Mărturie emoţionantă a viitorului ambasador al SUA în România: Cum a ajuns în SUA la 9 ani, plecând din România comunistă

Adrian Zuckerman, propus pentru postul de ambasador al SUA în România, a fost audiat joi de Comitetul pentru relaţii externe al Senatului SUA. În declaraţia de la începutul audierii, Zuckerman a relatat povestea familiei sale, de la părinţii săi care au trăit ca evrei în România în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, până la dobândirea cetăţeniei americane. Viitorul ambasador a avut-o alături de el, la audierea din Senatul SUA, pe fiica sa, Natalie.

• CITEȘTE ȘI: Cantitatea ideală de Vitamina C: Câte fructe şi legume trebuie să consumi zilnic

"Călătoria mea începe cu doi oameni care sunt aici numai în spirit: părinții mei iubiți, Emil și Aura. Dacă nu ar fi fost curajul, înțelepciunea și sacrificiul lor, n-aș fi aici. Amândoi au fost adolescenți în București în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La fel ca mulți dintre contemporanii lor, familiile lor au fost dislocate și averea lor a fost confiscată.

În pofida tuturor obstacolelor şi în faţa antisemitismului persistent din regimul comunist postbelic, ei au urmat fiecare liceul şi şcoala medicală. Emil a devenit academician senior şi cercetător la Universitatea Bucureşti. A dobândit recunoaştere internaţională pentru cercetările sale în domeniul epilepsiei. Aura a efectuat cercetări în domeniul endocrinologiei.

La scurt timp după ce m-am născut, părinții mei, conștienți de neajunsurile brutale ale sistemului comunist, au decis că singurul lor copil ar trebui să aibă posibilitatea unei vieți mai bune. După depunerea unei cereri de părăsire a României, şi-au pierdut funcțiile academice de elită. Au început o nouă viață, la limita sărăciei. Îmi amintesc gesturile ocazionale de recunoştinţă ale pacienţilor părinţilor mei, care aduceau câte un peşte sau un pui viu. Am trăit la etajul patru al unui bloc fără lift, în două camere mici, fiecare încălzită cu lemnele arse în sobe de teracotă. Căldura stocată în teracotă nu dura niciodată până dimineaţa. Apa pentru baie era încălzită într-o oală pe un aragaz cu butelie.

Ni s-a permis în cele din urmă să emigrăm, când aveam nouă ani. Am plecat cu puțin mai mult decât haine de pe noi. Nu ni s-a permis să luăm niciun obiect de valoare şi niciun ban, nu că am fi avut ceva de valoare. La sfatul prietenilor, părinții mei au luat cu noi două salamuri care să poată să fie vândute sau mâncate când ajungem în Roma, Italia.

Am rămas în Roma în următoarele nouă luni, în timp ce părinții mei au căutat oferte de muncă în Statele Unite. Tatălui meu i s-a oferit în cele din urmă o funcție ca profesor asistent de medicină la Şcoala mediacală Yale. Sosind în New Haven, Connecticut, în mai 1966, am început să trăim visul american. Părinții mei au lucrat ca medici, pe mine m-au înscris în clasa a treia și am început să învăţ să vorbesc engleză.

Părinții mei au fost mândri să poată primi cetățenia americană. Emil și Aura au urmărit visul american cu vigoarea, zelul și energia tinerilor plini de speranţă. Îmi amintesc de bucuria lor la cumpărarea primei lor mașini, a primei case și a primului grătar de grădină. Ziua în care s-au simţit cei mai mândri a venit șapte ani mai târziu, când au devenit cetățeni americani. Au preţuit valorile americane - credința în munca grea și un viitor mai bun, respectul pentru libertatea de exprimare și respectul maxim pentru viață, libertate și drepturi individuale. S-au asigurat că voi ști și îmi voi aminti mereu să apreciez și să trăiască prin aceste principii", a relatat Adrian Zuckerman.

• CITEȘTE ȘI: Borcanele cu arome – soluţia ideală pentru a ţine la distanţă ţânţarii şi alte insecte .