Verdictul specialiștilor: prioritățile anului 2020 în agricultură și industria alimentară

Elaborarea Planului Național Strategic, măsuri pentru combaterea economiei subterane, înființarea camerelor agricole sau măsurile de combatere a pestei porcine africane sunt printre temele aflate pe agenda de priorități a reprezentanților agriculturii și industriei alimentare în anul 2020, potrivit „Fermier în România”:

Emil Dumitru, secretar de stat, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale: „Printre prioritățile anului 2020 sunt elaborarea Planului Național Strategic (PNS) pentru anul 2021-2027, înființarea camerelor agricole, ca o obligație ce rezidă din proiectul de regulament care condiționează punerea în aplicare a PNS de existența serviciilor de consultanță și reforma administrativă a domeniului agricol. De asemenea, la nivel european, România dorește să se implice în negocierile legate de bugetul agriculturii al viitorului exercițiu bugetar”.

Sorin Minea, președintele Romalimenta: „În ultima perioadă, industria alimentară a fost neglijată. Industria are o problemă serioasă cu economia subterană. Se discută tot mai mult, în ultimul timp, despre creșterea procesării, dar industria are fabrici cât să hrănească două Românii. Procesatorii au altă problemă și anume nu au suficiente materii prime în țară. În anul 2020, poate ar trebui ca industria alimentară să treacă la Ministerul Economiei. De asemenea, avem nevoie de un dialog real cu autoritățile și, în același timp, trebuie rezolvată problema pestei porcine africane, pentru că altfel riscăm să izolăm întreaga Românie, nu doar industria cărnii de porc”.

Aurel Tănase, președinte Organizația Interprofesională pentru pentru Produse Agroalimentare de Legume-Fructe: „Ne dorim ca în anul 2020 să existe noi măsuri de reglementare a pieței de legume-fructe. Este vorba, în primul rând, despre măsuri de combatere a concurenței neloiale. De asemenea, trebuie gândit un alt sistem de acordare a sprijinului pentru producători și de stimulare a asocierii. Este nevoie de susținerea investițiilor din fonduri europene. Am avut un succes în pomicultură, în sensul derulării unui program sectorial, dar în celelalte domenii rezultatele nu sunt prea bune. Programele derulate cu fonduri naționale, aprobate de Comisia Europeană, trebuie modernizate. De asemenea, propunem autorităților ca în anul 2020 să fie înființat un SAPARD românesc care să aibă ca obiective înființarea a 30 de hectare de sere și a 400 de hectare de solarii, un program pe care îl estimăm la aproximativ 100 milioane de euro. Acest program ar trebui derulat de organizațiile profesionale în domeniu”.

Dorin Cojocaru, președinte Asociația Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL): „Industria laptelui ar trebui să se orienteze mai mult către consumatori. Statul ne-a încurcat mai mult decât ne-a ajutat. Fondurile europene ar trebui să se orienteze către tehnologie nouă. În industria alimentară este ca în cea de tehnologia informației, ritmul de schimbare a tehnologiilor este foarte rapid. Dacă nu investești, nu faci față concurenței care vine din Uniunea Europeană, în special din Germania, Franța și Polonia. Există o serie întreagă de produse noi care vin din Europa de Vest, precum produsele de lactate cu arome, laptele fără lactoză ș.a. Noi, românii, am rămas tot la brânză telemea cu roșii. Deci, avem nevoie de diversificare și de noi tehnologii. În al doilea rând, avem nevoie de o îmbunătățire a costurilor. Noi nu reușim să reducem costurile. Spre exemplu, producătorii polonezi nu pierd nimic dintr-un litru de lapte, nu pierd grăsimea, nu pierd zerul. Toate aceste subproduse se folosesc în Polonia, în timp ce în România o bună parte din ele se risipesc. Nu avem bani pentru investiții, nu avem linii de credit de la bănci și nu avem fonduri europene, pentru că birocrația este mare. Infrastructura rutieră nu este dezvoltată, ceea ce crește costurile, nu avem depozite frigorifice, iar forța de muncă este tot mai scumpă. În ceea ce privește dezbaterea privind creșterea procesării în România, trebuie spus că, în urmă cu mai bine de un deceniu, prin programul SAPARD, s-au construit aproximativ 200 de fabrici de procesare a laptelui. O parte dintre ele s-au închis sau au fost, pur și simplu, dezmembrate. De ce? Pentru că nu au avut materie primă pe care să o prelucreze sau pentru că nu au reușit să reziste în piață. În acest moment, România ar trebui să dezvolte sursa de lapte nu sectorul de procesare. Iar acest lucru este valabil și pentru laptele de vacă și pentru cel de oaie. Sunt, de exemplu, cooperative care importă lapte de oaie și îl prelucrează în țară. Motivul este foarte simplu: nu găsesc lapte suficient în România”.

Valeriu Steriu, deputat, membru în Comisia de agricultură a Camerei Deputaților: „Deficitul comercial de produse agroalimentare ajunge, în anul 2019, la aproximativ două miliarde de euro, un deficit nepermis de mare. În anul 2015, balanța comercială era excedentară. Este bine că exportăm și importăm mai mult, dar România ar trebui să aibă excedent de balanță comercială la produsele agroalimentare. În ultimii patru ani, creșterea consumului și dublarea rețelei de retail au dus la aceste cifre ale deficitului. Este, așadar, nevoie de un sprijin concret acordat exportului de produse ale industriei alimentare, nu doar susținerea participării producătorilor români la câteva târguri de profil internaționale. Problemele forței de muncă în agricultură și în industria alimentară sunt o provocare a anului 2020. Lipsa forței de muncă duce la o stopare a dezvoltării, iar resursele financiare de care dispun companiile din domeniu nu permit în acest moment investiții care să înlocuiască forța de muncă. În industria alimentară, de exemplu, au apărut lucrători din Asia, din Vietnam, de exemplu, pentru care angajatorii au costuri mai mici decât cu forța de muncă autohtonă. O a treia temă importantă este pesta porcină africană. Atât la nivel național, cât și la nivel mondial. Din cuza înjumătățirii efectivelor de porci din China, prețul mondial al cărnii de porc a crescut considerabil, iar implicațiile se simt deja în piață. România, care consumă cantități mari de carne de porc, va fi afectată. O a patra problemă importantă, dar care nu depinde de domeniul agricol, este cursul de schimb leu-euro. Pentru importuri totale de produse agroalimentare de șapte miliarde de euro, un curs de schimb al euro mai mare în raport de leu va duce la o scumpire a importurilor, ceea ce îi va afecta pe consumatori, dar și pe operatorii economici din agricultură și industria alimentară”.