Referat DNA - De ce e acuzat baronul de Constanta/ INTEGRAL

Autor:

Publicat: 25/03/2014 14:11

RO va prezinta incheierea Sectiei I Penale a Tribunalului Bucuresti in cauza lui Nicusor Constantinescu. Atunci judecătorul Raul Alexandru Nestor a respins solicitarea DNA de arestare preventivă a președintelui Consiliului Județean Constanța, Nicușor Constantinescu (PSD), invocând, printre alte motive, faptul că acesta suferă de o boală gravă, chiar dacă nu există o expertiză medicală care să ateste acest lucru, ci doar o scrisoare a unui spital din SUA. Potrivit încheierii de şedinţă, din 20 martie 2014, a Tribunalului Bucureşti Nicuşor Constantinscu a fost interceptat atunci când discuta cu "o serie de persoane având diverse poziţii de autoritate" pentru a încerca să le determine "pe acestea să modifice legea privind incompatibilităţile funcţionarilor publici (legea ANI), să desfiinţeze Direcţia Naţională Anticorupţie sau să schimbe din funcţie unele persoane." ____

S-a întrunit în şedinţa din Camera de Consiliu astăzi, data de mai sus, luând spre examinare cauza penală de faţă ce are ca obiect soluţionarea propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii:

CONSTANTINESCU NICUŞOR DANIEL – cercetat sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 alin. 1 C.p. rap. la art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 (modificată prin Legea nr. 187/2012) rap. la art. 297 C.p.; douăsprezece infracţiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 C.p.; nouă infracţiuni de abuz în serviciu prev. de art. 246 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. 1969 şi art. 5 C.p. şi

GÂMBUŢEANU ADRIAN GEORGE – cercetat sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de abuz în serviciu prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 (modificată prin Legea nr. 187/2012) rap. la art. 297 C.p., cu aplic. art. 33 lit. a C.p. 1969 şi art. 5 C.p.

La apelul nominal făcut în Camera de Consiliu au răspuns:

inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărător ales, av. Mocanu Marius cu împuternicire avocaţială nr. 0045118/20.03.2014 la dosarul cauzei şi

inculpatul Gâmbuţeanu Adrian George personal, aflat în stare de reţinere şi asistat de apărători aleşi, av. Buneci Petre cu împuternicire avocaţială nr. 1574067/19.03.2014 la fila 36 vol. I DUP şi av. Ionuţ Călin cu împuternicire avocaţială nr. 1284683/19.03.2014 la fila 35 vol. I DUP.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care

Judecătorul aduce la cunoștința inculpaților obiectul cauzei, precum și disp. art. 108 C.p.p. și art. 224 alin. 8 C.p.p.

La întrebarea instanței, inculpatul Constantinescu Nicușor Daniel arată că dorește să dea declarație în prezenta cauză.

La întrebarea instanței, inculpatul Gâmbuţeanu Adrian George arată că nu dorește să dea declarație în prezenta cauză.

Înainte de a proceda la audierea inculpatului Constantinescu Nicuşor Daniel, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanelor care participă la judecarea prezentei cauze în camera de consiliuobligaţia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor obţinute pe parcursul procesului conform art. 352 alin. 8 Cpp.

În temeiul disp. art. 224 alin. 7 C.p.p. coroborat cu art. 109 C.p.p., tribunalul procedează la audierea inculpatului Constantinescu Nicușor Daniel, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată sub formă de proces verbal la dosarul cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului Constantinescu Nicușor Daniel solicită instanței proba cu înscrisuri în circumstanțierea personală a inculpatului constând în copii acte de studii, acte de stare civilă, copii ale hotărârii de validare a inculpatului în funcția de președinte al CJ Constanța, acte medicale suplimentare și corespondența purtată cu unitatea medicală unde inculpatul urmează să efectueze intervenția chirurgicală, inclusiv oferta solicitată pentru biletele de avion pentru a pleca în data de 25.03.2014 în Statele Unite ale Americii. În susținerea concluziilor apărarea dorește să depună și o serie de înscrisuri ce vizează susținerile inculpatului făcute în fața instanței, respectiv hotărâri judecătorești pronunțate între SC Romwind SRL, domnul Turbatu Marian, Comuna Mihai Viteazu, Comuna Cogealac, prefectul județului Constanța, în scopul de a demonstra realitatea celor susținute de către inculpat cu privire la existența unor litigii privind dreptul de proprietate asupra terenului în legătură cu care s-a solicitat eliberarea actelor de urbanism. De asemenea, arată că dorește depunerea la dosar a ordonanței de începere a urmăririi penale din dosarul nr. 179 al DNA - Serviciul Teritorial Constanța, precum și ordonanța prin care s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar, ordonanța prin care i s-a permis inculpatului să părăsească țara, cererile depuse de inculpat la DNA Constanța și dovada că inculpatul a fost plecat din țară și a revenit în țară, rapoartele Curții de Conturi pe anii 2010, 2011 și 2012 făcute la CJ Constanța, rapoarte în care se menționează în mod clar că au fost controlate inclusiv modalitățile de cheltuire a banului public, respectiv sumele avansate către RAJDP, corespondență semnată de inculpat către RAJDP Constanța în anul 2014 prin care s-au luat măsuri administrative de reglare a unor probleme avute în vedere și de Curtea de Conturi ca fiind abateri și la care se face referire inclusiv în referatul cu propunerea de arestare preventivă, printre acestea fiind decontarea nelegală a unor sume de bani reprezentând împădurirea unei suprafețe de teren în Comuna Independența pentru care inculpatul a solicitat RAJDP restituirea sumei de bani. Nu în ultimul rând, apărarea solicită încuviințarea depunerii la dosar a unui set de patru hotărâri judecătorești reprezentând soluțiile pronunțate în litigiile la care a făcut referire inculpatul în fața instanței, fiind vorba de acțiuni în despăgubire întemeiate în drept pe disp. art.24 și art. 25 din Legea nr. 554 și care vizează în total suma de aproximativ 7 milioane de euro, prin care SC Romwind SRL și SC Energii Alternative SRL, societăți controlate de către martorul Turbatu Marian, au chemat în judecată CJ Constanța și pe președintele CJ Constanța, inculpatul Constantinescu, iar aceste acțiuni au fost respinse de către instanțele de fond, soluțiile pronunțate în două dintre aceste hotărâri devenind definitive și irevocabile în recurs constatându-se faptul că nu s-a probat existența prejudiciului, precum și constatarea că existau deja certificate de urbanism emise de către Primăria Comunei Mihai Viteazu.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune probei solicitate.

