E aproape imposibil de inteles de ce si-au asumat cei din PSD salvarea domnului Sova. Costurile de imagine in plan public si extern sunt atat de mari, incat – pe buna dreptate – au fost comparate cu cele ale blocarii votului in Diaspora.
Miza nu poate fi Sova insusi, care, in acest moment, era mai putin important politic decat Darius Valcov. Miza trebuie sa se afle deasupra domnului Sova. Sau in memoria lui. Care nu trebuie agresata, probabil, de noptile lungi si reci din arest, cand oamenii – vezi cazul Cocos sau Gheorghe Stefan – au tendinta de a-si aminti tot soiul de detalii picante despre prieteni si asociati.
Riscurile si erorile asumate ieri de PSD – am consemnat mai jos, pe fuga, doar cateva dintre ele – se masoara in 2-3 procente electorale si in compromiterea unei intregii strategii de curatare imagologica – foarte mult pentru un partid aflat oricum in picaj accelerat:
1. Abuz in serviciu
Comisia care a numarat bilele domnului Sova a aplicat, din senin, fara nici o noima, un regulament cvasi-pasoptist si, in mod evident, inaplicabil, pentru a constata ca votul a fost favorabil acestuia. Puteau la fel de bine sa aplice Regulamentul Organic, Statutul lui Cuza sau Constitutia mozambicana. In cazuri de gen normele de referinta sunt, totusi, Constitutia Romaniei si deciziile CCR. Si, conform acestora, votul a fost defavorabil lui Sova. A fost exact genul de ticalosie – stim ca incalcam Constitutia, dar pana intervine CCR ne facem treaba – utilizata in cazul OUG 55; sau in cazul salvarii lui Basescu de demitere la masa verde, printr-o erata bizara, aparuta peste noapte la dosar. Ca si in cazul lui Basescu, s-a invocat aici o enigmatica sedinta a Comisiei Juridice prin care s-a decis (prin vot – 7 la 2!) sa se aplice in cazul domnului Sova ceea ce spune regulamentul pasoptist, nu ceea ce spune Constitutia Romaniei – ceea ce face din Comisia Juridica o Super-Curte Constitutionala care anuleaza deciziile CCR si aplica in Romania ce reguli voteaza ea cu 7 la 2…
2. Compromiterea strategiei de rebranding PSD: “Da pentru Justitie”
In contextul alegerilor prezidentiale – dupa ce Iohannis l-a provocat sa intruneasca Parlamentul “maine” si sa transeze problema imunitatilor – Victor Ponta s-a facut reformist. A inteles ca pierde alegerile si ca duce PSD la 30% daca nu se raporteaza si la agenda publica. Motiv pentru care, intre decembrie 2014 si februarie 2015, flexibilul domn Ponta a fost – ce sa vezi? – penelist in declaratii:
"Decizia grupurilor parlamentare PSD este clară: aviz pozitiv pentru toate solicitările justiţiei de ridicare a imunităţilor de orice fel!"(februarie 2015)
“Da, da, poate că n-am fost suficient de clar: da pentru toate solicitările justiţiei, care înseamnă urmărire penală, arestare preventivă." (februarie 2015).
La sfarsitul lui martie, reforma s-a terminat. Cand sa aplice “decizia clara a grupurilor parlamentare PSD”, domnul Ponta s-a facut mic si a inceput sa reduca iar taxele “foarte-foarte curand” – asa cum le reduce “foarte-foarte curand” in fiecare zi in care mai e saltat un pesedist. (Domnul Ponta a fost invatat de specialistii americani ca povestea cu coruptia nu-i chiar asa importanta, ca lupta se da, de fapt, pe taram economic, nu moral, intocmai ca pe vremea lui Clinton: It’s the economy, stupid! It’s the economy?!? Stupid, citeste sondajele!)
3. Intoxicarea
“Colegii mei au reprezentat Turceniul şi au obţinut suma. Electrica a fost reprezentată de societatea de avocatură a doamnei preşedinte Alina Gorghiu” a spus Sova, proaspat miruit, de la tribuna Senatului. Miza: toti sunt la fel de patati ca si el. Doar ca Alina Gorghiu – atacata ulterior barbateste pe acest subiect, ca si pe altele, dupa vechiul obicei pesedisto-basist al “scoaterii dosarului” – e deputat din decembrie 2008 si s-a retras din casa de avocatura invocata de Sova in 2007.
4. Sacralizarea secretizarii
Povestea e cam asa: la fiecare vot in care scapa un parlamentar, PSD spune ca “PNL a votat impotriva arestarii si e ipocrit”. Solutia: bine, votam la vedere si publicam imaginile.
Doar ca, desigur, conform noii linii argumentative pesediste (pentru care va plati un pret electoral scump!) – nu e bine! “Votul e secret, cu bile” – zice regulamentul pasoptist al Parlamentului, adoptat probabil pe vremea gratiosului deputat Gabriel Bivolaru. Iar acest regulament, atins de aripa eterica a somnului domnului Oliviu Gherman, a devenit Biblia unei bizare ofensive “legaliste” a PSD: trebuie sa votam “la secret”! Asa e constitutional! Nu putem incalca legea! Secretizarea e buna!
E un caraghioslac. In primul rand, in conditiile in care votul impotriva arestarii e menit sa blocheze un abuz, primii care ar trebui sa voteze la vedere ar fi cei care sunt impotriva. Cum adica: un parlamentar al Romaniei crede ca DNA aresteaza politic, fara temei, un alt parlamentar si, totusi, voteaza pe furis, ca un las, cu bilutele pitite, in loc sa iasa in piata publica si sa protesteze?! Ce piftii de senatori sunt astia? Cum e posibil sa crezi ca traiesti intr-un regim politienesc si – desi esti ales tocmai pentru asta: ca sa vorbesti, sa strigi, sa protestezi – marea ta dizidenta sa se limiteze doar la palmarea unor bulinute?
In al doilea rand: secretizarea “regulamentara” in acest caz este, in mod evident, un abuz – sau, in cel mai bun caz, o optiune oferita parlamentarilor mai slabi de inger, care cred c-o sa-i fugareasca Coldea&Kovesi prin bufetul Senatului pentru vitejeasca lor opozitie. O obligatie, in mod evident, nu poate fi: in exercitarea mandatului, parlamentarii sunt in primul rand in serviciul celor care i-au ales, nu al propriilor frici. Daca eu consider obligatoriu sa arat votul meu celor pe care ii reprezint – si care imi solicita explicit sa afle cum votez – o voi face impotriva oricarui regulament fedesenist.
Iar electoratul activ, real, implicat, intelege si aproba acest principiu.
Comentează