Premium
Printr-un comunicat de presă, DNA a anunțat că Adunarea Generală a instituţiei, convocată în temeiul art. 9 alin. 2 din Regulamentul de Ordine Interioară, a decis să susțină comunicatul comun al Asociației Forumul Judecătorilor din România și Asociației Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor din data de 25.10.2018.
Potrivit Regulamentului de Ordine Interioară al DNA, Adunarea Generală poate fi convocată "anual, ori de câte ori este necesar sau la solicitarea unei treimi din numărul procurorilor care fac parte din aceasta". Articolul 10 al Regulamentului stabileşte atribuţiile Adunării General:
"a) dezbate activitatea anuală desfășurată de Direcția Națională Anticorupție;
b) dezbate probleme de drept;
c) analizează proiecte de acte normative, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii sau a ministrului justiției;
d) formulează puncte de vedere, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii;
e) alege și revocă, în condițiile legii, membrii Colegiului de conducere;
f) propune revocarea din funcția de conducere a procurorilor pentru motivele prevăzute la art. 55 alin. (5) raportat la art. 51 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
g) participă la Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru alegerea, în condițiile legii, a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii;
h) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege sau de regulamente."
Plecând de la premisa că e posibil să nu înțelegem subtilitățile acestui regulament, am solicitat structurii de comunicare a DNA să ne explice în exercitarea cărei atribuţii, dintre cele prevăzute la art. 10, a fost emis comunicatul de susţinere a procurorului general. Ni s-a răspuns că poziția publică a Adunării Generale "se încadrează perfect la literele b) și h)" ale art. 10.
Comunicatul de presă emis de DNA poartă titlul "Mesaj Adunare Generală privind declanșarea procedurii de revocare a Procurorului General". Din analiza celor două puncte indicate sau a altor puncte ale articolului 10 ale Regulamentului, nu se poate identifica atribuția conferită Adunării Generale a DNA să comunice mesaje publice. Relevante sunt două articole din Ghidul privid relaţia dintre sistemul judiciar şi mass-media, de unde reiese clar că atribuţia exprimării de puncte de vedere în numele unui parchet revine conducătorului acestuia:
"Art. 3 - În general, purtătorul de cuvânt sau înlocuitorul acestuia este cel care furnizează date şi informaţii de interes public către mass-media. Nu este permis judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor să furnizeze informaţii privind cauzele deduse judecăţii sau instrumentate de parchet, aceste persoane având obligaţia să îndrume solicitanţii către structurile de comunicare. Procurorii pot furniza direct mass-mediei date şi informaţii de interes public, în condiţiile Ordinului Procurorului General nr. 116/2007 privind desfăşurarea activităţii de relaţii cu mass-media în Ministerul Public şi dacă nu se încalcă alte ordine şi dispoziţii în vigoare.
Art. 4 - Preşedintele şi Vicepreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi preşedinţii de instanţe şi conducătorii de parchete pot emite comunicate prin care să fie exprimată în mass-media poziţia instituţiei pe care o reprezintă."
Trecând peste acest aspect esențial, trebuie analizate și cele două temeiuri de drept. Astfel, litera b) prevede că Adunarea Generală dezbate probleme de drept. Pornind chiar de la titlul comunicatului, problema de drept supusă dezbaterii ar fi declanșarea procedurii de revocare. Practic, Adunarea Generală a DNA a dezbătut articolul din Legea 303/2004 care permite ministrului Justiţiei să declanșeze revocarea. Nu se indică la ce concluzie s-a ajuns în urma dezbaterii, ci doar că Adunarea Generală susține un punct de vedere exprimat de două asociații profesionale și că procedura de revocare trebuie să fie temeinic justificată. Cu alte cuvinte, s-a analizat nu o problemă de drept, în speţă articolele care permit declanșarea revocării, ci o problemă de temeinicie a revocării. Nu o problemă de drept, ci o problemă de oportunitate. Lăsăm la o parte faptul că problemele de drept pe care Adunarea Generală a DNA ar putea să le dezbată ar fi cele legate de activitatea sa și nu cele legate de o procedura în care nu are niciun rol.
