Premium
Sunt zile fierbinți în Parlamentul României, unde două teme, aparent fără legătură, se află în dezbatere, iar războiul declarațiilor dintre actorii aliați odinioară ține capul de afiș.
Pe de o parte, Curtea Constituțională s-a pronunțat astăzi asupra reformei fiscal-bugetare, menite să crească taxe și să reducă risipa fondurilor publice, pentru acoperirea deficitului estimat la 5%. Judecătorii CCR au respins sesizarea formulată de USR și liberalii conduși de Ludovic Orban.
În paralel, cifrele oficiale arată că jumătate din acest deficit este cauzat de blocajul urbanistic al Capitalei din ultimii 3 ani. Mai precis, scăderea de 7% a contribuției Bucureştiului la PIB se traduce într-o pagubă a încasărilor de peste 2 procente, adică exact economia pe care trebuie să o facă Guvernul pentru a respecta ținta stabilită la nivel european.
Pe de alta, în această perioadă au loc dezbateri în Comisia parlamentară pentru elaborarea Codului Urbanismului, o legislație de la care se speră claritate, astfel încât dezastrul provocat în Capitală de blocajul tuturor construcțiilor să fie temperat, spre revirimentul investițiilor. Din păcate, aşa cum redacția noastră a arătat încă de ieri, cifrele oficiale ale ANAF indică prăbuşirea unui domeniu vital dezvoltării oricărei țări, acela al spațiilor de locuit, afaceri sau depozitare. Iar din păcate, dialogul pare unul axat pe teme politice și interese electorale.
Astfel, în ciuda presiunii uriaşe care apasă coaliția de guvernare, atât raportat la stabilitatea macroeconomică, dar şi la imperativele Comisiei Europene, dezbaterea vizând atragerea investitorilor serioși se loveşte de un zid irațional. Primarul Capitalei susține că jumătate din autorizațiile de construire eliberate au probleme de legalitate, omiţând să spună că o autorizaţie suspectă pentru un bloc între case nu este echivalentă cu una corect acordată, pentru un proiect al unei companii internaționale, listate la bursă, care nu îşi permite nicio abatere de la reguli, având în spate investitori extrem de atenți cu banii lor. Iar pedepsirea tuturor fără discernământ, a condus deja la scăderea dramatică a interesului pentru piața românească, la creşterea prețurilor locuințelor, la griparea sistemului de creditare, explozia chiriilor şi alungarea marilor firme serioase, generând şomaj și falimentul IMM-urilor româneşti de pe orizontală.
Mai mult, statistica arată că suspendarea tuturor documentaţilor-cadru de urbanism a dus nu doar la încetinirea planurilor de investiții ci deja la o reducere uriaşă a încasărilor la buget, atât prin scădere a taxelor plătite de către dezvoltatori, cât şi a contribuțiilor pe muncă și asigurări sociale, ca efect al desființării multor joburi.
În acest context extrem de tulbure, scandalul din interiorul PNL ridică probleme politice majore, dat fiind ca liberalii sunt la guvernarea centrală, în Cabinetul Ciolacu, dar și în cea locală, alături de USR, PMP și Forța Dreptei, tocmai formațiunile care au atacat la CCR pachetul măsurilor fiscale. Interesantă și ciudată deopotrivă e tocmai ironia situației: la nivel de București, liderii PNL susțin, votează și cauționează deciziile lui Nicușor Dan, ale căror efecte sunt devastatoare pentru economie și buget, în timp ce aceiași liberali susțin măsurile de austeritate care să compenseze efectele amintite.
Iată cum, în ultimele zile, voci din ce în ce mai critice la adresa edilului general provin din rândurile susținătorilor săi devotați: primarul sectorului 6 acuză dezastrul traficului, urmare a închiderii circulației pe Podul Grant, în cea mai aglomerată perioadă a anului. La rândul său, ferventul susținător USR și al lui Nicușor Dan, Andrei Caramitru, îl desființează pe acesta, ridiculizându-l, iar Rareș Bogdan afirmă răspicat că PNL nu îl mai susține pe actualul șef al PMB pentru nou mandat.
