Premium
Majoritatea plângerilor pe care le auziți despre lipsa de solidaritate și spirit civic a românilor pornesc de la un sâmbure de adevăr. Românii au un spirit asociativ scăzut. Distanța socială dintre șefi și subordonați este mare. Tendința de a raporta infracțiuni la poliție este scăzută. Toate acestea sunt fapt măsurabile. Și totuși între 2012 și 2015 s-a ieșit în stradă în masă și cu rezultate. Care este legătura, puntea care face trecerea de la starea de suspiciune,de lipsă de speranță, de lehamite și ridicarea a mii și zeci de mii de oameni?
Adeseori, este vorba de moarte. Nu ca românii ar fi unici în acest sens.
Moartea la români pare să fie unul din puținele evenimente pe care românii nu ezită să le ia în serios. Despre morți numai de bine, zice proverbul și acest îndemn este, în linii mari respectat. Când Ceaușescu a fost executat fără un proces real asta a lăsat o urmă de dezaprobare și vinovăție care persistă și azi. Când Adrian Năstase s-a împușcat, aproape că a reușit să se reabiliteze în fața electoratului PSD. Doctorii care salvează vieți au un statut aproape sfânt în mitologia populara contemporană. Ca să nu mai vorbim de Raed Arafat.
La diversele manifestații nu s-a strigat niciodată "Jos Moartea" dar ele au început de la cazuri mortale.
În 2012 s-a pornit de la Legea sănătății și Raed Arafat. Abia apoi s-a ajuns la Jos Băsescu.
În 2013 a fost vorba de cianură și abia apoi s-a evoluat probleme mai de sistem.
În 2014 nu a fost vorba de moarte deloc, acest caz este o excepție.
În 2015 a fost vorba de morții de la Colectiv și din suita lui Gabriel Oprea și abia apoi s-ar fi ajuns, eventual, la Jos Ponta.
Speculativ, aș zice și că moartea produce alianța între tinerimea din București și Cluj și restul țării. Să luăm cazul Colectiv. Majoritatea românilor nu aveau nici o miză în poveste pentru că, încă dinainte, nu aveau mari speranțe pentru copii lor în caz că ardea discoteca locală. Mai mult de atât, Ponta avea o poziție slăbită, dar era relativ popular. Dar, dacă tinerii din București aleseseră să lupte împotriva morții, Ponta nu mai putea folosi majoritatea tăcută împotriva lor. Repet, aceasta este o speculație relativ greu de operaționalizat și dovedit.
Nu spun deloc că mișcările nu au avut, fiecare, individualitatea ei. Dar există un moment critic în agregarea unei mișcări de stradă. Și, în acel moment este bine să spui că lupți pentru viață împotriva morții.
Dacă am dreptate, atunci este important de observat că există o poveste despre viață și moarte care nu a ajuns la final. Anume aceea a infecțiilor intra-spitalicești. Scandalul l-a înlăturat pe Patriciu Achimaș-Cadariu, despre care se spunea că ar fi un favorit al premierului. Vlad Voiculescu a lucrat să facă unele reforme, nu fără erori cum ar fi legiferarea prin ordonanță de urgență. Dar a fost acolo și asta a calmat populația.
În momentul de față PSD pare a dori să anuleze aceste reforme. Dacă acest lucru se întâmplă, nu exclud că ne vom vedea, din nou, în fața unor mișcări de stradă.
Citiți și:
- (In)adecvarea partidelor la agenda publică
- Un fost ministru îl ATACĂ pe Dragnea pe tema 'gaura din buget': 'E invocată GREAUA moștenire'
