Premium
Președintele Iohannis vrea ca România să aibă un proiect de țară construit pe consensul partidelor. Deși ideea este nobilă, nu are șanse să se întâmple în forma propusă prea curând.
Trebuie să fim clari, partidele nu reprezintă societatea în orice context. Desigur, ele o reprezintă în Parlament, în Guvern sau la consultări cu Președintele. Dar un proiect național necesită un consens al societății și nu al partidelor, cum crede Iohannis.
Partide, Guvern, Parlament, nici una din aceste instituții nu se bucură de încrederea necesară pentru a garanta consensul social. Iohannis ar avea legitimitatea necesară să lanseze dezbaterea și cam atât.
Grafic: INSCOP
Nu ajută faptul că lansările seamănă cu niște mutări de șah. Dâncu a lansat un program de dezvoltare (bănuiesc că va fi vorba de regionalizare). Cioloș a lansat un alt program (economie). Înțeleg că există și o nouă formă a strategiei anti-corupție. În faza a doua se vor purta discuții care vor deveni rapid foarte tehnice, partidele nu vor avea pregătiți profesioniștii care să facă față așa că tehnocrații Guvernului vor domina dezbaterea. Astfel, cu o falsă ușurință, se va ajunge la un fals consens care se va formaliza într-un document semnat de partide. Poate, cine știe, se va forța terminarea dezbaterilor înainte de alegeri, ca să urce profilul politic al lui Cioloș și să îi dea lui Iohannis o platformă de pe care să pună presiune pe următoarele guverne.
Unde am mai văzut noi asta oare? Ah, da, comisiile Președinției României sub mandatul lui Băsescu. Iohannis zice că va face nu comisii ci grupuri de lucru, dar acestea sunt doar cuvinte. Mai spune că va crea un consens al partidelor, dar și Băsescu a obținut asta pe reforma Învățământului.
Ce ar fi trebuit să facă Președintele
În primul rând, să obțină un consens social larg (le nivel de elite și populație) pe nevoi și obiective, înainte să se apuce de lucru. Tind să cred că obiectivele Europa 2020 vor fi destul de bine reflectate în proiectul de țară, ceea ce este OK dar nu suficient. În orice caz, un adevărat proiect de țară nu este un document ci o filosofie axată pe 2-3 piloni înțeleși de toată lumea. Celebrul "Consens de la Snagov" se reducea la două cuvinte: NATO și UE. Da, a avut și un document făcut în colaborare cu Academia Română ... dar câtă lume mai știe acest lucru.
Apoi, dacă ar fi acționat ca un "honest broker", Președintele și Guvernul ar fi trebuie să anunțe că se pregătesc aceste strategii și eventual câteva linii directoare pentru ca partenerii de dialog să vină pregătiți. Pot să înțeleg foarte bine de ce nu s-a făcut astfel. Dar un cost politic tot va exista. Această fentă aproape că garantează că partidele vor vedea acest exercițiu ca pe unul de imagine care trebuie sabotat discret.
În sfârșit, trebuia să lărgească cercul consultărilor dincolo de partide. Sub o forma sau alta, consensul de la vârf trebuie să picure până înapoi la bază. Iar partidele, am spus deja mai sus, nu au această forță chiar dacă ar vrea. Iar dacă poporul vrea să saboteze o reformă, puterea sa este mai mare decât a partidelor.
Deocamdată nu l-am auzit decât pe Mugur Isărescu să insiste pe tema necesității unui consens mai larg. Ceea ce este amuzant pentru că nu ar trebui să fie treaba lui.
Citiți și: Isărescu cere un consens larg al tuturor partidelor
*
Această primă analiză privește doar procedura ce pare a fi propusă privind noul proiect de țară. Vom reveni în zilele următoare cu discuții mai aplicate pe direcțiile strategice propuse.
