Sărbătorile relizioase ale zilei

Ortodoxe

Sf. Cuv. Mc. Ştefan cel Nou; Sf. Mc. Irinarh (Dezlegare la peşte)

Greco-catolice

Sf. cuv. Ştefan cel Nou; Sf. m. Irinarh. Sf. Caterina Labouré

Romano-catolice

Ss. Teodora, călug.; Iacob, pr.

Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 noiembrie.

Sfântul Ştefan cel Nou s-a născut în Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715). De tânăr a ales viaţa monahală, fiind deprins din familie cu un trai aspru şi cu săvârşirea faptelor bune, potrivit Agerpres.

A fost ales stareţ al Mănăstirii Sfântului Auxentie, aflată în apropierea Calcedonului.

Citește și: Medic: ‘Dacă nu credeți că există COVID19 mergeți voluntari la un spital ce tratează astfel de bolnavi. Țineți de mână un pacient speriat care abia respiră’

Pentru poziţia sa iconodulă (de cinstire a sfintelor icoane), Sfântul Ştefan a fost luat şi întemniţat la Pretorion, alături de alte câteva sute de monahi care erau schingiuiţi tot pentru faptul că nu acceptaseră noua erezie - iconoclasmul (distrugerea sfintelor icoane). Acolo a trăit ca într-o adevărată mănăstire.

Suferind de ură, căci ştia că Sfântul Ştefan era iubit şi preţuit, împăratul iconoclast Constantin Copronim (741-775) s-a plâns slujitorilor săi că nu se găseşte cineva să-l omoare, ci dimpotrivă oamenii se închină lui ca unui împărat. Auzind aceştia plângerea împăratului, s-au repezit la temniţă şi scoţându-l pe Sfântul Ştefan l-au omorât în chinuri cumplite, în acelaşi fel în care a fost omorât Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, care a fost ucis cu pietre de mulţimea furioasă de la Ierusalim.

În timpul crizei iconoclaste, declanşată de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul/Sirianul (717-741), care a durat până în anul 787 când cel de-al şaptelea Sinod Ecumenic a instituit cinstirea sfintelor icoane ca legiuită şi dreaptă, monahii care au apărat cu cea mai mare dârzenie cinstirea sfintelor icoane au suferit chinuri cumplite.

Împăraţii iconoclaşti au închis aproape toate mănăstirile şi bisericile în care se aflau sfinte icoane. Monahii erau torturaţi - li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile, li se spărgeau capetele cu icoane. Celor ce zugrăveau icoane li se ardeau degetele până la carbonizare pe table din aramă înroşite în foc.