Premium
Indiferent care ar fi interesele sale electorale – PSD fiind în mod evident afectat de o guvernare plină de improvizații și lăudăroșenii ”doctorale” fără fond – dreapta are datoria de a fi oricând pregătită pentru preluarea puterii. După mobilizarea civică din 16 noiembrie, toleranța electoratului față de orice inexactitate sau lipsă de consistență politică a devenit minimă: nu mai e loc nici pentru miile de specialiști CDR, nici pentru promovările de tip Crinuța Dumitrean sau Alina Bica din epoca Traian Băsescu. Iar eforturile pentru a evita astfel de erori se cer făcute în ritm accelerat: noul peisaj parlamentar și penal poate aduce dreapta la putere începând cu luna martie, după o prăbușire a guvernării de stanga.
Atunci, ancheta privind blocarea votului din Diaspora va ajunge, inevitabil, la Victor Ponta. Există în arhiva MAE mii de documente care probează, pas cu pas:
a. Faptul că organizațiile românilor din Diaspora, parlamentarii de Diaspora, cetățenii, diplomații au avertizat din timp asupra subdimensionării grave a numărului secțiilor de votare;
b. Faptul că ambasadorii din statele cu suprasarcină electorală au solicitat mai multe secții de votare – estimând corect tendința de vot;
c. Faptul că numeroase instituții din state străine și-au exprimat disponibilitatea de a oferi infrastructura necesară unui vot firesc;
d. Faptul că mii de români din Diaspora au făcut cereri scrise privind înființarea unor secții de votare și privind disponibilitatea lor de a face voluntariat în aceste secții;
e. Faptul că toate aceste solicitări au fost respinse de MAE, fără a primi nici măcar un răspuns formal, în baza principiului politic "Diaspora fraudează votul”. Ori acest principiu nu are un caracter tehnic, ci unul pur politic, asumat explicit de Victor Ponta. Reamintesc că, în data de 18 septembrie, secretarul de stat în MAE Radu Podgorean a răspuns în scris, în numele Ministerului, acuzațiilor senatorului Badea privind numărul mic al secțiilor de votare, cu următoarea formula: "Dacă nu în consulatele generale, instituții publice ale statului român, atunci unde ar fi mai bine? Poate în sediul unor așa numite asociații culturale aflate în directă subordonare a partidului domnului senator, cum era practica în 2009, când domnia sa nu era la fel de vocal.” Cu alte cuvinte, deși nu există nicio decizie oficială care să incrimineze o fraudă electorală în Diaspora, un funcționar al statului român a decis că principiul înfiintării de secții nu este ”dreptul la vot”, ci ”împiedicarea unei virtuale fraude pedeliste”?!
Decizia politică de a lupta cu ”frauda băsistă din Diaspora” în loc de a garanta dreptul fiecărui român la vot nu a fost luată de un technocrat din Aleea Alexandru. A fost impusă fie de un lider PSD, fie de un lider al Guvernului. Și, foarte probabil, procurorii vor dori să afle de la Victor Ponta cine – oare cine?! – a fost acel lider.
Moment în care Guvernul de stânga va intra în criză. Criză concomitentă, de altfel, cu mutațiile semnificative – deși încă subtile – care au loc în majoritatea parlamentară care sprijină Executivul.
Cele mai limpezi evoluții sunt în PPDD, acolo unde aripa Fenechiu-Ciuhodaru, în ciuda ostracizării politice, a preluat de facto controlul grupului parlamentar din Camera. Ei încearcă să păstreze grupul unit pentru momentul – inevitabil și foarte aproapiat, după toate aparențele – în care ”domnul Dan” va lua calea temniței. Iar pozițiile anti-PSD ale celor doi sunt vechi și autentice; când Ordonața traseiștilor a picat în Cameră, de pildă – într-un moment în care PSD avea toată puterea și se pregătea să dea președintele – Fenechiu a fost unul dintre cei mai activi și vocali militanți împotriva acesteia; aportul său de voturi ”contra” a fost atunci esențial. Când Dan Diaconescu va ieși din lumina senzațională a scenei și va intra în întunericul placid al închisorii, acest grup își va asuma identitatea unui nou partid. Și Guvernul va pierde un aliat.
A doua schimbare va avea loc în Partidul Conservator, unde actuala conducere va fi debarcată printr-un Congres Extraordinar în ianuarie sau februarie. În PC masa critică de vot este deja pregătită pentru a căuta o alternativă la leadershipul de 0.5% în sondaje, singura problemă fiind convocarea Congresului – care este deja blocată în încercarea de a conserva puterea cu orice cost. Negocierile pentru un nou Guvern – cu promisiunile de rigoare pentru portofolii și funcții – vor mai asigura o acalmie de trei-patru săptămâni în partid; totuși, oricât de generoase ar fi ofertele apărute în al doisprezecelea ceas, problema de fond a partidului rămâne. El a fost transformat într-o anexă docilă și caraghioasă a stângii, mândră doar să se tragă în poze cu frații mai mari. De ani de zile PC nu a mai oferit niciun proiect de lege viabil, nu a mai reprezentat niciun segment electoral clar definit – iar acest lucru va fi inevitabil decontat în revolta internă din ianuarie, când Daniel Constantin va fi eliminat prin vot din fruntea partidului. Și Guvernul va mai pierde un aliat.
Cât despre UNPR, partidul ”interesului național”, acesta este prea sensibil la semnalele externe – extrem de rezervate la adresa lui Victor Ponta – pentru a nu asigura o poziție ”responsabilă” a grupului său parlamentar la momentul potrivit, în cazul unei moțiuni de cenzură.
În aceste condiții, confruntată cu preluarea puterii – indiferent dacă o dorește sau nu – dreapta riscă, pe fondul noilor rigori impuse de promisiunea unei Românii a lucrului bine făcut, să dezamăgească chiar mai rapid și mai profund decât guvernarea socialistă atâta timp cât nu va reuși să bifeze o serie de ținte fundamentale:
a. Reformarea propriilor eșaloane de conducere – astfel încât liderii noului Guvern și ai noii Coaliții să nu fie vizați de activitatea febrilă a DNA. E inacceptabil, după ce ”ne-am luat România înapoi”, să o găsim condusă tot de politicieni penali.
b. Revizuirea și întinerirea drastică a resurselor umane la nivel de teritoriu: din rândul acestor persoane se aleg prefecți, directori de agenții, primari, președinți de Consilii Județene. Adică tocmai acea infrastructură critică a statului de drept care se află acum sub lupa Justiției. E o zonă în care, din cauza sistemului de selecție precar la nivelul întregii clase politice românești, sunt probleme în fiecare partid.
c. Clarificarea unor principii ideologice ferme: avem o dreaptă de tip conservator, de tip libertarian, de tip popular?
d. Asumarea unor priorități politice în acord cu voința publică din 16 noiembrie: vot prin corespondență, Parlament mai suplu, eliminarea oricărui privilegiu pentru clasa politică în fața legii.
Sunt doar patru direcții pe care dreapta trebuie să le parcurgă alert pentru a onora efortul electoral care a îngenunchiat PSD în alegerile prezidențiale pentru a face loc unei Românii noi.