Judecătorul încuviinţează proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul Constantinescu Nicușor Daniel, prin apărător, înscrisuri care se depun la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri sau excepții de formulat judecătorul constată propunerea de arestare preventivă formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului ministerului public în vederea susținerii referatului.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea propunerii de arestare preventivă formulată față de ambii inculpați având în vedere că faptele săvârșite de inculpați au un caracter foarte grav, în cazul inculpatului Constantinescu fiind vorba despre 24 de infracțiuni, în cazul inculpatului Gâmbuţeanu fiind vorba despre trei infracțiuni. Infracțiunile ce formează obiectul cauzei sunt de două feluri, infracțiuni care au dus la împiedicarea desfășurării activității unei instituții de stat şi infracțiuni care au dus la împiedicarea desfășurării activității unor persoane juridice private. În cazul primei categorii este vorba despre trei infracțiuni săvârșite de cei doi inculpați în forma autoratului pentru inculpatul Gâmbuţeanu și complicității pentru inculpatul Constantinescu, infracțiuni săvârșite în anii 2011, 2012, 2013 și infracțiuni de abuz în serviciu prevăzute de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, respectiv Curtea de Conturi nu a reușit să efectueze controalele pe care își propusese să le desfășoare, iar acest lucru nu s-a putut desfășura în toată perioada menționată și nici în prezent împrejurare datorată exclusiv acțiunilor celor doi inculpați. Mijloacele de probă sunt ample în susținerea acuzațiilor, la dosar fiind întreaga corespondență purtată între Curtea de Conturi, RAJDP, între RAJDP și CJ, între Curtea de Conturi și CJ și toată această corespondență duce la concluzia că cei doi inculpați s-au opus efectuării controlului. Cu privire la încadrarea juridică a faptei latura obiectivă este alcătuită din elementul material constând în nerespectarea obligațiilor de serviciu care include respectarea legii, sens în care în Legea Curții de Conturi nr. 94/1992 se prevede la art. 3 alin. 1 - ”Curtea de Conturi decide în mod autonom asupra programului său de activitate”, la art. 3 alin. 2 – ”controalele Curții de Conturi se inițiază din oficiu și nu pot fi oprite decât de Parlament și numai în cazul depășirii competențelor stabilite prin lege”, la art. 5 alin. 1 din același text se prevede – ”Curtea de Conturi are acces neîngrădit la acte, documente, informații necesare exercitării atribuțiilor sale, iar la art. 5 alin. 2 – ”entitățile auditate de Curtea de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele, informațiile solicitate la termenele și în structura stabilite de Curtea de Conturi și să-i asigure accesul în sediile acestora”. Astfel Curtea de Conturi este cea care decide controlul și în nici un caz entitatea nu trebuie să verifice programul de activitate al Curții de Conturi sau alte aspecte colaterale. Acest element material a avut ca urmare imposibilitatea desfășurării controlului, deci a activității Curții de Conturi, lucru ce reprezintă o tulburare însemnată ce echivalează cu o imposibilitatea a desfășurării activității, fapt ce a dus și la un folos în avantajul RAJDP care timp de trei ani de zile nu a fost verificată. Folosul acesta este unul intrinsec prin faptul că timp de trei ani de zile nu se face nicio verificare, la care se adaugă faptul că prin controlul încrucișat efectuat la CJ totuși au fost identificate unele nereguli, ceea ce duce la presupunerea că prin efectuarea controlului la RAJDP s-ar fi clarificat și mai bine aceste nereguli care fuseseră constate deja la CJ. În legătură cu faptele prin care au fost împiedicate societățile reprezentate de Turbatu Marian să desfășoare proiectele eoliene pe care intenționau să le demareze, infracțiunile au fost săvârșite doar de inculpatul Constantinescu fără ca inculpatul Gâmbuţeanu să aibă vreo participație la acestea, fiind vorba despre 21 de infracțiuni care se pot împărți de asemenea în două categorii, infracțiunile prin care inculpatul nu a emis sau nu a prelungit certificatele de urbanism, fiind și un caz în care nu a prelungit o autorizație de construire și altă categorie, când inculpatul a refuzat să pună în executare hotărârile judecătorești prin care era obligat în acest sens, situație prezentată în referat la pct. 6 și 8 unde se descrie cum inculpatul a emis în 23.01.2014 certificatele de urbanism cu o întârziere de 6 ani deși fusese obligat în acest sens de către instanța de judecată, refuz prin care inculpatul a încălcat o serie de dispoziții legale care sunt trecute și în încadrarea juridică din referat, respectiv art. 6 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, art. 7 alin. 3 din Legea nr. 50/1991 fiind realizate astfel elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu. Din punct de vedere al probelor, la dosar sunt atașate atât copiile tuturor cererilor formulate de inculpat, toate hotărârile pronunțate de instanțele de judecată, documentele puse în sprijinul copiilor de către persoana vătămată și documentele ridicate cu ocazia efectuării perchezițiilor, fiind găsite astfel, în cazurile în care nu au fost emise certificate de urbanism, documentațiile și certificatele de urbanism emise de CJ dar cărora le lipsea semnătura inculpatului Constantinescu, aceasta fiind semnate doar de secretarul general Mariana Belu și de arhitectul șef Titi Cenușă, împrejurare ce rezultă și din alt volum dintre cele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, fiind vorba de listări din programele interne ale CJ ale cursului cererilor privind emiterea certificatelor de urbanism, prelungiri, autorizații de construire, iar din acestea rezultă unde se află cererile la momentul actual și ce întârziere are fiecare, în majoritatea cazurilor cererile fiind blocate la cabinetul președintelui CJ. Cu privire la necesitatea luării măsurii preventive, în cazul inculpatului Constantinescu, propunerea parchetului se întemeiază pe disp. art. 223 alin. 1 lit. d C.p.p., având în vedere că în vol. XI DUP este rechizitoriul întocmit în 24.10.2008 de DNA, dată la care s-a pus în mișcare și acțiunea penală, faptele ce fac obiectul prezentelor cercetări fiind săvârșite ulterior acestei date. De asemenea, s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul DNA – Serviciul Teritorial Constanța la data de 10.02.2014, iar o parte din infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze fiind infracțiuni continue s-au săvârșit și după data menționată. Al doilea temei legal pe care se sprijină propunerea parchetului în cazul inculpatului Constantinescu este prevăzut de art. 223 alin. 2 C.p.p. deoarece a săvârșit trei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de cinci ani, respectiv complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, iar din comportamentul inculpatului, din faptele reținute în referat, din consecințele acestora rezultă o stare de pericol important pentru ordinea publică și care reclamă o reacție fermă din partea autorităților. Având în vedere că o parte din aceste infracțiuni sunt în continuare în desfășurare, parchetul apreciază că o reacție promptă și cât mai fermă este absolut necesară pentru că ar duce la stoparea acestui gen de infracțiuni. Acest comportament al inculpatului este cu atât mai determinat cu cât atât Curtea de Conturi cât și Turbatu Marian – reprezentantul persoanelor vătămate, au făcut numeroase diligențe pentru ca inculpatul să dea curs cererilor lor, Curtea de Conturi fiind pusă în situația de a da o serie de amenzi directorului RAJDP, a avertizat organele de conducere, a făcut o serie de comunicări către președintele CJ, însă toate aceste demersuri s-au soldat cu menținerea refuzului de a se permite accesul la documente, motiv pentru care nu au putut fi verificate nici fondurile primite de RAJDP de la CJ, fonduri care doar în perioada 2009 – 2010 sunt de aproximativ 212 milioane de lei. Pericolul personal pe care-l prezintă inculpatul Constantinescu este dat și de modul în care a acționat în cazul celorlalte infracțiuni pentru că nu a respectat legea, nu a eliberat certificatele de urbanism, nu le-a prelungit, dar a refuzat și punerea în executare a hotărârilor judecătorești care-l obligau în acest sens. Instanța va avea în vedere la aprecierea măsurii și raportul de autoritate existent la nivel personal între inculpat și subordonații săi atât din cadrul CJ, cât și din cadrul autorităților aflate în subordinea CJ, în referat fiind și transcrierea unui dialog telefonic al inculpatului cu vicepreședintele CJ, numitul Darie Cristian, din care rezultă clar raporturile de autoritate. Tot cu privire la periculozitatea inculpatului se vor avea în vedere și actele ridicate cu ocazia percheziției, respectiv în sala de ședință și în depozitul aferent sălii de protocol au fost identificate 29 de certificate de urbanism și autorități de construcție din perioada 2009 – 2014 cărora le lipsește semnătura inculpatului Constantinescu și nu sunt datate.

