Premium
Oficial, Armata Roşie s-a retras din România în 1958. În realitate, România n-a reuşit nici azi, în anul de graţie 2018, să scape de coloana a V-a a Moscovei, de agenţii ei de influenţă, care conduc sau cel puţin influenţează substanţial destinele ţării.
Doar tacticile s-au schimbat, în ani. În locul tancurilor T-34, Rusia controlează acum destinele ţării prin aşa-zisul partid social-democrat, în realitate o structură banditească pe care ar fi trebuit să o scoatem de mult în afara legii.
E un fapt general acceptat că, în decembrie 1989, Ion Iliescu dorea să scape de Ceauşescu, dar spera să păstreze regimul comunist şi să-i închine ţara lui Gorbaciov. Norocul României a fost că URSS a făcut implozie. Să nu uităm însă că, în aprilie 1991, Ion Iliescu a semnat un tratat „de amiciţie” cu Uniunea Sovietică. De negocierea sa s-au ocupat Ioan Mircea Pascu, pe atunci consilier prezidenţial, azi europarlamentar PSD, şi Adrian Năstase, ministru de Externe la acel moment.
În 1993, CSAT – condus de Ion Iliescu – aprobă o hotărâre privind „reînnoirea convenției bilaterale româno-ruse în domeniul legăturilor criptate telefonice”. S-a aflat de acest scandal, denumit „Firul Roşu”, abia în anul 2000. Cine era ministru de Externe în 1993, direct implicat în negocierea acestui acord? Da, domnul Teodor Meleşcanu, fost şef al SIE şi, în prezent, tot ministru de Externe, dar cu susţinerea ALDE.
De ce am făcut acest scurt excurs în istoria recentă?
Pentru a arăta că oamenii de care comunistul Iliescu s-a folosit pentru a menţine o legătură de vasalitate cu Moscova sunt şi azi în poziţii cheie în statul român sau în partidul de guvernământ.
Banda pesedistă care a pus acum mâna pe România face jocul Moscovei, însă acţionează prin interpuşi şi este mai degrabă un instrument prin care Putin destabilizează unitatea Uniunii Europene. În loc să se ducă la Moscova şi să se căciulească în faţa lui Putin, guvernarea PSD îi face acestuia jocurile la Bruxelles.
În perioada regimului Ponta, legătura şi coordonarea cu Moscova se realiza prin Belgrad. Aşa se explică de ce fugarul Sebastian Ghiţă a obţinut azil în Serbia, iar prietenul său Victor Ponta a primit cetăţenie din partea acestui stat, un gest cu totul neobișnuit. Acum, sub Dragnea, legătura cu regimul din Rusia este menţinută pe filiera ALDE (foștii liberali Tăriceanu și Meleșcanu) – UDMR – Viktor Orban, premierul Ungariei.
Că România este o ţintă se poate observa şi din numărul mare de diplomaţi ruşi aflaţi la post la Bucureşti: 38, faţă de cei 14 pe care România îi are la Moscova. Doar biroul ataşatului militar rus are cinci diplomaţi. Nu am luat în calcul angajaţii care se ocupă de administraţia uriaşei clădiri ocupate de Ambasada Rusiei.
Vă spun, dragi prieteni: degeaba este România printre fruntaşii NATO la cheltuieli pentru apărare, în 2018, dacă în vârful piramidei sistemului de siguranţă naţională se află nişte politicieni – de fapt, nişte bandiţi corupţi – gata să vândă orice.
Regimul Dragnea şi PSD sunt un pericol pentru securitatea ţării, pentru că virusează toate direcţiile strategice ale României, de la parteneriatul cu SUA la perspectiva reunificării cu Republica Moldova. De altfel, fraţii noştri de peste Prut sunt de facto abandonaţi de binomul Dragnea-Iohannis. Vizita recentă a premierului Dăncilă la Chişinău a fost o diversiune, pentru că, dacă citiţi atent, guvernul lui Dragnea nu are absolut nici un proiect concret în relaţia cu Basarabia – din nou, spre bucuria domnului Putin.
În acest moment, regimul Dragnea este un cap de pod al Moscovei în interiorul spaţiului european și nord-atlantic. Guvernul nu urmăreşte interesul naţional declarat – în primul rând consolidarea parteneriatelor cu aliaţii din Vest – ci acţionează ca un pion dirijat de Putin, singurul aliat extern pe care-l puteau găsi o bandă de politicieni corupţi.
Când românii îi vor înlătura pe aceşti indivizi de la putere şi vor cere desfiinţarea grupării infracţionale organizate denumite PSD, unul din argumente va fi, fără îndoială, modul în care au închinat ţara Rusiei și au pus în pericol evoluțiile europene ale țării.
Termenul politic pentru astfel de acțiuni este “trădare”, cred că magistrații vor ajunge la concluzia că și juridic aceasta este încadrarea potrivită pentru banda lui Dragnea.
