DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

PSD a devenit #echipacâștigătoare

puterea.ro
ciolacu citu

Câteva informații relevante în ultimele săptămâni au dat imaginea extrem de relevantă a percepției populației în ceea ce privește scena politică parlamentară, cu cei 4 actori combativi (UDMR beneficiază de constanță electorală, prin urmare are o altă conduită). Voi explica în cele ce urmează, pe rând, de ce este PSD marele câștigător al anului politic 2021, cu șanse reale de a se consolida în 2022, trecând în revistă jucătorii, așa cum reies ei din ultimele sondaje, în ordine crescătoare:

1.  USR, în declin evident, momentan cu șanse mici de revigorare. Formațiune prin excelență populistă, ce luptă în numele poporului (pur, bun, educat) cu elita coruptă, USR se află la stânga ideologică prin progresism, negarea tradițiilor și lupta cu valori precum familia și Biserica, având dese accente pe care istoricii le atribuie fascismului (mitul și glorificarea „omului nou”, demonizarea adversarilor prin sintagma lui Goebbels „ciuma roșie”, mijloace de luptă extraparlamentară precum manifestații de forță sau agresiuni verbale și fizice derulate de susținători, tentative de preluare a controlului instituțiilor de forță pentru a pedepsi adversarii). Sigur că există alegători legitimi și bine intenționați ai USR (noul proletariat, birocrația corporatistă, cu aspirații mai mari decât poate oferi momentan România în termeni de politici publice, dar și cu o foarte scăzută putere de analiză critică în condițiile unei conșțiințe a vocației de clasă socială relevantă), care merită reprezentare parlamentară, dar care probabil nu depășesc 10% (diferența suplimentară de până la 15% erau votanții anti-sistem, momentan capacitați de către AUR). În plus, USR a pierdut și continuă să piardă prin incapacitatea de a livra rezultate instituționale, administrațiile locale din Brașov, Timișoara, Sectorul 1 sau București fiind un coșmar, iar la nivel guvernamental prestația ultimului an fiind cel puțin ineficientă.

2. PNL, stabilizat la limita sa inferioară, este prizonierul PSD. În ciuda discursurilor sforăitoare ale noilor figuri de la conducere, partidul rămâne, cum îl numeau unii, un PSD mai mic și mai slab pregătit să guverneze. Nu doar sorgintea devenită dominantă a fostului PD (=FSN), ci mai ales slaba prestație la Palatele Cotroceni și Victoria, din ultimii 7, respectiv 2 ani, au adus fostul partid al Brătienilor într-un impas. Greșind profund încă din 2015, după momentul incendiului de la Colectiv, susținând Cabinetul Cioloș, „liberalii” au aruncat la gunoi zestrea de încredere de după prezidențialele din 2014, când PNL era cotat la 45-50% încredere. În 2016 au reușit „performanța” lui 20%, în vreme ce PSD lua peste 45%. Greșelile conducerii lui Liviu Dragnea, dublate de instrumentalizarea unui val de ură împotriva social-democraților, au dus PNL la victoriile din 2019 (europarlamentare și prezidențiale). Din 2020 însă, odată cu venirea lui Marcel Ciolacu, un lider abil și imposibil a fi demonizat precum predecesorii săi, dar și cu scandalurile guvernării Iohannis-Orban, PNL începe să scadă, PSD revenindu-și rapid la locale și parlamentare, cu un scor de 30%. După un an cu Florin Cîțu la Victoria și impunerea sa ca șef în Modrogan 1 de către Klaus Iohannis, PSD urcă iarăși rapid la 40%. Scenariul PNL începea să semene cu cel al PNȚ. Astăzi, șeful „liberal” are circa 5% favorabilitate electorală, iar partidul său în jur de 15%. Nepuând continua cu USR din rațiuni politice (USR poate capacita electoratul mai degrabă urban, canibalizând ambițiile PNL pe această zonă, care PNL rămâne mai degrabă un partid de structuri și organizare, cu destui primari, dar care beneficiază de voturi tranzacționale specifice micilor comunități, și mai puțin ideologice) și nu numai (scandalul pe numirea și controlul procurorilor declanșat în mandatul lui Stelian Ion), PNL trebuie să rămână lipit de PSD, pentru că fără mesaj, fără doctrină și fără un lider-locomotivă, poate doar spera la mila echipei din Kiseleff.

3. AUR pare a face un galop de sănătate, exploatând altă categorie de populisme decât USR, unele conservatoare, însă ducând la un nou nivel manifestările „discutabile” și reușind să apropie majoritatea nemulțumiților din societate. Cu circa 20% în sondajele ce măsoară intenția de vot, AUR luptă și cu sistemul, și cu politicienii vechi, se revendică democratic de la popor și se poziționează pe orice val cu potențial de simpatie, de orice fel (pandemie, vaccin, certificat verde). Problema lor este că, dincolo de puterea de penetrare în online și de vizibilitatea demersurilor inedite, George Simion este doar o voce, greu să răzbată câțiva ani în opoziție. Totuși, potențialul electoral verificat de PRM și PPDD  este în jurul lui 20%. Șansa exceselor de limbaj și acțiune ale AUR - dintre care cea mai condamnabilă și mai nefastă este minimizarea Holocaustului - este că nu există voci credibile care să critice partidul: PNL a tolerat aceleași comportamente ale USR în fosta legislatură, ba chiar le-a încurajat și copiat parțial, în vreme ce momentul 10 august a fost în mod fals și ipocrit considerat diferit de recenta intrare a manifestanților în curtea Palatului Parlamentului.

4. PSD se consolidează autoritar pe scena jocului politic, prin 4 avantaje competitive față de PNL, ambele fiind partide de tip catch-all, dominant centriste: a) are șefia Camerei Deputaților, însemnând forța decizională parlamentară, b) are majoritatea portofoliilor relevante din Guvern (în topul vizibilității mediate și a încrederii se află, preponderent, miniștrii social-democrați), c) are structuri organizatorice mai numeroase și mai puternice decât PNL în județe, și d) spre deosebire de acesta, se află și pe locul 1 în intenția de vot din Capitală, cu un scor de cel puțin 3 ori mai mare decât al „liberalilor”. Însă toate astea nu ar fi suficiente, dacă PSD ar capitaliza negativ guvernarea. Aici este cheia: cu buni comunicatori pe cele mai vizibile domenii (Rafila, Firea, Budăi), fără a deține portofoliul de premier, cu Marcel Ciolacu oricând capabil să facă jocul la offside, PSD rămâne la 40% încredere, iar ceea ce ar putea să piardă la votul politic va compensa lejer cu întărirea structurilor din teritoriu. Nu în ultimul rând, același Marcel Ciolacu face un joc abil, precizând la fiecare apariție tv că nu are un parteneriat cu Klaus Iohannis, dar are o relație instituțională corectă cu Nicolae Ciucă, îndepărtându-se de pasivul electoral reprezentat de președintele României și obligându-l pe premier la o conduită corectă față de PSD.

In concluzie, iată cum sintagma ironizată de toată lumea, în vară, capătă astăzi valențe tocmai în zona căreia Superman Cîțu îi declara război veșnic, fără prizonieri.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.