Sărbătorile zilei de 20 februarie - Sf. Ier. Leon, episcopul Cataniei, şi Agaton, episcopul Romei; Sf. Cuv Visarion

Ortodoxe

Sf. Ier. Leon, episcopul Cataniei, şi Agaton, episcopul Romei; Sf. Cuv Visarion

Greco-catolice

Sf. Leon al Cataniei

Romano-catolice

Sf. Elefterie, ep.

Sfântul Leon, episcop al Cataniei, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 20 februarie.

S-a născut în regiunea Ravena (Italia), într-o familie de creştini evlavioşi.

A fost ales episcop al Cataniei şi, în această calitate, era înaintea tuturor ca un luminător, purtând de grijă sufletelor şi îngrijindu-se de săraci, pe care îi hrănea, iar pe cei strâmtoraţi îi ajuta.

"Sfântul Leon strălucea înaintea tuturor ca un luminător prea luminos, purtând de grija sufletelor şi de sărmani îngrijindu-se, fiind hrănitor al săracilor şi al celor strâmtoraţi sprijinitor preasârguitor. Şi, pe scurt, pe toţi lipsiţii şi scăpătaţii îi primea şi îi ajuta cu dare bogată. Apoi se făcea tuturor toate, după cum zicea marele apostol, ca să-i mântuiască pe cât ar fi cu putinţă. Şi avea râvnă multă la dumnezeiasca credinţă ca un alt Ilie". (Vieţile Sfinţilor)

Sfântul Leon a zidit în Catania două biserici, una închinată Sfinţilor 40 de mucenici, iar alta, deosebit de frumoasă, a zidit-o în numele Sfintei fecioare Muceniţe Lucia, care a mărturisit în acele locuri credinţa creştină, pentru care a şi fost ucisă.

În insula Siciliei, în timpul episcopului Leon, trăia un mare vrăjitor, fiul unei creştine, care se socotea şi el creştin, dar de copil era semeţ şi mândru şi aceasta l-a pierdut. Prin vrăjile sale făcea mult rău semenilor săi şi, de multe ori, îl sfătuia pe el ierarhul locului, Sfântul Leon, să înceteze faptele lui cele rele, ca să nu se muncească de trei ori în focul cel veşnic, împreună cu diavolii. El însă nu asculta, ci făcea şi mai mult rău, socotind că sunt bârfeli sfătuirile sfântului.

Aşa, adăugând fărădelegi peste fărădelegi, a îndrăznit să intre şi în sfânta biserică, într-o zi când era sărbătoare, jucând şi spunând hule, încrezător că îi va face şi pe ceilalţi să joace; dar n-a putut, căci dumnezeiasca putere l-a oprit.

Sfântul Leon a îngenuncheat şi s-a rugat lui Dumnezeu să-i ajute să îl prindă pe acest vrăjitor care chinuia oamenii şi provoca multă suferinţă şi tulburare. După rugăciune a alergat afară din altar, după ce s-a împărtăşit cu Sfintele Taine, fără să mai dezbrace veşmintele în care slujea, şi l-a legat pe vrăjitorul Eleodor cu omoforul său.

Aşa cum îl ţinea legat, Sfântul Leon a cerut să se facă un foc puternic. După ce mai înainte l-a silit a mărturisi toate faptele lui rele, l-a tras şi au intrat împreună în foc; şi a stat ierarhul, până când a ars Eleodor cu totul şi s-a făcut cenuşă. Din acest foc, Sfântul Leon a ieşit neatins.

Sfântul Leon a plecat la veşnicie în ziua de 20 februarie, dându-şi fericitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, iar trupul a fost îngropat în biserica Sfintei Muceniţe Lucia, ctitoria sa. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")