Premium
În decizia privind revocarea șefii Direcției Naționale Anticorupție și eventuala numire a unui înlocuitor există două forțe majore și o forță minoră. La un capăt al mesei avem Partidul Social Democrat care, prin reprezentantul său Tudorel Toader, poate iniția procedura de revocare și, în cazul în care Laura Codruța Kovesi este revocată, va propune un înlocuitor. La celălalt capăt al mesei se află Președintele României, care trebuie să aprobe revocarea procurorului șef DNA și să numească un înlocuitor. Între ei se află Consiliul Suprem al Magistraturii care trebuie consultat dar care nu are drept de veto în niciuna dintre aceste situații.
Interesul maximal al Partidului Social Democrat este să o revoce pe doamna Kovesi și să o înlocuiască cu un procurorul obedient care să salveze ce se mai poate salva din dosarele membrilor de partid.
Obiectivul minimal, însă, este simpla revocare a doamnei Kovesi, chiar și în condițiile în care un procuror suficient de obedient nu poate fi impuse Președintelui. Trebuie să ținem cont că, în bună măsură, dosarele greilor PSD a ajuns deja în judecată și este mai dificil pentru un procuror să ascundă mizeria sub covor, oricât de obedient ar fi. Dar simpla revocare ar fi un mare bonus pentru conducerea partidului în relație cu membrii simpli (și mai puțin simpli). Iar în fața electoratului partidul ar veni spunând uite v-am spus noi că este ceva putred in Danemarca Acum avem și dovada susținută de însuși președintele Klaus Iohannis.
În cealaltă în cealaltă parte, interesul maximalist a fi menținerea Laurei Codruța Codruța Kovesi și fi înlocuirea ei cu un procuror care să poată duce mai departe obiectivele anticorupție asumate de președinte și, din când în când, de Partidul său de suflet, PNL.
Interesul minimal este acela de a avea continuitate în lupta anticorupție, indiferent de forma în care această concluzie tot este exprimată.
După cum vedem din descrierea de mai sus, există teren comun între cele două tabere. O înlocuire a doamnei Kovesi cu un procuror șef care să nu sară în ochi tabere PSD dar în care președintele și partenerii internaționali să aibă încredere ar putea fi un compromis acceptabil pentru ambele părți. Ambele tabere ar supraviețui acestei crize peantr a continua lupta altădată. Dl Iohannis ar spera că un procuror nou va putea să continue fără bagajul de imagine negativă acumulat pe când PSD s-ar baza pe faptul că, și în cel mai rău caz, un nou șef va trebui să se ajusteze la noile realități.
Numai că acest compromis nu este automat și ușor de făcut. Lăsând la o parte talibanii din fiecare tabără, trebuie să se îndeplinească niște condiții minimale pentru ca cele două părți să cadă de acord.
O primă condiție ar fi ca în raportul prezentat de Tudorel Toader cazul împotriva Laurei Codruța Kovesi să fie credibil și nu forțat. Cealaltă condiție este ca între cele două părți ale mesei să se găsească un mediator în care toată lumea să aibă încredere. Atunci când Victor Ponta a propus-o pe Laura Codruța Kovesi lui Klaus Iohannis. știm că intermediarul, sau unul dintre intermediari, a fost ambasada americană. Dar dl Ponta, pe vremea aceea, dorea să își creeze o imagine modernă și dorea să aibă aprobarea americanilor. Liviu Dragnea, în schimb, pare să fie mai puțin interesat de a fi mângâiat pe cap de parteneri internaționali.