Apărătorul ales al inculpatului Constantinescu Nicușor Daniel, av. Mocanu Marius, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă astfel cum a fost formulată motivat de împrejurarea că apărarea opinează că nu este incidentă ipoteza reglementată de art. 9 alin. 2 C.p.p. Sub aspectul îndeplinirii sau nu a cerințelor legale, apărarea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 202 alin. 1 C.p.p. și art. 223 alin. 1 C.p.p. În ceea ce privește disp. art. 202 alin. 1 C.p.p. se va constata că potrivit acestor dispoziții măsura arestării preventive poate fi dispusă numai în cazul existenței probelor și indiciilor temeinice care să conducă la concluzia că față de persoana acuzată există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar măsura trebuie să fie necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurilor judiciare în scopul împiedicării sustragerii inculpatului de la cercetări și pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni. Dispozițiile art. 223 C.p.p. reglementează situația în care măsurile preventive pot fi dispuse dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune. Astfel, în cauza de față, parchetul a invocat ca temeiuri de drept pe care se sprijină referatul cu propunerea de arestare preventivă disp. art. 223 alin. 1 lit. d C.p.p. și art. 223 alin. 2 C.p., însă instanța trebuie să analizeze indiciile temeinice și probele care să conducă la suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele care i s-au reținut în sarcină, iar din punctul de vedere al apărării, argumentele parchetului nu pot fi primite. În ceea ce privește prima parte a referatului care conține propunerea de arestare preventivă pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu, autor reținându-se a fi coinculpatul Gâmbuțeanu, se va constata că s-a reținut că fapta inculpatului Constantinescu a constat în ajutorul pe care l-a dat coinculpatului în sensul împiedicării controlului Curții de Conturi la RAJDP, prin nepunerea la dispoziție a înscrisurilor solicitate, acțiuni prin care s-ar fi realizat elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, în speță s-a realizat urmarea imediată ca și element component al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu printr-o tulburare însemnată adusă bunului mers al Curții de Conturi și, în același timp, în raport de disp. art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, s-a adus un folos necuvenit RAJDP care s-a sustras în această perioadă activității de control financiar-contabil și astfel prin sustragere a beneficiat de un folos necuvenit. În acest sens s-a exemplificat de către parchet plata făcută de CJ către RAJDP reprezentând împădurirea unei suprafețe de 50 ha teren, însă din înscrisurile depuse de apărare la dosar rezultă că din punct de vedere administrativ, inclusiv potrivit dispozițiilor legii Curții de Conturi, această posibilitate poate fi reglată administrativ ca urmare a sesizării abaterii în raport. Ulterior această abatere s-a remediat din punct de vedere administrativ astfel încât din punct de vedere al ilicitului penal și al realizării folosului necuvenit, în accepțiunea Legii nr. 78/2000, apărarea apreciază că argumentele parchetului nu pot fi reținute în ceea ce privește încadrarea juridică în sensul art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000. Cu privire la îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, apărarea apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile privind existența laturii obiective a infracțiunii pentru că nu a fost adusă nici un fel de tulburare însemnată, în sensul legii, în ceea ce privește activitatea Curții de Conturi, respectiv a Camerei de Conturi Constanța mai ales că din punct de vedere al jurisprudenței și al doctrinei, cu privire la semnificația penală a sintagmei ”tulburare însemnată” aceasta înseamnă ca prin acțiunea sau inacțiunea inculpatului să se fi cauzat o tulburare de asemenea natură a relațiilor de serviciu în cadrul acestei unități pentru ca această unitate să fie paralizată în ceea ce privește funcționarea sa. Faptul că nu s-a realizat de către Curtea de Conturi un control direct la RAJDP Constanța nu înseamnă că aceasta din urmă a fost împiedicată în desfășurarea activității sale în raport de alte instituții. Apărarea va depune la dosar jurisprudența ÎCCJ raportat la interpretarea sintagmei ”tulburare însemnată”, jurisprudență din care rezultă aprecierea că numai în măsura în care se provoacă o împiedicare efectivă a desfășurării relațiilor de serviciu în instituție, se poate aprecia că există urmarea imediată cerută de textul de lege, situație care nu se poate reține în speța de față. Instanța va constata că această tulburare însemnată care a fost invocată de parchet a fost făcută la modul declarativ, nu a fost administrată nici un fel de probă, înscrisuri sau declarații de martori care să ateste împrejurarea că urmare a acțiunii în calitate de complice a inculpatului Constantinescu s-ar fi cauzat o împiedicare a desfășurării activității Curții de Conturi. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că însuși inculpatul a emis adresă către RAJDP Constanța prin care a sesizat aspectele semnalate de Curtea de Conturi pentru anul 2012 și a dispus recuperarea sumelor de bani care au fost virate CJ Constanța, motiv pentru care nu se poate reține încadrarea juridică astfel cum a fost menționată în referat. Mai mult, pentru perioada 2010 – 2012 Curtea de Conturi a efectuat control la CJ Constanța în legătură cu toate raporturile contractuale existente cu RAJDP, sens în care există cel puțin un control indirect asupra sumelor de bani care au fost virate de către CJ către RAJDP Constanța și chiar dacă sumele au fost mari s-a exercitat controlul Curții de Conturi asupra acestor fonduri publice. Privind corespondența purtată între CJ, RAJDP și Curtea de Conturi se va constata că apărarea apreciază existența unui vid de comunicare între aceste două instituții și Curtea de Conturi, în sensul că doar s-a solicitat în mod constant respectarea anumitor proceduri legale la care Curtea de Conturi făcea referire chiar prin adresele prin care anunța controlul respectiv, iar din acele adrese s-au extras dispozițiile legale analizate și s-a solicitat punerea la dispoziție chiar a ceea ce Curtea de Conturi invoca în adresele comunicate. Apărarea apreciază şi că fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cei doi inculpați nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, deoarece, în realitate, din conținutul Legii nr. 92/1994 rezultă că fapta de nedepunere a înscrisurilor solicitate de către Curtea de Conturi reprezintă o abatere și se sancționează cu o amendă pe fiecare zi de întârziere, iar în speță există două procese-verbale de constatare și de aplicare a penalităților de către reprezentanții Curții de Conturi, sens în care se atrage incidența principiului non bis in idem pentru că s-au exercitat deja măsuri de coerciție. În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-au depus la dosar înscrisuri în susținerea apărărilor inculpatului din care rezultă că pentru firma martorului Turbatu s-au emis autorizație de construcție precedată de certificat de urbanism și concomitent au intervenit litigii care sunt susținute de hotărârile judecătorești între 2007 – 2013 prin care s-a încercat tranșarea valabilității dreptului de proprietate în patrimoniul SC Romwind SRL și SC Energii Alternative SRL, iar ca urmare a soluționării definitive în anul 2013, inculpatul s-a conformat dispozițiilor judecătorești și au fost emise certificatele de urbanism solicitate. Se va observa la dosarul cauzei că din procesul-verbal de percheziție domiciliară efectuată la sediul CJ rezultă că au fost ridicate 6 certificate de urbanism emise în ianuarie 2014 situație ceea ce denotă că inculpatul a înțeles să respecte hotărârile judecătorești. Referitor la cele 9 infracțiuni de nerespectare a hotărârilor judecătorești, instanța urmează a analiza obiecțiunile apărării, în sensul că inițial au existat două plângeri penale formulate de martorul Turbatu în calitate de reprezentant al SC Romwind SRL către DNA Constanța, dar s-a dispus neînceperea urmăririi penale soluție infirmată de către Judecătoria Constanța și efectuarea de cercetări penale în continuare, însă instanțele au analizat existența infracțiunii prin prisma disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004 și în acest sens, sub aspectul reținerii acestor fapte în sarcina inculpatului se va observa că la acest moment procesual infracțiunea prevăzută de Legea nr. 554/2004 a fost abrogată și, din punctul de vedere al apărării, a fost dezincriminată. Referitor la art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 acest text de lege prevede că neexecutarea sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ constituie infracțiune, dar acest text de lege a fost abrogat prin dispozițiile legale ale noului cod penal și în raport de împrejurarea că față de această faptă a intervenit dezincriminarea nu se poate reține nerespectarea hotărârilor judecătorești, iar în noul cod penal nu există o prevedere care să corespundă vechii incriminări. Plângerile formulate de martorul Turbatu la DNA Constanța și soluțiile pronunțate cu privire la aceste plângeri de către instanțele de judecată, toate au fost analizate prin prisma art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și, deși s-a dispus de către DNA schimbarea încadrării juridice în prezentul dosar, în raport de starea de fapt nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în condițiile în care a existat o dispoziție specială dintr-o lege care a incriminat această faptă și care a fost abrogată. Față de aceste concluzii, în raport de aceste nouă fapte, apărarea solicită instanței să rețină argumentele prezentate urmând a constata că sub acest aspect faptele ce se rețin au fost dezincriminate. În ceea ce privește cele 11 fapte vizând neprelungirea certificatelor de urbanism, astfel cum s-a demonstrat prin înscrisurile depuse de apărare, există hotărâri judecătorești care au fost pronunțate și care demonstrează existența unei situații litigioase privind dreptul de proprietate a terenului, situație pe care inculpatul nu putea să nu o aibă în vedere la momentul în care emitea un act administrativ care ar fi afectat și ar fi vătămat și alte persoane. Sub aspectul existenței unor pretenții civile care au fost formulate în cauză de către martorul Turbatu, instanța va constata că la dosarul cauzei s-au depus hotărâri judecătorești din care rezultă că martorul în calitate de reprezentant al unor societăți comerciale și având în vedere titluri executorii pronunțate anterior în contencios administrativ, a sesizat instanța în baza art. 24 și art. 25 din Legea Contenciosului Administrativ, iar toate aceste acțiuni s-au respins motivat de faptul că nu s-a făcut dovada existenței niciunui prejudiciu în patrimoniul martorului Turbatu și al societăților pe care le reprezenta și s-a constat de asemenea că în cazul cel puțin al unui certificat de urbanism, ce nu fusese prelungit de inculpat, fusese emis un alt certificat de urbanism de către primăria Comunei Mihai Viteazu, dublat ulterior de emiterea unei autorizații de construcție, ceea ce denotă reaua credință a martorului Turbatu. Față de aceste considerente, din punctul de vedere al apărării, nu sunt întrunite elementele prevăzute de lege pentru temeiurile de drept invocate de parchet, respectiv art. 223 alin. 1 lit. d C.p.p., iar acest text de lege nu este incident în cauză deoarece se referă la situația premiză în care există suspiciunea rezonabilă că după punerea în mișcare a acțiunii penale inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni. În opinia apărării, textul invocat trebuie interpretat în sensul că după punerea în mișcare a acțiunii penale în acest dosar inculpatul să fi săvârșit o nouă infracțiune sau să pregătească săvârșirea unei noi infracțiuni, motiv pentru care situația premisă invocată de reprezentantul Ministerului Public nu poate fi reținută fiind vorba despre un dosar în legătură cu fapte din perioada 2002 – 2004, rechizitoriul fiind întocmit în anul 2008, inculpatul a fost trimis în judecată, dar acest dosar nu are nicio legătură și nu prezintă relevanță în prezenta cauză sub aspectul temeiului de drept invocat și anume art. 223 alin. 1 lit. d C.p.p. În ceea ce privește al doilea temei de drept invocat de parchet în susținerea referatului, instanța va observa că în cazul în care nu va reține existența elementelor constitutive pentru cele trei fapte de complicitate la abuz în serviciu, deși nu se pune în discuție soluția pe fondul cauzei și în ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, deși este vorba de infracțiuni reținute în concurs, legea penală veche ce se aplică în raport de art. 5 C.p. este aplicabilă inculpatului, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru art. 246 C.p. 1969 este închisoarea de la 6 luni la 3 ani nefiind îndeplinite cumulativ sub acest aspect condițiile prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p. Noul Cod Penal acordă o valență juridică deosebită și o libertate de apreciere instanţei de judecată, respectiv ca la momentul analizei asupra arestării preventive pe lângă elementele legate de limitele de pedeapsă să analizeze și personalitatea inculpatului, urmând a observa că inculpatul nu are antecedente penale, are o legătură foarte strânsă cu familia, este căsătorit și are doi copii, unul fiind minor, are studii superioare, are un loc de muncă, o funcție, surse de venit licite, iar toate aceste împrejurări trebuie cântărite la momentul pronunțării. Același text de lege prevede o a treia condiție ce trebuie îndeplinită în cauză la momentul la care judecătorul apreciază cu privire la măsura preventivă pe care urmează să o ia față de inculpat, respectiv este necesar să se ajungă la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului ar periclita ordinea publică, iar din această perspectivă, sunt înscrisuri depuse și din care rezultă că anterior, față de inculpat s-a luat măsura controlului judiciar în alt dosar, s-a dispus interdicția de a părăsi țara, iar ulterior măsura controlului judiciar, inculpatul îndeplinind toate obligațiile stabilite de procuror, i s-a permis inclusiv să părăsească țara din motive medicale complexe, motiv pentru care apărarea apreciază că și în prezenta cauză se poate proceda similar urmând a se aprecia că lăsarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu împiedică buna desfășurare a procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public, în replică, arată că în raport de susținerile apărării în legătură cu încadrările juridice, fapta reprezintă o abatere dacă nu este urmată de prejudiciu și folos în interesul altei persoane fiind numeroase cazuri în care o abatere face parte din latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu în cazul în care produce consecințele prevăzute de lege pentru această infracțiune, situație frecvent întâlnită în domeniul achizițiilor publice când o serie de abateri prevăzute de OUG 34/2006 constituie infracțiunea de abuz în serviciu în măsura în care produc consecințele prevăzute de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu, acesta fiind motiv pentru care, în opinia pachetului, în cauză nu este vorba despre o abatere ci despre infracțiunea prev. de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 pentru că s-au produs consecințele prevăzute de acest text de lege. Parchetul apreciază că ar fi fost vorba de o abatere dacă acest refuz dura de exemplu cinci zile, nu s-ar fi produs consecințele și abaterea nu-și pierdea caracterul autonom. Cu privire la certificatele de urbanism la care făcea referire apărarea, este adevărat că în data de 23.01.2014 inculpatul Constantinescu a emis 6 certificate de urbanism în favoarea societăților lui Turbatu Marian, dar celelalte patru nu fac obiectul cauzei, sunt emise în cadrul altor cereri ce nu fac încă obiectul acestei cauze. Privind disp. art. 24 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 care prevede neexecutarea hotărârilor judecătorești, deși apărarea a susținut că a fost abrogat și nu se regăsește în noul Cod Penal, acest text de lege se regăsește în art. 287 C.p. la litera b. Totuşi parchetul își menține opinia în sensul că nu este vorba despre săvârșirea acestei infracțiuni, nerespectarea hotărârilor judecătorești fiind o infracțiune de pericol, deoarece în cauză există consecințele prevăzute de infracțiunea de abuz în serviciu, respectiv prejudiciul. Cu privire la temeiul arestării preventive, respectiv art. 223 alin. 1 lit. d C.p.p., interpretarea dată de apărare înseamnă o adăugare la textul de lege ceea ce nu este permis.

