Premium
"Dezvoltarea este posibilă când terminăm cu marea corupţie. Noi nu facem lupta anticorupţie pentru raportul MCV, ci pentru noi şi pentru progresul ţării noastre." Sunt cuvintele preşedintelui Iohannis, însă adevărul e spus doar pe jumătate. Cealaltă jumătate a soluţiei pentru "progresul ţării noastre" a fost doar sugerată vineri de Victor Ponta: "Ştiţi foarte bine că e un dezastru cu salarizarea în sistemul bugetar, începând cu preşedintele ţării şi primul-ministru."
Nu că aş ţine neapărat să fiu înjurat, dar sunt nevoit să o zic direct: funcţionarii publici, primarii, parlamentarii şi miniştrii au salarii prea mici. Desigur, ar fi multe argumente pentru a o da cotită, m-aş putea gândi la câteva motive decente pentru care demnitarii ar putea fi arşi pe rug, nu premiaţi cu salarii mai mari, dar socotesc totuşi că scopul ultim şi suprem nu e (doar) să ne răzbunăm pe cineva, ci să ne asigurăm că lucrurile vor sta altfel pe viitor. De la o vreme, de partea cu răzbunarea pare să se ocupe eficient procurorii DNA. Mai rămâne întrebarea: Cum facem ca ăia care vin în locul corupţilor săltaţi de procurori să nu fie expuşi aceloraşi metehne?
E drept că, într-o ţară în care prea mulţi oameni muncesc pe salarii din zona 1000 de lei/lună, poate suna a nesimţire să propui lefuri mai mari pentru demnitari. Nu mai puţin adevărat e şi faptul că pentru o speranţă de mai bine e nevoie de corectitudine şi competenţă în sistemul public. Dacă ne bazăm doar pe procurori să schimbe ceva, s-ar putea să ne trezim că pleacă hoţii şi rămân incompetenţii.
Mă întreb doar câţi dintre cei care privim cu satisfacţie cum DNA îi "arde" pe corupţi am reuşi să ne menţinem integritatea dacă ni s-ar da pe mână câteva milioane de euro. Problema poate fi exemplificată cât se poate de simplu: doar pentru un costum decent, de purtat la o întâlnire cu vreun omolog străin, un ministru ar putea să-şi dea tot salariul. E ca şi cum i-am spune direct: "Fură şi tu ceva pentru tine, că o dată în viaţă eşti ministru!" La fel, cu actualele salarii şi cu regimul strict al incompatibilităţilor, nu e nicio mirare că Parlamentul devine mai atractiv ca loc de ascunzătoare pentru penali.
Aşadar, lupta anticorupţie şi stimulentele financiare sunt două feţe ale cărţii câştigătoare pentru România. Avem un punct de plecare pentru toate celelalte discuţii necesare: depolitizarea instituţiilor, apelul la meritocraţie, eliminarea personalului public inutil (cărători de hârtii), suplimentarea personalului în zonele cu deficit şi multe altele... Deci da, Victor Ponta are dreptate!