Ei bine, toate aceste date converg spre ipoteza, evocată anterior de sursele noastre, conform căreia PNL nu va mai putea gestiona balastul electoral din Capitală alături de Nicușor Dan, sacrificându-și în paralel votanții de dreapta, împovărați de noi taxe și impozite pentru a repara eșecul administrativ al Bucureștiului.
Iată de ce a devenit atât de importantă dezbaterea Codului Urbanismului, document de la care societatea așteaptă soluții echilibrate furnizate de parlamentari, pentru cele 3 probleme majore ale actualității, semnalate de sursele noastre încă de ieri:
1. Provocarea principală constă în lipsa predictibilității în domeniu, care afectează întreaga societate și toate sistemele economice și instituționale: comunități locale, venituri ale administrației centrale și locale, beneficiari finali ai construcțiilor (locuințe, birouri, depozite), investitori și piețe bursiere. Experții susțin că soluția este ca prevederile aplicabile pentru orice proiect să fie cele de la momentul înregistrării cererii pentru certificatul de urbanism. În această veritabilă PREMIERĂ legislativă, s-ar aplica principiul universal al NERETROACTIVITĂȚII: pentru prim dată cetățenii, firmele și administrația vor ști precis ce și unde se poate construi, în ce condiții, fără schimbări de reguli în timpul jocului și fără derogări care să afecteze comunitatea și investitorii onești. „Dacă există vreo vină, ea aparține autorității care a întocmit și aprobat acele PUZ-uri. Beneficiarii certificatelor de urbanism și autorizațiilor ar deveni victimele colaterale ale incompetenței administrative. E ca și cum Statul vine să ia astăzi impozit retroactiv de 90% pe salariul oficial și încasat legal al fiecăruia, invocând că legea în baza căruia a fost acordat a fost greșită. Sau ai moștenit un apartament într-un bloc construit între 1948 și 1989 și apare o lege care spune că trebuie confiscat pentru că pe atunci erau comuniștii la putere.” ne-a spus un reprezentant al unui ONG cu activitate în monitorizarea eliberării autorizațiilor de construire.
2. O altă problemă, semnalată de această dată de către un profesor de Drept administrativ, este legată de centralizarea aprobării PUZ-urilor la nivelul Consiliului General, încălcând principiul decentralizării, limitând autonomia locală, și riscând să afecteze interesele legitime ale locuitorilor din sectoare: „E normal să dai competență Consiliului General să adopte PUZ-uri pentru zonele protejate, la cele ale monumentelor și la proiectele situate pe raza mai multor sectoare, acolo e nevoie de o decizie politică pe întreg Bucureștiul. Însă gândiți-vă că în Consiliul General sunt reprezentanți ai structurilor de partid din toate sectoarele. Nu e normal ca un om, care teoretic e votat în Sectorul 1, să decidă pentru cum să se dezvolte Sectorul 5. Sau invers.”
3. În fine, un director cu state vechi în administrația locală, având activitate exact în domeniul autorizării, mai trage un semnal de alarmă: „Neactualizarea documentațiilor de urbanism, conform modificărilor din legislația cu forță juridică superioară permite abateri grave de la regulile instituite deja, dar neaplicate. Mai exact, actualizarea reglementărilor secundare, gen PUZ, trebuie să se facă de drept, la intrarea în vigoare a actelor normative de nivel superior. În acest fel se vor elimina derogările care au permis atâtea aberații. De pildă, acest Cod trebuie să precizeze că nu dărâm casa omului dacă a greșit Primăria când a făcut PUZ-ul în baza căruia l-am autorizat, dar nici nu mai pot amâna la nesfârșit, eu ca Primărie, să actualizez un PUZ conform legislației superioare, naționale, pentru ca un edil să îi lase pe toți așa zișii „dezvoltatori”, să facă blocuri între case de un nivel”.