Apărătorul ales al inculpatului Constantinescu Nicușor Daniel depune la dosarul cauzei practica judiciară la care a făcut referire apărarea în concluziile formulate și arată că din conținutul art. 287 C.p. rezultă că acesta nu este incident în cauză, iar cu privire la susținerile reprezentantului Ministerului Public în sensul că este vorba despre o infracțiune de prejudiciu, apărarea nu găsește elementele care îndreptățesc parchetul la o asemenea susținere în afară de constituirea de parte civilă formulată de către martorul Turbatu în contextul în care s-au depus în contraprobă hotărâri judecătorești prin care s-au respins acțiunile în despăgubire.

Apărătorul ales al inculpatului Gâmbuţeanu Adrian George, av. Călin Ionuț, solicită respingerea ca neîntemeiată a propunerii de arestare preventivă. În contradicţie cu practica judiciară şi jurisprudența CEDO, respectiv cauza Calmanovici vs. România, se va observa că motivele ce trebuie să fundamenteze luarea unei astfel de măsuri preventive sunt descrise în referatul DNA succint, generic și nu concret. Cu privire la indiciile temeinice ce ar fundamenta, în opinia parchetului, suspiciunea rezonabilă că s-ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 C.p., respectiv art. 13 ind. 2 din Legea 78/2000, s-a invocat tulburarea însemnată în activitatea Curții de Conturi sub aspectul urmării imediate, precum și folosul necuvenit produs în favoarea RAJDP, însă în cauză nu sunt motive temeinice pentru a se reține o astfel de situație de fapt și o asemenea încadrare juridică. În anul 2011 RAJDP, la notificarea expresă a CJ Constanța, a refuzat să pună la dispoziția Curții de Conturi actele, solicitând să fie prezentat programul activității şi din înscrisurile dosarului rezultă că inițial Curtea de Conturi a refuzat prezentarea programului, iar ulterior s-a prezentat un extras din data de 21.11.2011 al unui departament al Curții de Conturi, extras prin care se confirma că pe agenda activității de control figura și verificarea RAJDP. În anul 2012 Curtea de Conturi, fără o solicitare expresă, pune la dispoziție programul de activitate ceea ce naște întrebarea de ce în anul 2011 nu era obligatorie această prezentare a programului, iar ulterior, devenise obligatorie. Se va observa de asemenea, că inculpatul a fost sancționat contravențional, iar elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu ar fi existat doar dacă acesta ar fi fost pus în fața unei hotărâri judecătorești a cărei punere în executare ar fi refuzat-o. Apărarea nu consideră că se impune luarea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal având în vedere prezentarea succintă din referat care nu arată cu ce ar impieta această activitate cercetarea inculpatului în libertate, mai ales că apărarea contestă infracțiunea reținută de parchet astfel cum a fost aceasta încadrată juridic. Raportat la condițiile cumulative prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p., temei invocat în referatul DNA, instanța va avea în vedere atât proporționalitatea dintre gravitatea faptei și urmările acesteia, cât și prejudiciul care nu s-a stabilit în cauză, pericolul social asupra ordinii publice, precum și circumstanțele inculpatului care nu a mai fost cercetat, nu are antecedente penale şi are o familie organizată.

