Până la cartea lui Cervantes, spune William Eggiton încă de la început, oamenii nu erau obișnuiți cu acest limbaj, nu-l știau. Cervantes ne- a învățat limbajul ficțiunii.
William Eggiton este profesor de umanioare la Johns Hopkins University din Statele Unite, unde predă literatură spainolă și latino-americană. A piublciat mai multe cărți foarte căutate, cea mai recentă, cea de față, pe care o consider una dintre cele mai bună cărți-eseu despre marele Miguel Cervantes. O carte utilă atât studenților, cât și oricărui iubitor de literatură, potrivit Mediafax.ro.
Citește și: OFICIAL S-a lansat platforma online unde cetățenii pot înregistra documente pentru instituțiile publice
"La începutul secolului al XVII-lea – scriu editorii -, un veteran al războiului Spaniei împotriva Imperiului Otoman a publicat o carte. Acea carte, <>, avea să se vândă în mai multe exemplare decât oricare alta, cu excepția Bibliei, transformându-l pe autor, Miguel de Cervantes, în cel mai citit sciitor din istoria literaturii
Cartea lui William Egginton este despre cum Cervantes a ajuns să creeze ceea ce acum numim ficțiune și despre cum aceasta a schimbat lumea, ajungând să influențeze arta, politica și știința, lumea modernă fiind, practic, de negândit fără ea.
Până la cartea lui Cervantes, spune William Eggiton încă de la început, oamenii nu erau obișnuiți cu acest limbaj, nu-l știau. Cervantes ne- a învățat limbajul ficțiunii.
"Posibilitatea de a trăi realităţi diferite şi uneori chiar contradictorii, fără să le respingem nici pe una, nici pe cealaltă, constituie unul dintre motivele pentru care ne simţim atraşi de ficţiune, în toate formele ei.
Nu este un lucru care s-a realizat peste noapte. Cultura noastră a avut nevoie de o evoluţie îndelungată pe plan tehnologic şi intelectual ca să modeleze ficţiunea şi să-i redea formele de astăzi; iar procesul nu s-a încheiat. Chintesenţa ficţiunii - prin care cunoaştem lumi diferite, alături de perspectivele şi emoţiile pe care acestea le generează, de parcă ar fi ale noastre, fără să uităm vreo clipă faptul că ne aflăm, de fapt, în altă parte - a căpătat forma de astăzi in urmă cu patru sute de ani. Şi, deşi a beneficiat de secole de înţelepciune şi de tehnici moştenite de la scriitorii şi filosofii de dinaintea sa, cel care a inovat şi a îmbinat, mai mult decât orice altcineva, tehnicile folosite astăzi în crearea ficţiunii nu este un erudit al Renaşterii, protejat şi finanţat de prinţi pentru a putea duce în tihnă o viaţă dedicată cunoaşterii. A fost, în schimb, soldat, aventurier, prizonier şi un veşnic datornic, care, după numeroase încercări şi la fel de multe eşecuri, a dat naştere, spre sfârşitul vieţii, unei cărţi ce avea să devină modelul ficţiunii moderne.
Acesta este Miguel de Cervantes Saavedra. Iar cartea pe care a publicat-o în 1605 se numea Ingeniosul hidalgo Don Quijote de la Mancha. Spre marea lui surprindere, cât şi a celorlalţi, romanul lui Cervantes s-a bucurat de un succes internaţional, conferindu-i faimă, dacă nu și avere. (...)
Ficțiunea, așa cum o înțelegem astăzi, este cu totul diferită de istorie sau de poezie, așa cum erau cunoscute de cititorii de dinaintea lui Cervantes. Pentru ca o narațiune în proză să devină ficțiune trebuie să fie scrisă pentru un cititor care știe că faptele descrise în paginile sale nu sunt adevărate, dar le tratează un timp ca și când ar fi.
William Egginton - "Cervantes, omul care a inventat ficțiunea". Traducere din limba engleză de Iris-Manuela Anghel. Editura RAO. 314 pag.