Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
Adevarul:
Situaţia din Spania se tensionează pe zi ce trece. Ieri, premierul Mariano Rajoy, într-un discurs de o rară virulenţă, a denunţat „un act inacceptabil de nesupunere“ al autorităţilor publice din Catalonia, care au decis ca pe 1 octombrie să aibă loc un referendum unilateral pentru independenţă.
Tot ieri a venit şi decizia aşteptată a Curţii Constituţionale, care a hotărât suspendarea pachetului legislativ adoptat cu o zi înainte de Parlamentul catalan, urmând ca, posibil azi, să se pronunţe asupra nulităţii absolute a acestuia. Deja, din 2014, Curtea Constituţională declarase ca anticonstituţional orice referendum având ca scop autodeterminarea unei regiuni, numai că, în acest moment, autorităţile de la Barcelona nu mai recunosc legitimitatea deciziilor guvernului şi instituţiilor centrale de la Madrid.
Guvern care, pentru prima oară, invocă acum prevederile art. 155 din Constituţia spaniolă care autorizează puterea executivă centrală să „ia toate măsurile pentru a obliga o comunitate autonomă să-şi îndeplinească obligaţiile sau pentru a proteja interesul general“. Ceea ce se întâmplă acum, din moment ce premierul Rajoy a vorbit despre apariţia unei „provocări fără precedent“, adică referendumul unilateral de independenţă convocat de catalani, dar şi promisiunea autorităţilor locale că, în cazul în care populaţia se va pronunţa pentru independenţă, în termen de 48 de ore vor fi funcţionale structurile noului stat, Catalonia independentă şi suverană.
Nu se va ţine niciun referendum“, a spus Rajoy, care a transmis autorităţilor catalane şi tuturor primarilor din regiune că „au datoria să împiedice sau să paralizeze orice iniţiativă care să ducă la organizarea referendumului“. La rândul său, Procurorul General al Regatului Spaniei i-a acuzat pe separatiştii catalani „că au ignorat deciziile Curţii Constituţionale“ şi a precizat că sunt pregătite două proceduri împotriva membrilor Conferinţei Preşedinţilor din cadrul Parlamentului Catalan, anunţând şi demararea unor anchete privind cei care pregătesc scrutinul de pe 1 octombrie. În plus, a ordonat confiscarea imediată „a tuturor instrumentelor destinate să pregătească sau să ajute la ţinerea referendumului ilegal“. Anchete care vor fi efectuate cu ajutorul forţelor din Guardia Civil şi ale poliţiei locale. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Nu ştiu dacă aţi observat, pentru noua generaţie a-ţi da demisia a devenit ceva cool, un subiect de discuţie cu prietenii şi o chestie de mândrie: mi-am dat demisia, ”i-am spart“, să vedem cu cine o să se descurce.
Foarte mulţi millennials vin într-o companie, aleg un job pentru o experienţă, pentru a vedea dacă li se potriveşte, pentru a vedea cum e la muncă. De altfel, şi munca a devenit ceva cool.
În urmă cu 20-27 de ani, generaţia de atunci, foarte mulţi studenţi la vremea respectivă, s-a apucat să muncească de foame, nu pentru experimente. Odată ce reuşeai să intri într-o companie, pentru că nu multe făceau angajări, nu-ţi permiteai să tratezi jobul ca pe ceva cool. Era o chestie de supravieţuire, de plată a chiriei, de întreţinere a unei familii, asta dacă te cuplai de tânăr, poate de un concediu mai bun, poate de nişte haine mai de brand şi, ca o realizare supremă, pentru o primă rată la o maşină.
În prezent, noua generaţie pleacă mai târziu de acasă, în special băieţii (vârsta până la care stau cu părinţii a crescut de la 27 de ani la 29), totul este o experienţă, noţiunea de supravieţuire nu există, mai ales pentru cei care sunt din Bucureşti, Cluj, Timişoara etc.
Maşinile sunt ieftine şi dacă nu îţi schimbi marca o dată la un an, râd prietenii de tine.
Vacanţele sunt vacanţe, mai ales odată cu extinderea low-cost-urilor.
Şi în privinţa hainelor lucrurile s-au schimbat, iar Zara, H&M sau micile ateliere au apărut în peisaj.
Foarte multă lume aşteaptă de la un job, un loc de muncă, să-i îndeplinească visul. După nici o lună înţeleg că ceea ce fac, ceea ce au fost puşi să execute nu este tocmai aşa cum şi-ar fi imaginat. Cei mai mulţi stau până într-un an la primul job, confruntându-se cu dilemele legate de viitor. Nu le place ceea ce fac, şefii nu sunt aşa cum s-ar fi aşteptat, presiunea creşte zi de zi şi toţi se întreabă dacă şi la viitorul job va fi la fel.