Apărătorul ales al inculpatului Gâmbuţeanu Adrian George, av. Buneci Petre, arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 202 C.p.p. referitoare la condițiile generale de aplicare a măsurilor preventive și nici disp. art. 223 C.p.p., iar punerea în mișcare a acțiunii penale nu se adresează acestui inculpat deși în propunerea de arestare preventivă se face referire la ambii inculpați. Apărarea apreciază că nu se impune arestarea preventivă și pentru motivul că în dosarul cauzei nu este vorba despre nicio infracțiune de corupție, deci nu există o stare de pericol pentru ordinea publică din partea inculpatului susținere dovedită și prin împrejurarea că deși ultimul act material al presupusei infracțiuni se reține că ar fi avut loc în anul 2013, se solicită arestarea preventivă la aproape un an de zile de la acea dată şi nu sunt elemente de natură să conducă la convingerea că faptele există. Din convorbirile telefonice înregistrate în prezenta cauză nu rezultă nici un element care să susțină că s-ar fi vorbit în vreun mod cu privire la aspectele invocate, la percheziția domiciliară făcută la CJ Constanța s-au ridicat toate contractele, similar s-a procedat la percheziția efectuată la RAJDP, astfel încât nu au de unde să apară elemente care să ducă la concluzia că lăsarea inculpatului în libertate ar îngreuna aflarea adevărului în cauză. De asemenea, apărarea apreciază că debutul a fost în data de 03.02.2014, iar parchetul susține tulburarea însemnată a activității Curții de Conturi ce nu și-ar fi exercitat atribuțiile făcându-se o confuzie între infracțiunea de pericol și cea de prejudiciu cum este abuzul în serviciu, în cauză nefiind demonstrat nici un prejudiciu. Disp. art. 297 C.p. fac referire la o tulburare însemnată în care cu intenție inculpatul ar fi îndeplinit în mod defectuos un act și prin acesta a cauzat o pagubă persoanei juridice. Dacă s-ar analiza situația de fapt din anii 2011, 2012, 2013 trebuie analizate în concret atribuțiile de serviciu ale inculpatului, nici parchetul nu a lămurit dacă inculpatul este sau nu funcționar public, pentru că dacă este funcționar public, prin Statul Funcționarilor Publici prevăzut de Legea nr. 188/1999, potrivit art. 45 alin. 2 și 3 inculpatul trebuia să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici, respectiv ceea ce s-a dispus prin hotărârea CJ și prin dispoziția președintelui CJ şi anume să informeze cu privire la orice control ce se efectuează. Legea Administrației Publice Locale nr. 215/2001 stabilește că CJ, prin aparatul de specialitate, în cauză fiind stabilit că de RAJDP se ocupă vicepreședintele CJ, putea să verifice activitatea. S-a refuzat să se pună la dispoziția Curții de Conturi documentele solicitate, dar de fiecare dată s-a anunțat această împrejurare la CJ, apărarea apreciind că inculpatul nu în mod abuziv și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. La fila 3 din vol. VI DUP există nota de control a Curții de Conturi din 05.06.2012 până în 30.07.2012, iar la fila 13 este aprobarea Curții de Conturi în care se va reprograma acțiunea de control împreună cu alți lucrători de la Curtea de Conturi din alte județe. Urmează a se avea în vedere și dispozițiile art. 45 din Legea 188/1999 cât și faptul că în anul 2013, ca și în anii anteriori, Curtea de Conturi a avut un control încrucișat, a verificat CJ, respectiv toate sumele de bani dispuse către RAJDP și nu s-a ridicat nicio problemă cu privire la aceste sume din banul public. Față de această situație de fapt apărarea apreciază că nu există tulburarea însemnată produsă activității Curții de Conturi invocată de către parchet în susţinerea referatului. Arestarea preventivă se solicită în cauză la doi ani după ce parchetul a fost sesizat cu o plângere penală, iar de la ultima pretinsă faptă de abuz în serviciu a inculpatului a trecut un an de zile și nu a apărut nici un element nou, lipsește elementul de oportunitate. Tot ce a făcut inculpatul a fost să-și îndeplinească în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și toate dispozițiile scrise și emise de către CJ. Față de toate aceste considerente, apărarea apreciază neîndeplinite prevederile art. 223 alin. 2 C.p.p., nu există starea de pericol pentru ordinea publică, organul judiciar nu poate demonstra că inculpatul ar săvârși noi fapte de natură penală mai ales că de la jumătatea anului 2013 nu s-a mai întâmplat nimic cu privire la inculpatul Gâmbuțeanu. Potrivit art. 219 alin. 9 C.p.p., art. 227 alin. 2 C.p.p. instanța poate lua o altă măsură preventivă, respectiv controlul judiciar prevăzut de art. 202 alin. 4 lit. b C.p.p. Nu în ultimul rând, chiar dacă s-ar admite că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, noua lege penală în art. 297 C.p. prevede o pedeapsă de la 2 la 7 ani, iar prin aplicarea art. 13 ind. 2 se reduc cu o treime limitele, ceea ce ar atrage o pedeapsă foarte mică pe fondul cauzei nemaifiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile art. 223 alin. 2 invocat ca temei de drept în referatul parchetului. Depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea cererii parchetului, instanța având posibilitatea de a dispune o altă măsură preventivă în sensul art. 202 alin. 4 lit. b C.p.p.

Apărătorul ales al inculpatului Constantinescu Nicușor Daniel solicită instanței să procedeze în sensul disp. art. 227 alin. 2 C.p.p.

Inculpatul Gâmbuţeanu Adrian George personal, având cuvântul, arată că în calitate de director la RAJDP execută și pune în aplicare dispozițiile coordonatorului activității acestei regii care este vicepreședintele CJ Constanța, precum și pe cele ale președintelui CJ Constanța. Face precizarea că a respectat aceste dispoziții, a transmis solicitările formulate sens în care sunt la dosar comunicările între RAJDP, Curtea de Conturi și CJ Constanța. De asemenea, arată că nu a obstrucționat cercetările și a prezentat de fiecare dată înscrisurile solicitate, iar la întrebarea judecătorului de drepturi și libertăți, arată că se consideră nevinovat față de acuzațiile care i se aduc.

Inculpatul Constantinescu Nicușor Daniel personal, având cuvântul, arată că în conformitate cu Legea Administrației Publice Locale are posibilitatea de delegare a atribuțiilor către cei doi vicepreședinți ai CJ, dar nu este adevărat că a creat o ierarhie iar în ultimii trei ani de zile toată activitatea RAJDP a fost coordonată de vicepreședintele Darie Cristian.