În ceea ce privește litera h), aici lucrurile sunt și mai clare, pentru că nu există vreo lege sau vreun regulament care să oblige Adunarea Generală să aibă puncte de vedere sau să dea mesaje publice.
În cel mai bun caz, s-a analizat un demers al unei autorități administrative, ministrul Justiţiei, Adunarea Generală a DNA substituindu-se practic unei autorități care ar putea analiza teminicia deciziei administrative. O consecință imediată ar fi modalitatea în care această poziție publică, exprimată aparent în afara cadrului legal, a fost percepută în spațiul public, respectiv: DNA anunță că susține demersul celor 1000 de magistraţi. În esență, efectul este că o instituție publică cu atribuții limitativ prevăzute de lege în combaterea infracțiunilor de corupție se confundă cu demersul unor asociații profesionale.
Analizând lista semnatarilor comunicatului pe care îl susţine Adunarea Generală a DNA, putem constata că 46 dintre aceştia sunt procurori DNA. Adică aproximativ o treime din numărul total al procurorilor DNA, sufiecient pentru convocarea Adunării Generale, în acord cu articolul 9, alin. (2) al Regulamentului de Ordine Interioară. Practic, procurorii care au decis să adere la punctul de vedere al unei ONG, asupra oportunităţii revocării procurorului general, au decis să folosească întreaga instituţie în sprijinului demersului lor "pe persoană fizică".
Potrivit articolului 99, lit. m) din Legea 303/2004, constituie abatere disciplinară "nerespectarea în mod nejustificat a dispoziţiilor ori deciziilor cu caracter administrativ dispuse în conformitate cu legea de conducătorul instanţei sau al parchetului ori a altor obligaţii cu caracter administrativ prevăzute de lege sau regulamente".
Reponsabilitatea disciplinară poate fi stabilită tot prin raportare la Regulament de Ordine Interioară al DNA. Articolul 11:
"(1) Adunarea generală a procurorilor este convocată de procurorul șef direcție, iar în lipsa acestuia de unul dintre procurorii șefi adjuncți direcție, desemnat de acesta.
(2) Adunarea generală a procurorilor este prezidată de procurorul șef direcție, iar în lipsa acestuia de unul dintre procurorii șefi adjuncți direcție, desemnat de acesta.
(3) Adunarea generală a procurorilor este legal constituită în prezența majorității procurorilor.
(4) Organizarea ședințelor și încheierea procesului-verbal de ședință sunt asigurate de un secretariat format din procurori și/sau grefieri, desemnați de către procurorul șef direcție.
(5) Hotărârile adunării generale a procurorilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți."
Nu putem verifica dacă într-o zi de vineri au participat la Adunarea Generală jumătate din numărul total al procurorilor DNA, însă putem vedea clar că responsabilitatea pentru ordinea de zi şi pentru comunicarea deciziilor luate aparţine procurorului şef. În acest caz, procurorul şef interimar, Anca Jurma. Această concluzie este întărită şi de articolul 7 al Regulamentului:
"Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție îndeplinește următoarele atribuții:
a) conduce și coordonează întreaga activitate a Direcției Naționale Anticorupție, luând măsuri pentru buna organizare și funcționare a acesteia."
Situaţia generată la DNA nu este una singurală. În ultimele două zile, mai multe parchete de judecătorii şi de tribunale au adoptat decizii în Adunările Generale prin care îşi exprimă susţinerea faţă de Augustin Lazăr. Lor li se adaugă şi Adunarea Generală a Judecătoriei Sectorului 1.
Din prevederile legale care le reglementează activitatea, nicio Anunare Generală a vreunei instanțe sau a vreunui parchet nu ar avea competenţa de a emite astfel de poziții publice care angrenează cel puțîn la nivel de percepție publică instituția în sine. Mesajul este mai puțin relevant, însă poate deveni dacă depășește obligația de rezervă impusă magistraților.
