Premium
Ziarul Financiar:
Istoria BNR cu Sorin Ovidiu Vîntu este mult mai lungă decât acest caz cu Bogdan Olteanu.
Prin 1997-1998-1999 Vîntu a făcut câteva razii prin managementul BNR de atunci recrutând câţiva directori şi chiar un viceguvernator cărora le-a vândut ideea de a crea un mare grup financiar românesc – Gelsor, având în spate banii de la FNI, un fond de investiţii care reuşea să aspire mii de români cărora le mărea săptămânal investiţia, aproape ca la Caritas.
Pe lista celor care s-au lăsat fermecaţi de Vîntu, dar mai ales de banii lui, s-au regăsit Vlad Soare, fost viceguvernator, Daniel Dăianu (acum membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale), George Mucibabici (acum şef la Deloitte România), Vasile Săvoiu, director în cadrul BNR sau Adrian Radu, şeful operaţiunilor financiare ale BNR.
Într-o Românie extrem de cenuţie la acea vreme, 10.000-20.000 de dolari pe lună, dacă nu chiar mai mult, daţi de Vîntu (din banii de la FNI) au constituit un puternic argumentde a lăsa o instituţie de stat pentru ceea ce mai târziu s-a dovedit a fi o escrocherie.
De asemenea, Vîntu l-a convins pe Nicolae Văcăroiu, fost premier şi actual preşedinte al Curţii de Conturi, pe Florin Georgescu, fost ministru de Finanţe şi actualmente prim viceguvernator al BNR şi pe Corneliu Croitoru, fost viceguvernator al BNR (1990-1998) să vină în conducerea unei bănci – Banca de Investiţii şi Dezvoltare şi să obţină autorizaţia de funcţionare pe baza renumelui lor, care prin faptul că erau şi politicieni (membri ai PSD) controlau Banca Naţională.
Vîntu a declarat în chestionarul BNR de autorizare că banii pentru capitalul BID erau de la FNI, atunci un fond respectabil care îşi atrăgea investitorii prin celebra reclamă „Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine.”
Toate instituţiile financiare pe care le-a creat Vîntu şi unde era el în spate s-au prăbuşit peste ani lăsând în urmă mii de victime, dacă nu chiar sute de mii.
Ca să creeze tot acest montaj, avea nevoie în faţă de persoane onorabile, cum erau cei de mai sus, dar şi alţii care îşi vindeau numele pentru mii de euro pe lună, un nivel extrem de ridicat în acele vremuri.
Pe lista victimelor lui Vîntu regăsim: FNI, celebrul fond care a lăsat o gaură de 300 de milioane de dolari, şi 300.000 de victime, Banca Română de Scont, Banca de Investiţii şi Dezvoltare sau CEC, care a „garantat” investiţiile de la FNI.
De asemenea, a fost la un pas să cadă şi BCR, care ajunsese cea mai mare bancă din România după preluarea părţii bune de la Bancorex, când au fost trimişi, anunţaţi oamenii să-şi retragă banii că se prăbuşesc banca şi sistemul financiar din România.
În mai 2000, a căzut FNI, dar Vîntu a reuşit să scape, devenind chiar mai puternic după revenirea la putere a PSD-ului, a lui Ion Iliescu, a lui Adrian Năstase etc.
După căderea FNI şi începutul căderii altor bănci – Bankcoop sau Albina, Mihai Bogza, viceguvernator al BNR, responsabil cu supravegherea bancară şi Nicolae Cinteză, noul director al direcţiei de supraveghere şi-au luat inima în dinţi să intre şi în birourile considerate intangibile, de la BID şi BRS, Vîntu le-a jurat răzbunare.
În 2004, PSD l-a susţinut pe Florin Georgescu pentru poziţia de prim viceguvernator, în locul lui Mihai Bogza. Ca o ironie, Georgescu a preluat supravegherea bancară.
Susţinerea lui Băsescu în faţa lui Adrian Năstase la alegerile prezidenţiale din 2004 l-a făcut pe Vîntu şi mai puternic, odată cu ascensiunea postului de televiziunea Realitatea.
În 2005, el s-a dus cu procurorii după Nicolae Cinteză, care i-a închis cele două bănci şi i-a tăiat o parte din sursele de finanţare şi numai intervenţiile lui Băsescu şi Isărescu l-au salvat de la reţinere pe directorul din BNR într-un caz legat de BRS.
Dosarele trimise de BNR pe tema devalizărilor de la BRS sau BID (banca a închis-o direct Vîntu, dar provenienţa banilor aduşi pentru capital rămâne marele semn de întrebare) au ajuns în sertarele uitării, iar trecerea anilor probabil că a prescris acuzaţiile.
RFI:
In Franţa continuă dezbaterea, cu multe argumente pro şi contra, în jurul modului în care ar trebui mediatizate subiectele legate de terorism fără ca ele să facă jocul extremiştilor. Este sau nu este bine să fie publicate fotografiile teroriştilor? Iată o întrebare care suscită multe reacţii. Cotidianul Libération consideră că tentaţia de a nu mai difuza imagini cu terorişti ascunde şi un "climat de panică".
Cotidianul Libération anunţă într-un dosar că nu va renunţa la practica publicării acestor fotografii, deşi alte medii de informare au declarat că acest tip de "mediatizare" le conferă un fel de celebritate macabră asasinilor. Pe aceeaşi pagină cotidianul publică două intervenţii cu concluzii diametral opuse. Un cercetător afirmă că respectivii indivizi trebuie "aruncaţi în neant", pentru că astfel va fi îngropată şi acea "pseudo-celebritate" la care aspiră ei. Un strateg în materie de luptă atiteroristă este de părere însă că "ascunderea" acestor feţe ar fi contraproductivă, mai ales că jihadiştii au propriile lor reţele mediatice şi oricum imaginile respective vor circula.
Dezbaterea pe această temă a depăşit frontierele Franţei şi se derulează şi în alte ţări. In Italia cotidianul "Repubblica" a decis să nu mai publice nici fotografiile teroriştilor şi nici cele ale victimelor. In Germania, însă, marile cotidiene refuză acest principiu dar consideră că publicarea unor astfel de imagini trebuie făcută în condiţii de asumare a unor responsabilităţi.
Cotidianul "Bild", care apare în patru milioane de exemplare, subliniază că în nici un caz nu va publica chipuri de terorişti pentru a le conferi o aură "eroică". Săptămînalul "Stern" precizează că va evita publicarea oricărui material de natură să glorifice terorismul, să stimuleze recrutarea jihadistă sau să-i incite pe tineri la imitarea jihadiştilor.
In Marea Britanie presa nu pare să-şi pună astfel de probleme. Publicaţii precum "Sun", "DailyMail" sau "Metro" rămîn fidele culturii senzaţionaliste. Chiar şi ziarele "serioase" precum "The Independent" sau "The Guardian" nu-şi pun nici o problemă cînd difuzează, de exemplu, pe site-urile lor, filmul video prin care cei doi terorişi care l-au ucis pe preotul normand jură credinţă Organizaţiei statul islamic.
