Premium
Am vazut multe nedumeriri si revolte pe tema influentei pe care Marian Vanghelie o are inca in media, in zona de analiza sau in cea de prognoza. Aceasta influenta bizara dezamageste un ochi neantrenat, pentru ca, aparent, poate fi citita in doua chei:
a. In ciuda unui prejudiciu de zeci de milioane de euro raportat de DNA din bugetul Sectorului 5 (adica din buzunarul unor oameni saraci), exista inca in zona elitelor oameni dispusi sa discute cu Vanghelie si chiar sa creada in el.
b. Vanghelie reuseste inca sa motiveze financiar aceste elite, desi banii sai sunt atent cautati de DNA si desi legislatia interzice motivari de acest gen. Cu alte cuvinte, reforma anti-coruptie e ineficienta.
E cazul sa negam cele doua scenarii nefericite si sa le pastram oamenilor neatinse resursele de optimism. Vanghelie nu este ajutat sa comunice si sa-si blocheze adversarii pentru ca imparte banii sau pentru ca cineva mai crede in el.
Ci exclusiv din frica.
Vreme de peste un deceniu, Vanghelie a fost cel mai dinamic actor de pe piata discreta a elitelor: sondaje, televiziuni, analisti. Era un tip generos, cu o notorie slabiciune pentru cash si cadouri de lux.
Cat timp a stat in arest preventiv, acest tip generos si-a dovedit o a doua calitate: a tacut chitic. Daca Vanghelie s-ar fi apucat de scris (mi se pare de bun simt sa presupunem, totusi, ca stie sa scrie) multe lucruri ar fi aratat altfel pe scena publica de azi.
Problema e ca, in curand, vom avea verdictul in marele dosar de coruptie al lui Vanghelie de la Primaria Sectorului 5 (lucrari pentru prieteni cu comision de 20%). Si perioada prezumata de recluziune a domnului Vanghelie in acest dosar poate fi de cativa ani. Suficient, poate, cat sa descoperi bucuria de a-ti aminti. Si de a scrie. Memorii, jurnale, denunturi sau nuvele.
De asta e ajutat Vanghelie azi. In speranta unei memorii selective.
Iata de ce ne putem pastra optimismul.
