Premium
La o distanță de 2,7 miliarde de ani lumină, într-un roi de galaxii cunoscut sub numele de Abell 1201, se află o gaură neagră ultramasivă, un fel de zid cosmic cu o masă de 32,7 miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru. Este cea mai mare gaură negră detectată vreodată de astronomi!
Universul nostru este plin de găuri negre, inclusiv găurile negre supermasive care se găsesc în centrul galaxiilor din toate regiunile spațiale din jurul nostru.
Multe dintre acestea sunt inactive, nu produc material care să le facă să se lumineze, ceea ce le face mai ușor de detectat. Altele sunt găuri negre neidentificate, care se plimbă prin spațiu după bunul lor plac. Altele sunt găuri negre ultramasive.
Aceste găuri negre sunt mult mai mari decât găurile negre supermasive, precum cele care se găsesc în centrul galaxiilor.
Și, pentru că sunt atât de masive – și conțin atât de multă masă – ar trebui, teoretic, să fie mai ușor de găsit. Cu toate acestea, așa cum am menționat mai sus, totul depinde de cât de activă este gaura neagră și de câtă căldură emite. Acest lucru se datorează faptului că, în mod implicit, găurile negre ultramasive (și găurile negre în general) nu emit lumină.
Zidul cosmic din centrul Abell 1201
Acest lucru le face excepțional de greu de reperat în întunericul spațiului, unde lumina este un factor foarte important în modul în care căutăm lucruri.
Unul dintre modurile în care astronomii caută găurile negre se numește lentilă gravitațională. Prin această tehnică, astronomii observă modul în care lumina călătorește printr-o regiune a spațiului. În cazul acestei găuri negre ultramasive, lumina se curbează exponențial în jurul ei.
Acest lucru se datorează faptului că, atunci când lumina se apropie de un obiect masiv din spațiu, aceasta se concentrează în jurul acestuia, se întinde și creează un efect de mărire care distorsionează imaginile din fundal.
Acest lucru este, de asemenea, util pentru a găsi galaxii care sunt prea îndepărtate pentru ca noi să le putem observa fără o mărire imensă. Un grup de astronomi a observat pentru prima dată, în 2003, că lumina se îndoaie în jurul acestei găuri negre ultramasive din centrul Abell 1201.
,,Este ca un zid cosmic, un spațiu incredibil de mare. Ai spune că este limita Universului”, a declarat unul dintre astronomi.
Cu toate acestea, abia în 2017, când astronomii au descoperit o a doua pată, au început să analizeze mai în profunzime această descoperire.
Mai recent, ei au efectuat simulări, descoperind că, pentru ca lumina să se îndoaie în jurul unei găuri negre în acest fel, aceasta ar trebui să măsoare aproximativ aceeași masă ca 30 de miliarde de Sori, ceea ce o face suficient de mare pentru a fi o gaură neagră ultramasivă.
Cercetătorii implicați în această detecție au raportat-o în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Speranța este că lentilele gravitaționale ne vor permite să privim și mai adânc în univers, scrie gadgetreport.ro