Pentru că şcoala românească este teoretică şi deloc vocaţională, foarte mulţi millennials se trezesc că ceea ce au învăţat nu se potriveşte deloc cu aşteptările lor. (Mai multe detalii AICI)
contributors.ro:
Ceauşescu e cel care a făcut fabricile ce au împânzit România şi i-au schimbat profilul de ţară agrară, dar e la fel de adevărat că prin deciziile lui arbitare, prin ignorarea logicii economice, nevalorizarea expertizei specialiştilor şi obsesia unei autarhii totale, tot el este cel care le-a distrus. Chiar dacă în 1989 clădirile erau în picioare – şi vopsite – cele mai multe dintre ele pierduseră ocazia de a fi ceea ce fuseseră destinate. Halele neâncălzite din care muncitorii furau ce li se nimerea la îndemână, birourile în care se croşetau “realizări” în acord cu discursurile “Celui mai iubit fiu al Patriei”, înţelegerile dintre directori pentru a menţine o aparenţă de producţie, lipsa de calitate şi defectele produselor finite (care le făceau inutile şi nevandabile), stocurile ce rugineau pe marginea liniilor ferate, absenţa cercetării (comasată cu producţia), lipsa iniţiativei şi apatia generalizată; toate acestea au fost cât se poate de reale chiar pe vremea lui Ceauşescu. Căci Ceauşescu nu e doar cel de până în 1981, ci şi – şi poate mai ales – cel din ultimul deceniu de comunism românesc. Iar acest ultim deceniu nu a fost opera manevrelor unei “oculte străine”, ci consecinţa logică şi necesară a politicilor din deceniile anterioare. Comunismul nu a creat doar fabrici, ci şi birocraţie, supraplanificare, s-a lăsat purtat de voluntarismul liderului maxim, a tratat cu dispreţ expertiza şi a negat piaţa. De aceea, peste tot, nu doar la noi, a eşuat în asigura prosperitate pe termen lung.
Şi apoi tot Ceauşescu i-a făcut pe cei care au pus efectiv la pământ fabricile lui. În 1995, majoritatea conducătorilor de întreprinderi (rebotezaţi manageri) – aproximativ 74 % – erau ingineri, formaţi “şi afirmaţi” pe vremea Tovarăşului. Să nu uităm că printre primele acte abrogate de Frontul Salvării Naţionale e cel cu privire la pedeapsa capitală pentru infracţiuni economice depăşind un milion de lei. Majoritatea proaspeţilor manageri intră în Front, unde se cunosc mai bine şi descoperă că pot lucra în comun. Nu totul ţinea de ei; după Revoluţie muncitorii se comportă adesea anarhic, fură şi vând tot ce pot lua, indiferenţi la apelurile puţinilor ingineri care înţelegeau ce urma să se întâmple. Devalizarea internă a fabricilor e sincronă cu destructurarea lanţurilor de producţie: scoaterea unui singur furnizor din circuit, blochează întregul mecanism al unei ramuri industriale. Mai mult, introducerea banilor într-un sistem gândit a funcţiona doar pe comanda de stat încurcă definitiv lucrurile şi nu naşte nimic altceva decât faimoasele “căpuşe” (fabrica vindea produsul la preţ de producţie unei firme – adesea a directorilor – care-l livra mai departe/uneori statului/ la preţul pieţei şi încasa diferenţa). (Mai multe detalii AICI)
Digi24:
Zeci de ani, serviciul de spionaj din Israel, Mossad, a tergiversat capturarea lui Josef Mengele, medicul nazist, care, printre alte atrocități, stabilea care dintre deținuții de la Auschwitz să fie gazați, care să meargă la muncă forțată și care să fie la dispoziția lui pentru experimentele „medicale” oribile, scrie The New York Times.
Dosarul dedicat criminalului de război conține mii de pagini și documentează eforturile agenției secrete Mossad de a-l captura sau de a-l asasina pe Josef Mengele. Au fost depuse nenumărate ore de muncă și s-au cheltuit sume uriașe de bani. Zeci de agenți au contribuit la informațiile adunate și au fost folosite resurse uriașe ale serviciului. S-au interceptat convorbiri telefonice și s-au adunat zeci de fotografii. În demersul informativ au fost folosite aproape toate practicile de spionaj, inclusiv recrutarea naziștilor și a jurnaliștilor.
Toate eforturile nu au dus însă la nimic. Mengele nu a fost capturat niciodată, iar victimelor sale nu li s-a făcut dreptate.
Pentru prima dată, ies la lumină informații care arată de ce temuta agenție Mossad nu l-a capturat pe cel mai căutat nazist.
Documentele și interviurile dezvăluie că, spre deosebire de convingerile cetățenilor israelieni, în cea mai mare parte a timpului în care se ascundea Mengele, Mossad nu-l căuta deloc, pentru că nu s-ar fi aflat pe lista de priorități a serviciului secret.
O nouă cercetare arată că realismul și maturitatea au format prioritățile agenției, mai degrabă decât o dorință aprinsă de a vărsa sânge nazist.
Șefii guvernelor din Israel, acționând pe baza recomandărilor directorilor care s-au succedat la conducerea Mossad, au acceptat faptul că agenția își concentra eforturile asupra unor chestiuni mai urgente, alocând astfel resurse limitate pentru prinderea lui Mengele. (Mai multe detalii AICI)
