Premium
Mark Zuckerberg, directorul companiei Facebook, a fost audiat în cadrul unui comitet reunit al Senatului Statelor Unite ale Americii, comitet care include aproape jumătate din numărul senatorilor. Am aflat ceva cu adevărat un nou din acest exercițiu de democrație?
Parlamentul român versus Congresul american
Mai mulți comentatori din mediile sociale au observat, și pe bună dreptate, diferența dintre organizarea și comportamentul parlamentar al americanilor și diverse audieri similare din Parlamentul României. A fost apreciată politețea, încadrarea în timp și în general organizarea.
S-a observat, deși mai rar, și reversul medaliei. În sistemul american, deși vorbim de o democrație prezidențială, este cu totul normal ca un conducător al unei companii importante să vină să prezinte în fața factorului politic acele activități ale companiei sale care au relevanță publică.
Dacă, în schimb, Parlamentul României ar fi invitat un lider de business important, o bună parte a opiniei publice ar fi considerat aceasta o imixtiune nepermisă în zona privată a afacerilor.
Și mai interesant este, însă, că, din perspectiva presei internaționale, aceasta audiere a fost mai degrabă o dezamăgire. Număru mare de participanți a însemnat un timp limitat la cinci minute pentru întrebări. Astfel, a fost practic imposibilă presarea dlui Zuckerberg prin întrebări repetate pentru a obține răspunsurile dorite. CEO-ul Facebook a folosit această oportunitate pentru a evita în mai multe rânduri un răspuns direct, folosind timpul doar pentru a spune generalități privind viziunea organizației.
Investigație sau educație?
Un alt lucru observat atât în presa politică cât și în cea tehnică a fost slaba pregătire a senatorilor în ceea ce privește modul în care funcționează Facebook. Unele întrebări au părut, pentru cei familiarizați cu subiectul, de-a dreptul ridicole.
Cel puțin un senator a apărut, în fața camerelor, că nu înțelege nici măcar procedeul prin care compania Facebook scoate profit.
Întrebare: Ei bine, cum mențineți un model de business în care utilizatorii nu plătesc pentru serviciul oferit.
Zuckerberg: Publicăm reclame, domnule senator.
Această calitate teoretic slabă a întrebărilor, nu este neapărat cel mai rău lucru. Deși comentatorii avizați au familiaritate cu modul în care platforma Facebook funcționează și obține profit, majoritatea publicului american, sau chiar internațional, nu este la fel de familiarizată. Întrebările simpliste au avut beneficiul de a obține de la Mark Zuckerberg clarificări oficiale în privința lucrurilor care erau cunoscute mai degrabă semi-oficial. De asemenea, fiind raportate apoi în presă, ele contribuie la educarea generală a publicului.
Cine legiferează și cine este legiferat
Unul dintre aspectele mai bizare ale audierii a fost că mai mulți senatori au cerut părerea lui Mark Zuckerberg în privința necesității unor legi care să reglementeze mai atent funcționarea Facebook. Scopul politic al acestor linii de întrebări nu este neapărat greu de ghicit. Chiar și aflat într-un moment sensibil, șeful Facebook dispune în continuare de putere de lobby. De asemenea, companiile tehnologice din Silicon Valley ar putea alege să își folosească influența pentru a evita ceea ce ele percep ca fiind o supra-reglementare.
Dacă, în schimb, dl Zuckerberg admite, în fața Congresului și a camerelor de filmat nevoia acestor legi, atunci lobb-ul acesta nu ar mai avea muniție. Dl Zuckerberg, în mod previzibil, a evitat să afirme necesitatea unor reglementări după cum a evitat și să descrie propria afacere ca fiind una de monopol.
Efectul acestor manevre a fost că, minute în șir, Mark Zuckerberg apărut ridicat la înălțimea legislativului, fiind consultat ca un egal, poate chiar ca o autoritate, în privința legilor care ar trebui să îi reglementeze comportamentul.
Bizareria a fost accentuată în momentul în care a fost discutată situația din Myanmar, unde platforma Facebook este folosită pentru a promova îndemnuri la ură sau violență. Tonul folosit în această discuție a fost unul mai degrabă informativ decât unul care cere sau care dă socoteală. Nimeni din sală nu avea nici un fel de mandat de reprezentare din partea populației locale și, dincolo de un interes general umanitar, nicio responsabilitate față de acea populație.
În opinia mea, acest fragment al discuției a arătat cel mai precis puterea disproporționată pe care o poate avea Facebook. Cetățenii americani sau europeni pot avea o anumită siguranță dată de conștiința faptului că există totuși legislatori care protejează, chiar și atunci când nu țin pasul cu schimbările tehnologice. Dictaturi precum Rusia sau China pot să interzică cu totul platforma. Dar rămân o mulțime de alte țări care nu au nici informația necesară pentru a se apăra eficient, nici legislatori care să protejeze interesul popular și nici, la limită, puterea de a face față Facebook. În acest no man’s land abuzul poate înflori.
Ce rămâne în urma audierilor
Atât presa politică cât și cea tehnică au considerat că, în general, dl Zuckerberg ca făcut față fără nici o problemă acestor audieri. De asemenea, cotațiile acțiunilor Facebook au crescut cu 4,5%, semn că bursele americane împărtășesc această opinie.
Ce rămâne cu adevărat în urma audierilor este urcarea în atenția publică a problemelor ridicate de Facebook precum și începutul asumării de către puterea politică a faptului că platforma trebuie înțeleasă și, acolo unde este cazul, reglementată.
