Românii îl sărbătoresc astăzi pe Sfântul Nicolae: cine a fost cu adevărat și care sunt legendele puțin cunoscute ale 'ocrotitorului copiilor și al femeilor'

În seara zilei de 5 decembrie, cei mici își lustruiesc ghetuțele, aşteptându-l pe Moș Nicolae, care va trece pe la ei pentru a le aduce daruri. Pentru neascultători, Moş Nicolae aduce câte o nuieluşă, avertizându-i astfel pe copii să îşi asculte părinţii şi bunicii.

Însă, având în vedere că este un personaj atât de popular, care este povestea adevărată a Sfântului Nicolae? Există numeroase legende despre acesta, însă ceea ce este cert este faptul că a fost episcop de Myra (lângă actualul Demre, Turcia).

Scurt istoric

Sfântul Nicolae s-a născut în secolul al III-lea în satul Patara din Asia Mică. La acea vreme, zona era grecească, iar acum se află pe coasta sudică a Turciei. Părinții săi bogați, care l-au crescut ca să fie un creștin devotat, au murit de ciumă, pe când Nicolae era încă un copil.

Ascultând de cuvintele lui Iisus de a „vinde ceea ce ai și de a da banii săracilor”, Nicolae și-a folosit întreaga moștenire pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, pe cei bolnavi și pe cei suferinzi. În cea mai faimoasă poveste despre viața sa, el a aruncat monede din aur pe fereastra a trei fete sărace.

După câteva minuni (uneori i se spune Nicolae Făcătorul de minuni) săvârșite pe când era încă băiat, Nicolae s-a mutat în Myra și a fost ales episcop. Dar nu a trecut mult timp până când Dioclețian și Maximian au început persecuțiile împotriva creștinilor, iar noul episcop a fost întemnițat.

Când Constantin a devenit împărat, Nicolae a fost eliberat împreună cu nenumărați alți creștini și s-a întors la predica sa, doar pentru a găsi o nouă amenințare: Arianismul.

Se spune că în anul 325, Sfântul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, eveniment în cadrul căruia Arie, un preot din Alexandria, a susţinut că Iisus Hristos nu este de aceeaşi natură cu Dumnezeu Tatăl. Deranjat de această afirmaţie, Sfântul Nicolae i-a dat o palmă ereticului, de unde s-a împământenit obiceiul ca cei obraznici să primească o nuieluşă de la Moş Nicolae.

Chiar și în timpul domniei lui Iustinian (d. 565), Nicolae era faimos, iar împăratul i-a dedicat o biserică în Constantinopol. În anii 900, un grec scria: „Occidentul, ca și Orientul, îl aclamă și îl slăvește. Oriunde există oameni, numele lui este venerat și se construiesc biserici în cinstea lui. Toți creștinii îi venerează memoria și invocă protecția sa”. Occidentul a devenit și mai interesat atunci când „relicvele” sale au fost duse din Myra la Bari, Italia, în data de 9 mai 1087.

Cu o asemenea popularitate, legendele sale s-au împletit inevitabil cu altele. Undeva, probabil legat de povestea cu aurul, oamenii au început să ofere cadouri în numele său în ziua de 6 decembrie, când este prăznuit Sfântul Nicolae.

Nicolae a devenit cunoscut în toată lumea pentru generozitatea sa față de cei nevoiași, pentru dragostea și grija sa pentru copii.

A murit în data de 6 decembrie 343 d.Hr. în Myra și a fost înmormântat în catedrala episcopală din Myra.

De-a lungul secolelor s-au spus multe povești și legende despre viața și faptele Sfântului Nicolae. Aceste relatări ne ajută să înțelegem caracterul său extraordinar și de ce este atât de iubit și venerat ca protector al celor aflați în nevoie.

Legendele Sfântul Nicolae

O poveste vorbește despre un om sărac cu trei fiice. În acele vremuri, tatăl unei tinere trebuia să ofere potențialilor soți ceva de valoare – o zestre. Cu cât zestrea era mai mare, cu atât mai mari erau șansele ca o tânără să găsească un soț bun. Fără zestre, era puțin probabil ca o femeie să se căsătorească. Prin urmare, fiicele acestui om sărac, fără zestre, erau destinate să fie vândute ca sclave. În mod misterios, în trei ocazii diferite, multe monede din aur au apărut în casa lor – asigurând zestrea necesară.

