Occidentul e pe punctul de a smulge înfrângerea din ghearele victoriei în Ucraina

Armata lui Zelenski are nevoie disperată de gloanțe, obuze, tancuri - și avioane. Vestul îi ignoră apelurile, arată o analiză The Telegraph.

În ciuda ororilor vizibile în Gaza, războiul din Ucraina are de departe o mult mai mare semnificație pentru securitatea și prosperitatea Regatului Unit. Privește tabloul din perspectivă, și va deveni evident că spectrul războiului nuclear și al armatei lui Putin avansând în forță tot mai spre vest e cel care ne cere în primul rând atenția.

Da, grupările teroriste din Orientul Mijlociu ne amenință cu atentate. Dar ele sunt limitate și nu au capacitatea de a se transforma în acel gen de subjugare tiranică pe care Putin și-ar dori atât de mult s-o încerce în Ucraina. Nu au nici capacitatea de a trimite focoase nucleare letale să brăzdeze cerul.

Cu toate acestea, președintele Zelenski începe în mod evident să devină tot mai exasperat de faptul că Occidentul e distras de alte regiuni. După 20 de luni de război neîntrerupt, recentele demiteri de generali și responsabili de securitate demonstrează o frustrare profundă provocată de mersul războiului.

Livrările de armament și muniție din Occident încep să sece, fiind aparent redirecționate spre estul Mediteranei. Iar alegerile americane și cele britanice de la anul s-ar putea dovedi fatale fluxului necontenit de armament.

Rusia, în schimb, se pregătește pentru un „război total”. Luate la un loc, cheltuielile ei militare ar putea depăși lejer 10% din PIB anul acesta. Kremlinul e dispus să-și arunce tineretul în malaxorul de carne din Donbas, în vreme ce soldații ucraineni de pe front au o vârstă medie de peste 40 de ani. Și, evident, Putin nu se confruntă cu vreun risc de a pierde „alegerile” la anul. Acest angajament total în favoarea războiului ar putea înclina balanța - iar Zelenski o știe.

Rusia este departe de a fi învinsă

Eseul „Războiul modern de tranșee și cum poate fi câștigat” de generalul Valerii Zalujni, comandatul armatei ucrainene, este la prima vedere o evaluare foarte onestă și realistă a actualului stadiu al războiului. Este concomitent și un avertisment către Occident cum că Rusia e departe de a fi învinsă.

A afirma că s-a ajuns într-o situație de blocaj nu e totuna cu a admite înfrângerea, dar există totuși unele mesaje subtile în paginile lui - atât pentru ruși cât și pentru susținătorii Ucrainei, presupun.

Nimeni nu mai credea că în secolul 21 numărul brut al soldaților și numai atât mai poate fi la fel de important ca la începutul secolului 20. Rusia a pierdut - se estimează - peste 300.000 de soldați în cele 20 de luni de război. Însă Putin, încuibat la Kremlin, e izolat de consecințele politice ale acestei anihilări în masă a viitorului Rusiei.

Războiul de tranșee le permite rușilor să tot reverse în luptă soldați aproape neinstruiți, care nu trebuie să facă altceva decât să țină arma în mână și să apese pe trăgaci. Ucraina, pe de altă parte, nu are zone sigure de instrucție pentru recruții ei, iar ce cred eu că face generalul e să „țipe” politicos la Occident să-și asume partea leului în chestiunea aceasta.

Ce cere mereu Zelenski este armament modern capabil să schimbe macazul. În 1917, în tranșeele primului război mondial, tancul a fost cel care a avut acest rol. La acea vreme mult prea mulți nu au realizat ce potențial avea, întrucât tancurile erau folosite ici și colo, iar nu în cadrul unei abordări cuprinzătoare integrând combinații de arme. Totuși, în calitate de fost comandant de tancuri, consider că nu există nici o diferență între rolul jucat de tancuri la Cambrai pe 20 noiembrie 1917 și cel din 2023 în Donbas. Blocajul va fi rupt dacă vom satisface cererile pe care ni le strigă Zelenski - și mai cu seamă dacă îi dăm și veriga lipsă, cea a avioanelor militare moderne.

Mai presus de toate, noi cei din Vest trebuie să conștientizăm că evenimentele din Europa ne vor influența soarta incomparabil mai mult decât cele din estul Mediteranei. Trebuie să-i dăm Ucrainei tot ce are nevoie pentru a învinge; în caz contrar, există perspectiva reală ca ea să piardă, ceea ce ar aduce asupra Europei un nor negru cum n-am mai văzut din 1939.

Sursa: Revista Presei Rador Radio România