Premium
Părintele Francisc Doboş compară politica cu un cuţit, care poate fi utilizat ca armă a unei crime sau ca unealtă pentru gătit. „Politica, în sine, nu este rea. Rău pot să fiu dacă trăiesc cu interese personale sau doar de grup, fără un bine public, fără binele oamenilor ci doar al găştii din care provin sau care m-a propulsat”, afirmă părintele, potrivit news.ro.
Francisc Doboş a povestit duminică, în emisiunea Insider Politic, la Prima TV, că şi-a dat seama că vrea să fie preot în adolescenţă, la 15 ani
„Nu era târziu, 15 ani. Până atunci, toţi verişorii mei, rudele mele, spuneau ”Eu vreau să fiu preot, eu vreau să fiu preot”, eu am zis: ”Nu! Eu preot? Nici pomeneală! Nici de departe!”. A fost un moment în viaţa mea când făceam sport de performanţă, arte marţiale. Artele marţiale, dacă le practici bine, te controlează, nu lasă să răbufnească furia din tine. Vvoiam să fac sport de performanţă pentru a mă controla. Nu reuşeam... aici a fost declicul pentru mine şi am renunţat. Am continuat mai apoi şi în seminar să mă antrenez, nu aveam cu cine în Seminar, că nu stătea nimeni după mine”, a afirmat Francisc Doboş la Prima Tv.
Francisc Doboş a mai povestit că a crescut într-o familie „profund credincioasă” şi a fost „hrănit de mic cu linguriţe de credinţă” de către mama şi de către comunitatea din care făcea parte.
Preotul a vorbit şi despre relaţia dintre Biserică şi politică. Cât despre criticile pe care le face în legătură cu politica, Doboş consideră că „nu putem să tăcem când trebuie să vorbim”.
„Biserica este chemată nu să facă politică, ci să formeze mireni, oameni laici care să se implice, pentru că dacă nu fac laicii noştri politică, atunci încape pe mâna cui? Şi noi ne mirăm că avem o astfel de politică astăzi? Biserica are o doctrină socială: cum îi însoţim pe oameni să se implice, pentru că este vorba de un bine comun cum este gestionată ţara noastră, oraşul nostru, ce fel de legi sunt votate (...) fără să facem din spaţiul public un alt amvon. Predica o ţin în biserică, dar dacă pot atinge conştiinţa, mintea şi inima oamenilor pentru a-i trezi să nu intre doar în calcule meschine sau doar în calcule omeneşti. (...) Dumnezeu nu ne învaţă şi nu ne îndeamnă să fim blegi, să fim neimplicaţi, moi, ci să fim fermi. Dar este o fermitate a iubirii, a convingerii, a mărturiei noastre”, spune părintele.
El consideră că politica este ca o armă care poate fi folosită pentru a face bine sau pentru a face mult rău.
„Este cuţitul o armă a crimei? Toţi folosim cuţitul în bucătărie, cine găteşte. La fel şi politica, totul depinde de intenţie. Putem să folosim instrumentele, aşa cum folosim cuţitul ca să gătim, putem să-l folosim şi ca să ucidem. Depinde de intenţia celui care foloseşte. Asta e marea diferenţă. Nu politica este problema in sine, cei care trăiesc în politică, cum o folosesc, interesele cui le urmează, pentru că de foarte multe ori politica fără Dumnezeu nu este altceva decât un troc. Şi mimăm interesul public, când de fapt ne interesează interesele de grup. Tocmai de aceea politica, în sine nu este rea. Rău pot să fiu dacă trăiesc cu interese personale sau doar de grup, fără un bine public, fără binele oamenilor ci doar ale găştii din care provin sau care m-a propulsat. Lucrurile acestea se pot vedea, nu încercăm să arătăm cu degetul pe nimeni dar încercăm s atingem conştiinţa oamenilor, ca să fie preocupaţi de binele public, de oameni, de familiile în dificultate, de o dezvoltare economică”, consideră părintele Francisc Doboş.
În ceea ce priveşte sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos, Francis Doboş afirmă: „Noi suntem chemaţi să mărturisim credinţa, dar nu doar cu gura, pentru că învierea lui Hristos din morţi nu este doar ceva de povestit, este de trăit, o spun adesea. Şi unde o trăiesc? Doar într-o retorică, doar într-o modalitate de a vorbi? Doar aprinzând o lumânare?”.
