Sănătate: Primim cu adevărat cât plătim?

Ministrul Sănătății, Patriciu Achimaş-Cadariu, a făcut unele declarații controversate, care au determinat-o pe vicepreședinta ALDE, Grațiela Gavrilescu, să îi ceară demisia. Cât este adevăr și cât fabulație în declarațiile celor doi?

Ce a spus ministrul

„Școala costă, medicina costă direct, prin plată, sau indirect, prin taxe. Acesta e adevărul. (...) Sistemul este finanţat corespunzător posibilităţii României din 2016 de a-l finanţa şi corespunzător sistemului de valori în funcţie de care împărţim din sacul comun. Potrivit sistemului de valori din 2016 atâta considerăm că trebuie să plătim pentru sănătate.

În opinia dvs e un sistem de valori corect care duce la finanţare corectă sau dimpotrivă?

Nu sunt chemat să judec asta, ci să mă ocup de acest sistem cu resursele pe care le are, să lupt pentru îmbunătăţirea lui şi o mai bună finanţare. Dar aceasta este realitatea şi trebuie să ne raportăm la ea, aşa cum e ea, nu aşa cum am vrea-o. Vrem o ţară că afară? Perfect, hai să muncim că afară!”, a spus ministrul într-un interviu pentru Ziare.com.

Dincolo de ultima frază, ministrul spune un lucru destul de simplu: avem cât plătim. Serviciul corect pentru prețul plătit. Nu asta înțelege, însă, vicepreședintele ALDE.

„Această declaraţie a domnului Patriciu Achimaş-Cadariu nu face altceva decât să fie în linia declaraţiilor altor miniştri ai Guvernului Cioloş care şi-au arătat dispreţul faţă de România şi de români”, spune ea într-un comunicat de presă.

Citiți și: Se cere demisia unui nou membru al Guvernului

Evident, nu este vorba de un act de dispreț. Dar are ministrul dreptate?

Adevărul statistic

Oarecum surprinzător, corectitudinea afirmațiilor ministrului poate fi estimată. Avem date din 2000 și 2012 în ceea ce privește cheltuielile cu sănătatea. Iar rezultatul acestor cheltuieli îl putem vedea, chiar dacă imperfect, în rata de mortalitate. Este adevărat că o asemenea evaluare este simplificată, deoarece nu prinde nici suferința cauzată de boală și nici calitatea vieții. Dar ne permite să ne facem o primă evaluare.

Fiecare bulină din graficul de mai jos este o țară. Bulinele albastre sunt măsurătorile din 2000, iar cele portocalii măsurătorile din 2012. Vedem cum, pe măsură ce cheltuielile cu sănătatea cresc (axa orizontală), mortalitatea scade (axa verticală). Mai vedem cum scăderea este din ce în ce mai lină. Asta pentru că primele investiții sunt întotdeauna cele mai rentabile, iar pe măsură ce cheltuielile cresc, sistemul ajunge să achiziționeze servicii și materiale din ce în ce mai scumpe.

Unde se află România în acest grup? Ei bine, România se află aproape fix pe curba care descrie din punct de vedere statistic relația dintre cheltuieli și rezultate. Altfel spus, obținem ce plătim. Afirmația se verifică la măsurătoarea din 2000 și la cea din 2012.

Este un lucru care trebuie să ne bucure. În mai toate domeniile eficiența administrativă a României, așa cum este ea măsurată de World Government Indicators este submediocră.

Astfel,  aparent, ministrul ar putea avea dreptate, suntem în rând cu Europa la capitolul eficiență în sănătate. Doar că trebuie să privim și...

Adevărul de dincolo de statistici

Foarte probabil un rol în eficiența financiară a sistemului de sănătate îl are faptul că medicii români sunt plătiți mai slab decât în afară pentru servicii comparabile. Ceea ce este în mod particular valabil pentru medicii rezidenți. Dar, oare, cum trăiesc acești medici?

Ei bine, aici e aici. Sistemul românesc de sănătate este finanțat parțial prin șpagă și nimeni nu știe exact care este valoarea acesteia.

Șpaga nu apare în statistici, iar lipsa ei contribuie la imaginea de eficiență. Altfel spus, plătim în mod legal prețul corect, după care plătim și în mod ilegal o mică atenție. Așa că nu, dacă luăm în considerare toți factorii, ministrul nu are dreptate să își laude sistemul.