JUDECĂTORUL

1.Deliberând asupra cauzei penale de faţă, având ca obiect propunere de luare a măsurii arestării preventive în cursul urmăriri penale, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie în dosarul 124/P/2012 cu privire la inculpaţii Constantinescu Nicuşor Daniel şi Gâmbuţeanu Adrian George, constată următoarele:

2. Prin referatul înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a-I-a Penală la data de 20.03.2014 sub numărul 9620/3/2014, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE, Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii menţionaţi în paragraful precedent pe o perioadă de 30 de zile.

3. În motivarea referatului s-a arătat în esenţă că este necesară luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel având în vedere că, pe de o parte, din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa şi, pe de altă parte, există una dintre situaţiile expres prevăzute de art. 223 alin. 1 Cpp, respectiv cea de la lit. d) – există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune. Astfel, se mai reţine în motivarea referatului înaintat, potrivit verificărilor efectuate, la datele de 24.10.2008 (dosar nr. 29/P/2005 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie) şi 10.02.2014 (dosar nr. 179/P/2013 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie –Serviciul Teritorial Constanţa) faţă de inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, aspecte care i-au fost aduse la cunoştinţă, în prima cauză dispunându-se la aceeaşi dată trimiterea în judecată a acestuia, iar în a doua cauză dispunându-se la aceeaşi dată luarea măsurii controlului judiciar. Or, se constată că toate infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze au fost comise ulterior datei de24.10.2008, iar o parte dintre acestea au continuat să fie săvârşite de inculpat şi ulterior datei de 10.02.2014.

4. Conform referatului întocmit în cauză se reţine că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 223 alin. 1 lit. d) Cpp, respectiv există indicii rezonabile că, după punerea în mişcare a acţiunii penale în cele două cauze ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie mai sus menţionate, inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel a săvârşit cu intenţie un număr de 24 de infracţiuni (infracţiunile care fac obiectul prezentei cauze).

5. În al doilea rând, se mai arată că în cauză este necesară luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel întrucât sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 223 alin. 2 Cpp – respectiv a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani - este cazul celor trei infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 alin. 1 Cp (noul Cod penal) rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 (modif. prin Legea nr. 187/2012) rap. la art. 297 Cp (noul Cod penal) – şi, pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere şi a tuturor împrejurărilor privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

6. Conform referatului întocmit, starea de pericol pentru ordinea publică rezultă din următoarele considerente:

7. Inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel are o atitudine discreţionară, comportamentul său neţinând cont de dispoziţiile legale; acest comportament se manifestă atât în relaţiile cu alte instituţii ale statului, cât şi cu persoane juridice private.

8. Curtea de Conturi nu îşi poate desfăşura activitatea de control la RAJDP începând cu anul 2011 din cauza opoziţiei inculpatului; acest fapt nu are caracter izolat sau întâmplător, ci este rezultatul manifestării exprese şi constante de voinţă a inculpatului. În prezenţa acestui refuz de a i se pune la dispoziţie actele necesare desfăşurării activităţii sale, refuz contrar dispoziţiilor legale, Curtea de Conturi a depus toate diligenţele posibile – a avertizat entitatea supusă controlului, a cerut ajutorul propriilor organe de conducere, a sesizat Ministerul Finanţelor, a formulat plângere penală. Toate aceste demersuri au rămas însă fără rezultat. Mai mult, Curtea de Conturi a îndeplinit condiţiile impuse abuziv de inculpat în vederea realizării controlului, de asemenea fără rezultat. Astfel, în anul 2011, inculpatul a condiţionat acordul său de efectuare a controlului de prezentarea programului de activitate al Curţii de Conturi pentru anul în curs, pentru a constata dacă verificarea activităţii RAJDP se află în acest program de activitate. Deşi, potrivit dispoziţiilor legale (art. 5 din Legea nr. 94/1992), entităţile auditate nu pot condiţiona în niciun mod desfăşurarea activităţii Curţii de Conturi şi, deşi programul de activitate al Curţii de Conturi nu are caracter public, simpla solicitare din partea unei entităţi auditate nefiind de natură să schimbe acest caracter nepublic, Curtea de Conturi a prezentat RAJDP un extras din acest program cuprinzând prevederile care se referă la această regie. Nici acest demers al Curţii de Conturi nu a fost suficient pentru inculpat. Acţiunile inculpatului sunt cu atât mai grave cu cât, în relaţiile dintre Curtea de Conturi şi RAJDP, ar fi trebuit să aibă calitatea de terţ neutru, neavând vreo atribuţie în efectuarea acestui control; însă, profitând de subordonarea existentă între regie şi Consiliul Judeţean Constanţa, inculpatul şi-a impus în mod abuziv deciziile;

9. Starea de pericol este accentuată de faptul că sumele virate regiei de Consiliul Judeţean Constanţa în perioada supusă controlului sunt impresionante, peste 200 milioane lei, iar controlul efectuat la Consiliul Judeţean relevase o serie de nereguli cu privire la aceste sume (de exemplu efectuarea de două ori a aceleiaşi plăţi în cazul înfiinţării de păduri în localitatea Independenţa); acest fapt este de natură să producă indignare la nivelul societăţii dat fiind că sume importante din banii publici sunt cheltuite în mod netransparent nu doar pentru contribuabili, ci chiar pentru instituţiile statului însărcinate cu supravegherea acestor cheltuieli;

10. Împrejurările personale care relevă un pericol sporit în cazul inculpatului Constantinescu Nicuşor Daniel sunt date de atitudinea acestuia în cazul cererilor formulate de TURBATU MARIAN şi de persoanele juridice reprezentate de acesta, ROMWIND şi ENERGII ALTERNATIVE; astfel, inculpatul a avut aceeaşi atitudine discreţionară, de încălcare constantă a prevederilor legale. Deşi TURBATU MARIAN a formulat cereri de emitere/prelungirea valabilităţii unor certificate de urbanism sau emitere a unei autorizaţii de construcţii, inculpatul nici nu a emis/prelungit certificatele de urbanism şi autorizaţia de construcţie, nici nu a comunicat că actele depuse nu sunt suficiente sau cererea este neîntemeiată. În prezenţa acestei atitudini, Turbatu Marian a formulat 9 cereri de chemare în judecată a inculpatului, solicitând instanţei obligarea acestuia la îndeplinirea atribuţiilor de serviciu – respectiv emiterea/prelungirea certificatelor de urbanism. Toate aceste procese au fost câştigate de societăţile reprezentate de TURBATU MARIAN, astfel cum se descrie în situaţia de fapt. În ciuda faptului că inculpatul avea obligaţia legală să emită/prelungească certificatele de urbanism şi a faptului că instanţele au confirmat prin hotărâri definitive şi irevocabile această obligaţie, acesta a refuzat în continuare să procedeze în acest sens. Mai mult, astfel cum se descrie mai sus, în cazul cererii de prelungire a valabilităţii certificatului de urbanism nr. 361/2008, persoana vătămată a încercat executarea silită a hotărârii prin care inculpatul fusese obligat să dea curs solicitării acesteia. Există numeroase cereri adresate către mai multe instituţii şi autorităţi ale statului în căutarea unei modalităţi de obţinere a executării unei hotărâri judecătoreşti, toate rămase fără rezultat. Or, în mod constant, CEDO a subliniat că unul dintre atributele statului de drept este garantarea executării hotărârilor judecătoreşti – în consecinţă, prin refuzul executării unei hotărâri judecătoreşti se aduce atingere atributelor statului de drept. Astfel, în hotărârea dată în cauza SC Bartolo Prod Com SRL şi Botomei împotriva României din 2012, Curtea aminteşte ca a soluţionat numeroase cauze care ridicau probleme similare (...), constatând încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie ca urmare a omisiunii autorităţilor, fara o justificare valabila, de a executa intr-un termen rezonabil o hotarare definitiva pronuntata impotriva lor (a se vedea, de exemplu, Tacea impotriva Romaniei, nr. 78.047/01, 7 aprilie 2005; Orha impotriva Romaniei, nr. 1.486/02, 12 octombrie 2006; Musteata si altii impotriva Romaniei, nr. 67.344/01, 10.772/04, 14.819/04, 14.025/05 si 23.596/06, § 32, 6 octombrie 2009). Aceeaşi încălcare a fost constatată şi în cauzele Ruianu împotriva României şi Abăluţă şi alţii împotriva României în care se arată că art. 6 din Convenţie protejează, de asemenea, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii care, într-un „stat care respectă supremaţia dreptului, nu pot rămâne fără urmare în detrimentul uneia dintre părţi”

