Premium
PSD este pe punctul de a readuce turismul la situaţia dezastruoasă de dinainte de 1989, când turiştii erau goniţi din staţiunile româneşti, pe litoralul bulgăresc. În perioada regimului comunist, turismul românesc a fost controlat prin raţionalizarea accesului la utilităţile de bază: energie electrică şi apă menajeră, iar românii nu aveau altă opţiune decât să îşi petreacă vacanţele la sud de Dunăre. Este trist faptul că, prin impozitul specific propus de către PSD pentru activităţile din turism, turiştii români nu vor mai avea nici o şansă să-şi petreacă vacanţele în staţiunile din ţară, decât, poate, în statele vecine, Bulgaria fiind principalul beneficiar al fluxului de turişti români.
Evident că toată lumea îşi pune întrebarea cum, după douăzeci şi şase de ani de la căderea comunismului, s-a ajuns în această situaţie.
În anul 2015, un grup de 117 deputaţi şi senatori PSD au formulat o propunere legislativă prin care se introducea un impozit specific activităţilor din turism. Din păcate, în raportul întocmit la Camera Deputaţilor, raport care va fi suspus dezbaterii şi votului plenului săptămâna următoare, s-au eliminat aproape toate criteriile privitoare la contribuabilii vizaţi de actul normativ şi s-au menţinut formulele de calcul care vor îngropa activităţile din domeniul turismului.
Parlamentarii PSD au greşit, încă de la iniţierea actului normativ, prezumând că toţi agenţii economici din sectorul turistic sunt evazionişti şi trebuie pedepsiţi, negândind nici un moment că turismul este domeniul cel mai rapid generator de locuri de muncă şi de valoare adăugată brută, care ar trebui sprijinit, nu sufocat.
Dacă parlamentarii PSD ar fi dorit să iniţieze un astfel de act normativ, care să fie orientat către sprijinirea turismului românesc, ar fi trebuit să analizeze modele similare aplicate în statele membre ale Uniunii Europene, unde impozitul specific este, în primul rând, opţional, iar apoi formula de calcul ar fi trebuit să se bazeze pe cu totul altfel de criterii, nu pe cele propuse de iniţiativa PSD.
Astfel, PSD ne propune impozitarea specifică a unităţilor din turism, pe baza suprafeţei clădirilor, a clasificaţiei hoteliere şi a poziţionării geografice, indiferent dacă acele clădiri au sau nu turişti, sunt pline sau goale sau sunt dacă sunt sau nu sunt utilizate în extrasezon.
Ar fi fost bine ca iniţiatorii să se uite la modele de succes în fiscalizarea turismului, acolo unde un astfel de impozit este dimensionat în funcţie de consumul de energie, de numărul de angajaţi, de alte criterii obiective, care relevă faptul că turismul se desfăşoară în mod real.
Din păcate, prin adoptarea acestui act normativ, parlamentarii PSD vor îngropa definitiv micile afaceri din turism sau le vor împinge în economia subterană. Afacerile din turism de mari de dimensiuni vor pierde în primul rând din competitivitate, iar, în al doilea rând, din creşterea birocraţiei fiscale. Din cauza acestui impozit, vor avea de suferit şi acei agenţi economici cu activităţi de alimentaţie publică care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural, deşi sunt singurii care mai oferă locuri de muncă şi plătesc impozite în aceste zone. Aceştia, fie vor trage obloanele, fie vor îngroşa rândurile agenţilor economici care fug de povara fiscală.
PSD mai are timp o săptămână ca să realizeze eroarea pe care este pe cale să o producă şi sper ca marţi să accepte ca actul normativ să fie retrimis la comisie unde acest impozit să fie transformat într-un impozit opţional, iar formula de calcul să fie radical schimbată, pentru că dacă se va menţine în actuala formă, acest impozit se va transfera către tarifele plătite de turişti, care oricum în România sunt mai mari decât cele practicate în Bulgaria, Turcia sau Grecia.