Se spune că monedele din aur, aruncate printr-o fereastră deschisă, au ajuns în pantofii lăsați la uscat în fața focului. Acest lucru a dus la obiceiul copiilor de își pregăti ghetuțele, așteptând cu nerăbdare cadourile de la Sfântul Nicolae.

Una dintre cele mai vechi povești care îl prezintă pe Sfântul Nicolae ca protector al copiilor are loc la mult timp după moartea sa. Locuitorii orașului Myra îl sărbătoreau pe sfânt în ajunul sărbătorii sale, când o bandă de pirați arabi din Creta a intrat în district. Aceștia au furat comori din biserica Sfântului Nicolae pentru a le lua ca pradă.

În timp ce plecau din oraș, au răpit un băiat, pe nume Basilios, pentru a-l transforma în sclav. Emirul, sau conducătorul, l-a ales pe Basilios pentru a fi paharnicul său personal, deoarece, neștiind limba, Basilios nu ar fi înțeles ce le spunea conducătorul celor din jur.

Pentru părinții lui Basilios, devastați de pierderea singurului lor copil, anul a trecut încet, plin de durere. Pe măsură ce se apropia următoarea sărbătoare a Sfântului Nicolae, mama lui Basilios nu a vrut să se alăture festivității, deoarece pentru ea ziua de 6 decembrie era una tragică.  Astfel, femeia a rămas acasă, rugându-se Sfântului Nicolae să aibă grijă de fiul său.

Între timp, pe când Basilios își îndeplinea sarcinile în slujba emirului, Sfântul Nicolae i-a apărut băiatului, l-a binecuvântat și l-a adus în casa părinților săi din Myra. Imaginați-vă bucuria și uimirea când Basilios a apărut în mod uimitor în fața părinților săi. Aceasta este prima poveste spusă despre Sfântul Nicolae care protejează copiii – ceea ce a devenit rolul său principal în Occident.

O altă povestire vorbește despre trei studenți teologi, care călătoreau în drum spre Atena pentru a studia. Un hangiu rău i-a jefuit și i-a ucis, ascunzându-le rămășițele într-un vas mare de murături. S-a întâmplat ca episcopul Nicolae, călătorind pe același traseu, să se oprească la acest han. În timpul nopții a visat crima, s-a trezit și l-a chemat pe hangiu. În timp ce Nicolae se ruga cu stăruință lui Dumnezeu, cei trei băieți au fost readuși la viață.

În Franța este populară povestea a trei copilași care s-au pierdut și au fost ademeniți și capturați de un măcelar rău. Sfântul Nicolae a fost cel care s-a rugat lui Dumnezeu pentru a-i readuce la viață și la familiile lor.

Alte povești spun că Nicolae și-a salvat poporul de foamete și i-a ajutat pe cei acuzați pe nedrept. A făcut multe fapte bune și generoase în secret, fără să aștepte nimic în schimb. La un secol de la moartea sa, a fost celebrat ca sfânt. Astăzi Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor.

Mormântul Sfântului Nicolae

Mormântul Sfntului Nicolae din Myra a devenit un loc popular de pelerinaj. Din cauza numeroaselor războaie și atacuri din regiune, unii creștini erau îngrijorați că accesul la mormânt ar putea deveni dificil. Atât pentru avantajele religioase, cât și pentru cele comerciale ale unui loc de pelerinaj important, orașele italiene Veneția și Bari au concurat pentru a obține moaștele Sfântului Nicolae.

În primăvara anului 1087, marinarii din Bari au reușit să sustragă moaștele, aducându-le la Bari, un port maritim de pe coasta de sud-est a Italiei. Călugării greci nu au putut opri furtul, iar marinarii s-au întors în orașul Bari cu moaștele Sfântului Nicolae.

O biserică impresionantă a fost construită peste cripta Sfântului Nicolae și mulți credincioși au călătorit pentru a-l cinsti pe sfântul care salvase copii, prizonieri, marinari, victime ale foametei și mulți alții prin compasiunea și generozitatea sa. Sanctuarul Sfântului Nicolae din Bari a fost unul dintre marile centre de pelerinaj ale Europei medievale, iar Nicolae a devenit cunoscut sub numele de „Sfântul din Bari”, scrie omofon.com.