Premium
Oamenii de știință își pun mari speranțe în acest eșantion, spunând că acesta va permite o mai bună înțelegere a formării sistemului nostru solar și a modului în care Pământul a devenit locuibil. Coborârea finală a sondei Osiris-Rex prin atmosfera terestră va fi periculoasă, dar agenția spațială americană speră la o aterizare ușoară, în jurul orei locale 9:00 (15H00 GMT), într-un poligon militar de testare din nord-vestul statului Utah, scrie France 24.
La patru ani de la lansarea sa din 2016, sonda a aterizat pe asteroidul Bennu și a colectat aproximativ nouă uncii (250 de grame) de praf de pe suprafața sa stâncoasă.
Chiar și această cantitate mică, potrivit NASA, ar trebui "să ne ajute să înțelegem mai bine tipurile de asteroizi care ar putea amenința Pământul" și să arunce lumină "asupra celei mai timpurii istorii a sistemului nostru solar", a declarat Bill Nelson, administratorul NASA.
"Această returnare de eșantion este cu adevărat istorică", a declarat pentru AFP Amy Simon, cercetător la NASA. "Acesta va fi cel mai mare eșantion pe care l-am adus de la întoarcerea pe Pământ a rocilor lunare Apollo".
Întoarcerea capsulei va necesita "o manevră periculoasă", a recunoscut ea. Osiris-Rex urmează să elibereze capsula - de la o altitudine de peste 108.000 de kilometri (67.000 de mile) - cu aproximativ patru ore înainte de aterizare.
Trecerea înflăcărată prin atmosferă va avea loc abia în ultimele 13 minute, când capsula va coborî cu o viteză de peste 27.000 de mile pe oră, la temperaturi de până la 2.760 de grade Celsius (5.000 Fahrenheit).
Coborârea sa rapidă, monitorizată de senzorii armatei, va fi încetinită de două parașute succesive. În cazul în care acestea nu se vor desfășura corect, va urma o "aterizare dură".
În cazul în care se pare că zona țintă (37 pe 9 mile) ar putea fi ratată, controlorii NASA ar putea decide în ultimul moment să nu elibereze capsula. Sonda și-ar păstra atunci încărcătura și ar efectua o altă orbită a Soarelui. Oamenii de știință ar trebui să aștepte până în 2025 înainte de a încerca o nouă aterizare.
Dacă va reuși, însă, Osiris-Rex s-ar îndrepta spre o întâlnire cu un alt asteroid.
Mostre japoneze
Odată ce capsula de mărimea unui pneu va ateriza în Utah, o echipă cu măști și mănuși de protecție o va plasa într-o plasă pentru a fi transportată cu elicopterul într-o "cameră curată" temporară din apropiere.NASA dorește ca acest lucru să se facă cât mai repede și mai atent posibil pentru a evita orice contaminare a eșantionului cu nisipul deșertului, care ar putea distorsiona rezultatele testelor.
Luni, presupunând că totul merge bine, eșantionul va fi transportat cu avionul la Centrul Spațial Johnson al NASA din Houston, Texas. Acolo, cutia va fi deschisă într-o altă "cameră curată" - începutul unui proces care va dura câteva zile.
NASA intenționează să anunțe primele rezultate în cadrul unei conferințe de presă pe 11 octombrie.Cea mai mare parte a eșantionului va fi conservată pentru a fi studiată de generațiile viitoare. Aproximativ un sfert din el va fi utilizat imediat în experimente, iar o cantitate mică va fi trimisă în Japonia și Canada, parteneri ai misiunii.Japonia a oferit anterior NASA câteva grăunțe de pe asteroidul Ryugu, după ce a adus 0,2 uncii de praf pe Pământ în 2020, în timpul misiunii Hayabusa-2. Cu zece ani înainte, aceasta adusese o cantitate microscopică de pe un alt asteroid.
Dar eșantionul de pe Bennu este mult mai mare, permițând efectuarea unui număr semnificativ mai mare de teste, a declarat Simon.
Povestea originii Pământului
Asteroizii sunt compuși din materialele originale ale sistemului solar, datând de acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, și au rămas relativ intacte. Ei "ne pot oferi indicii despre modul în care s-a format și a evoluat sistemul solar", a declarat Melissa Morris, director al programului Osiris-Rex."Este propria noastră poveste de origine".
Prin lovirea suprafeței Pământului, "credem că asteroizii și cometele au livrat material organic, potențial apă, care a ajutat viața să înflorească aici pe Pământ", a spus Simon.
Oamenii de știință cred că Bennu, care are un diametru de 1.640 de metri, este bogat în carbon - un element constitutiv al vieții pe Pământ - și conține molecule de apă blocate în minerale.
Bennu îi surprinsese pe oamenii de știință în 2020, când sonda, în timpul celor câteva secunde de contact cu suprafața asteroidului, s-a scufundat în sol, dezvăluind o densitate neașteptat de scăzută, un fel de piscină pentru copii plină de bile de plastic.
Înțelegerea compoziției sale ar putea fi utilă în viitorul - îndepărtat.
Pentru că există o șansă mică, dar nu zero (una la 2.700) ca Bennu să se ciocnească în mod catastrofal cu Pământul, deși nu înainte de 2182. NASA a reușit anul trecut să devieze cursul unui asteroid prin prăbușirea unei sonde în el în cadrul unui test și ar putea fi nevoită, la un moment dat, să repete acest exercițiu - dar cu o miză mult mai mare.
