Premium
Ar fi paradoxală plasarea DNA și DIICOT la cel mai înalt nivel ierarhic și compunerea acestora din procurori aflați la început de carieră a căror vechime nu le permite nici măcar promovarea în funcția de procuror la parchetul de pe lângă tribunal, arată CCR în comunicatul de presă în care explică de ce este neconstituțională reducerea de la 10 ani la 7 ani a vechimii necesare accederii în funcția de procuror DNA sau DIICOT.
Argumentele CCR:
- „Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea, având în vedere structura ierarhică a Ministerului Public, a stabilit că legiuitorul are obligația constituțională să instituie, în plan vertical, condiții de acces generale și specifice în funcțiile de execuție aflate pe niveluri ierarhice diferite. Dacă în cadrul aceluiași nivel ierarhic sunt organizate direcții specializate, legiuitorul poate stabili, în plan orizontal, condiții speciale sau derogatorii de acces în cadrul acestora față de cele generale și specifice deja existente; însă, marja sa de apreciere nu poate să se manifeste aleatoriu/arbitrar/subiectiv, ci ea trebuie să fie unitară și coerentă, cu respectarea principiului controlului ierarhic în cadrul Ministerului Public.
- Vechimea în funcție este elementul obiectiv pe care se grefează orice procedură de concurs sau interviu pentru avansarea în grad profesional/nivel de parchet și reprezintă o condiție necesară oricărei activități desfășurate la nivel înalt sau specializat.
- DNA și DIICOT sunt direcții specializate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție învestite cu instrumentarea unor cauze de o complexitate ridicată circumscrise combaterii criminalității organizate, terorismului sau corupției, după caz.
- Reperul pentru stabilirea condiției de vechime necesare accederii la funcția de procuror în cadrul direcțiilor specializate este cea stabilită pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atât sub aspectul naturii vechimii (efectivă), cât și sub cel al temporalității sale (10 ani), astfel că, în niciun caz, standardul numirii în funcție nu poate fi inferior celui al promovării în funcție la nivelul antereferit. Totodată, specializarea poate implica o condiție superioară de vechime pentru accederea în respectiva funcție, dar nicidecum una inferioară.
- Rezultă că este nu numai rațional, dar și imperativ din punct de vedere al exigențelor constituționale ca vechimea efectivă pentru numirea în funcțiile de procuror DIICOT sau DNA să reflecte poziția constituțională supraordonată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în structura Ministerului Public, calitatea de structură specializată a acestor direcții, precum și caracterul superior al rangului dobândit. Ar fi paradoxală plasarea celor două direcții specializate la cel mai înalt nivel ierarhic și compunerea acestora din procurori aflați la început de carieră a căror vechime nu le permite nici măcar promovarea în funcția de procuror la parchetul de pe lângă tribunal. În consecință, vechimea efectivă în funcție pentru aceste numiri trebuie să fie cel puțin aceeași cu cea necesară pentru accederea în funcția de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, art.II din legea analizată contravine poziției constituționale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în structura Ministerului Public și, totodată, încalcă egalitatea în drepturi, nu se integrează în ansamblul legislației și se constituie într-un element de incoerență legislativă. Prin urmare, Curtea a reținut încălcarea art.1 alin.(3) și (5), art.16 alin.(1) și art.131 din Constituție.
- Legiuitorului îi revine obligația de a pune de acord soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională cu decizia Curții Constituționale, sens în care urmează să modifice condițiile de vechime stabilite prin art.II [cu referire la art.79 ind.1 alin.(3) și art.87 alin.(2) din Legea nr.304/2004] și să le coreleze cu art.44 alin.(1) lit.c) și alin.(2) din Legea nr.303/2004.
- Soluția Curții Constituționale consolidează poziția instituțională a celor două direcții specializate, valorificând specializarea, calificarea și experiența procurorilor”
Decizia este definitivă şi general obligatorie.
Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Comunicatul CCR mai prevede:
În ședința din 14 iulie 2021, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor anterior promulgării, a decis:
Cu majoritate de voturi,
1. A admis obiecția de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a constatat că dispozițiile art.II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și pentru modificarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale.
Cu unanimitate de voturi,
2. A respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și pentru modificarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, în ansamblul său, este constituțională în raport cu criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate.
Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate prin prisma încălcării principiului bicameralismului, Curtea a reținut că propunerea legislativă inițiată reglementa modificarea și completarea atât a Legii nr.303/2004, cât și a Legii nr.304/2004. Camera de reflecție a avut ocazia să se pronunțe pe modificarea Legii nr.304/2004, modificare pe care a respins-o în mod expres și explicit. Camera decizională a reintrodus în corpul legii respectiva modificare a Legii nr.304/2004, astfel că nu i se poate opune faptul că această modificare prezintă un element de noutate față de propunerea legislativă asupra căreia s-a pronunțat Camera de reflecție. Reluarea conținutului normativ eliminat/respins de către cea dea doua Cameră, prin mijlocirea unui amendament depus, nu echivalează cu încălcarea principiului bicameralismului, ci reprezintă o expresie a acestuia. Prin urmare, Curtea a constatat că nu sunt încălcate prevederile art.61 alin.(2) și art.75 din Constituție cu referire la principiul bicameralismului.
