu părerile noastre. Iar dacă părerile noastre - fie ele și îndreptățite – nu vor fi pe placul departamentului pentru armonie absolută și fericire supremă ce urmează a fi înființat, domnul Dragnea crede că trebuie să plătim. La propriu.
Pentru Senat, inclusiv pentru fostul liberal Tăriceanu și compania sa, legea e justă. Pentru alde Daniel Barbu, profesor de științe politice, legea e firească. A votat-o. Pentru PSD, cu câteva excepţii, e Legea Dragnea. E votabilă, din oficiu.
Urmează, totuși, decizia Camerei. Unde domnul Dragnea are, din nou, majoritatea de partea sa. Deci, libertatea noastră de exprimare pornește cu un handicap.
Un articol de Razvan Zamfir, jurnalist.
