Premium
România s-a menţinut în acest an pe locul 49 în clasamentul mondial al competitivităţii, din 63 de economii analizate, poziţie dată de scăderea substanţială înregistrată la factorul „Performanţa economică”, o firavă creştere la „Eficienţa mediului de afaceri” şi la „Infrastructură”, potrivit mediafax.
România a mai stagnat la factorul „Eficienţa guvernului”, potrivit Anuarului Competitivităţii Mondiale, realizat de CIT-IRECSON, partenerul pentru România al IMD (Institute for Management Development) World Competitiveness Center din Elveţia.
La „Performanţa economică” pierdem 15 locuri, ajungând de pe locul 34 în 2018, pe locul 49 în 2019, înregistrăm o creştere modestă la „Eficienţa mediului de afaceri” (unde urcăm 1 loc, ajungând de pe locul 52 în 2018, pe locul 51 în 2019 şi „Infrastructură” (unde urcăm 1 loc, ajungând de pe locul 49 în 2018, pe locul 48 în 2019) şi o stagnare la „Eficienţa guvernului” (locul 51).
”Avantajele competitive obţinute în 2018 la „Performanţa economică” prin care am crescut 15 locuri, s-au dovedit a fi foarte fragile, pierzându-le în 2019, ceea ce arată o lipsă de sustenabilitate a acestei performanţe”, se arată în studiu.
Printre punctele slabe ale competitivităţii economiei româneşti, se numără scăderea balanţei contului curent, investiţiile româneşti în străinătate, inflaţia, veniturile obţinute din turism, rezilienţa slabă a economiei, investiţiile străine directe, riscul instabilităţii politice, slaba adaptabilitate a politicilor la nevoile economiei, lipsa de transparenţă a politicilor guvernamentale, lipsa de atractivitate a facilităţilor pentru investiţii, slaba susţinere a afacerilor prin servicii financiar-bancare, lipsa forţei de muncă calificată, disponibilitatea redusă a managerilor competenţi, exodul de inteligenţă, lipsa răspândirii uceniciei, responsabilitatea socială scăzută a mediului de afaceri.
Acestora li se adaugă ipsa de planificare şi finanţare a întreţinerii şi dezvoltării infrastructurii în general, o distribuţie ineficientă a infrastructurii de bază, nivelul scăzut al cheltuielilor de sănătate (% din PIB), necorelarea infrastructurii sănătăţii cu nevoile populaţiei, nivelul scăzut al cheltuielilor de cercetare (% din PIB), slaba susţinere a dezvoltării tehnologice prin parteneriate public – privat, slaba dezvoltare a transferului tehnologic între mediul de cercetare şi mediul de afaceri, capacitatea inovativă scăzută a firmelor, nivelul scăzut al cheltuielilor de educaţie (% din PIB), slaba corelare a educaţiei, inclusiv cea universitară, cu nevoile unei economii competitive.
La nivel regional, economiile din Europa de Est se împart în cele care urmează un pattern asemănător celor din vestul Europei (Cehia, Estonia şi Polonia care pierd 4 locuri fiecare), şi unele care reuşesc să-şi păstreze poziţia din 2018 precum Letonia (locul 40), Ungaria (locul 47), Bulgaria (locul 48) şi România (locul 49). Excepţie face Lituania care urcă 3 locuri faţă de 2018, ocupând locul 29.
La nivel mondial, primul loc este ocupat de Singapore,care revine în poziţia de lider după 10 ani, devansând Hong Kong şi SUA, prin creşterea eficienţei mediului de afaceri pe fondul îmbunătăţirii performanţei economice şi a infrastructurii.
Hong Kong păstrează locul al doilea în topul competitivităţii mondiale excelând la eficienţa guvernului coroborată cu eficienţa mediului de afaceri, în timp ce SUA pierde poziţia de lider de anul trecut din cauza unei eficienţe mai scăzute a guvernului şi a mediului de afaceri faţă de primele două clasate.
Elveţia urcă 1 loc faţă de 2018, îmbunătăţindu-şi performanţa economică având o infrastructură performantă şi menţinând o eficienţă ridicată a guvernului. Emiratele Arabe Unite intră în topul primelor 5 economii cele mai competitive, performând la eficienţa mediului de afaceri şi eficienţa guvernului, în timp ce Olanda trece pe locul 6 pierzând 2 locuri faţă de 2018 din cauza scăderii performanţei economice.
Clasamentul celor 10 ţări conducătoare în ierarhia mondială a competitivităţii este completat de Irlanda, Danemarca, Suedia şi Qatar.
Majoritatea economiilor din Europa de Vest au înregistrat o descreştere a competitivităţii faţă de 2018. Din acest grup fac parte Germania (locul 17, scade 2 locuri faţă de 2018), Austria (locul 19, scade 1 loc faţă de 2018), Marea Britanie (locul 23, scade 3 locuri faţă de 2018), Belgia (locul 27, scade 1 loc faţă de 2018), Franţa (locul 31, scade 3 locuri faţă de 2018), Portugalia (locul 39, scade 6 locuri faţă de 2018) şi Italia (locul 44, scade 2 locuri faţă de 2018).
