Ordonanța traseiștilor – o formă practică de trișare a alegerilor

E doar un mod de a plimba voturi prin stimulare și responsabilizare directă: vii la noi, atingi cutare obiectiv, deci obții cutare recompensă; aleșii locali s-au săturat să distribuie pe-ascuns voturi în stanga și-n dreapta – vor statut oficial, vor să se afiseze legitim cu cel care le semnează asfaltările prin comună.

Fără ordonanța traseiștilor, voturile transferate de primarii neloiali ar fi rămas într-o zonă gri, greu de cuantificat; pe urmă, ar fi fost înjumătățite, pentru că alesul de dreapta care lucra pentru stânga ar fi dirijat buletine de vot în ambele direcții, impartial ca tot românul și neștiind limpede în ce directie bate vântul. Ordonanța rezolvă această problemă: toate voturile curg în aceeași zonă și se pot face estimări credibile. Se mută astfel, instituțional, cu ștaif și scrobeală de lege, curat constitutional, 50 de voturi acolo, 100 dincolo, 1000 dincoace, efectul la nivel national fiind un procent consistent, decisiv – probabil acel procent care i-a privat pe Adrian Năstase și Mircea Geoană de funcția de președinte.

Decizia Camerei Deputaților de a respinge o astfel de încercare adolescentină de a schimba regulile în timpul unei competiții – lucru pe care-l fac, de obicei, puștii insuficient socializați la jocurile de pe maidan – reprezintă un semn de maturitate democratică.

Pe care Senatul o va confirma.