11. În aceste împrejurări, se mai arată în referat, singurul remediu al situaţiilor mai sus prezentate este extragerea efectivă a inculpatului din funcţia de autoritate deţinută. Acest fapt se poate realiza numai prin arestarea sa preventivă, se mai arată în motivarea referatului, orice altă măsură fiind insuficientă. Acest lucru este demonstrat de relaţiile existente între inculpat şi subordonaţii săi, în care inculpatul are o autoritate excesivă, dincolo de poziţiile avute în organigrama instituţiei. Această autoritate i-ar permite ca, în cazul oricărei alte măsuri preventive mai blânde, să îşi exercite efectiv acest control, iar instituţia să acţioneze în continuare sub autoritatea de facto a acestuia. Relevantă pentru relaţiile de autoritate existente între inculpat şi ceilalţi angajaţi ai Consiliului Judeţean se mai reţine că este convorbirea din data de 01.02.2014 purtată de inculpat cu Cristi – posibil vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Darie Cristian.

12. Tot în motivare referatului întocmit de organul de urmărire penală s-a mai arătat că periculozitatea inculpatului este dată şi de atitudinea sa după descoperirea de către autorităţile statului a unor situaţii de incompatibilitate în care se află (situaţii identificate de A.N.I.) sau a unor indicii privind săvârşirea unor infracţiuni (cazul dosarelor deschise în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Constanţa). În aceste împrejurări, în loc să îşi modifice comportamentul astfel încât să se înscrie în dispoziţiile legale, inculpatul a ales să facă demersuri şi presiuni pentru modificarea unor legi astfel încât acestea să se potrivească propriului comportament sau pentru desfiinţarea unor instituţii/schimbarea din funcţie a unor persoane. Relevante în acest sens sunt discuţiile purtate de inculpat cu o serie de persoane având diverse poziţii de autoritate prin care încearcă să le determine pe acestea să modifice legea privind incompatibilităţile funcţionarilor publici (legea ANI), să desfiinţeze Direcţia Naţională Anticorupţie sau să schimbe din funcţie unele persoane.

13. Deşi cauza internă nu este accesibilă din exterior, se mai arată în motivarea referatului, aceasta poate fi dedusă din anumite manifestări/circumstanţe exterioare. Astfel, în cazul refuzului de a permite Curţii de Conturi efectuarea controlului la RAJDP inculpatul a urmărit să sustragă de la verificări modul în care au fost cheltuite fondurile virate de CJ, iar în cazul refuzului de a emite/prelungi certificatele de urbanism, potrivit declaraţiilor persoanei vătămate Turbatu Marian, acesteia i s-a transmis că trebuie să dea diverse sume de bani în vederea obţinerii acestor certificate (aceste aspecte se coroborează cu probe administrate în alte cauze aflate în lucru în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din care rezultă că exista un anumit tarif/megawatt perceput de Consiliul Judeţean Constanţa în cazul emiterii unor certificate de urbanism având ca obiect ridicarea de centrale eoliene). Ambele situaţii relevă un pericol deosebit al inculpatului, se mai susţine în motivarea referatului, rezultat pe de o parte din indignarea produsă la nivelul societăţii de faptul că sume importante din banii publici (circa 200 milioane de lei) sunt cheltuite în mod netransparent nu doar pentru contribuabili, ci chiar pentru instituţiile statului însărcinate cu supravegherea acestor cheltuieli, şi, pe de altă parte, din faptul că instituţiile statului nu au un comportament de o previzibilitate dată de respectarea dispoziţiilor legale care le reglementează activitatea (de exemplu prin respectarea termenelor prevăzute de lege pentru eliberarea unui certificat de urbanism), ci discreţionar, sugerând că pentru a fi respectate drepturile persoanelor este nevoie ca acestea să ofere sume de bani. Acest fapt este confirmat şi de rezultatul percheziţiei efectuate la Consiliul Judeţean Constanţa unde, în sala de şedinţe a preşedintelui consiliului şi în camera de depozitare a obiectelor de protocol aparţinând preşedintelui consiliului au fost identificate o serie de înscrisuri originale reprezentând 29 de cereri formulate în perioada 2009-2014 însoţite de documentaţia eferentă pentru emiterea unor certificate de urbanism.

14. Referitor la stadiul de soluţionare al acestor cereri, în toate aceste cazuri documentele ce urmează a fi emise de Consiliul Judeţean sunt finalizate, purtând semnăturile secretarului Belu Mariana şi ale arhitectului şef Titi Cenuşă, lipsind doar semnătura inculpatului Constantinescu Nicuşor Daniel, se mai arată în motivarea referatului înaintat.

15. Cu privire la inculpatul Gâmbuţeanu Adrian George se mai arată în motivarea referatului întocmit că în cauză este necesară luarea măsurii arestării preventive întrucât sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 223 alin. 2 Cpp – respectiv a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani - este cazul celor trei infracţiuni de abuz în serviciu prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 (modif. prin Legea nr. 187/2012) rap. la art. 297 Cp (noul Cod penal) – şi, pe baza evaluării gravităţii faptelor, a modului şi a circumstanţelor de comitere şi a tuturor împrejurărilor privitoare la persoana inculpatului, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.