Premium
De 11 luni într-unul dintre birourile firmei românești duhnește a tutun. Acolo e controlul fiscal românesc. Se fumează mult. Încă nu s-a lămurit cum stă treaba. De 11 luni câțiva dintre angajații companiei servesc controlorii fiscali cu informații și explicații. 11 luni...tot acolo.
În schimb, la un control fiscal în Ungaria legat de documentațiile de export experiența a fost alta. În ziua următoare, după control, patronul român s-a deplasat la punctul controlat și a contrazis ceea ce suținea echipa de experți fiscali.
Echipa de control fiscal unguresc și-a chemat superiorul care a ascultat ambele părți și a promis ca în ziua imediat următoare vine cu raportul final.
Așadar, în a treia zi, într-un raport de câteva pagini era descrisă părerea experților fiscali maghiari, a firmei românești implicate și concluzia superiorului fiscului local. Acesta a constatat că legea este ambiguă, că agentul economic nu se face vinovat de rea intenție și că recomandările echipei de control sunt bune, iar patronul român este îndrumat să le aplice în viitor, fără nicio sancțiune sau repercusiune.
Știți de ce e totuși evaziunea fiscală cea mai mare în România și nivelul de trai penultimul în UE? Pentru că așa se vrea să fie! Cei puși pe treabă bună sunt hiper-controlați și maziliți, cu reputația făcută zob de unii montați din mass-media. Impostorii tolerați. Competenții trimiși la plimbare în lumea largă să-și găsească rostul profesional. Iar unii din ANAF sau parchet care chiar au încercat să lupte cu economia neagră și crima economică de anvergură au fost scoși din sistem cu acuzații nefondate, care s-au dovedit, în final, în instanță fără dovezi. Aceasta este o problemă de structură, de sistem, care se poate corecta doar cu VOINȚĂ. Cea mai bună prevenție fiscală ar fi să eliminăm aroganța și perioadele demente de control fiscal, iar cei mai buni experți fiscali să fie LĂSAȚI să-și facă treaba. Doar atât!
