Premium
Problema demografică este una din cele mai mari provocări cu care se confruntă România și care riscă să afecteze competitivitatea economică a țării noastre pe termen mediu și lung, dar și să rupă echilibrul social. Deficitul la sistemul de pensii se menține de la an la an, iar sporul natural din următorii 10 ani va avea un rol decisiv în adâncirea sau corectarea acestui deficit. România are urgent nevoie de măsuri care să sprijine tinerii să își întemeieze o familie și să aibă copii pentru a reduce sporul negativ al populației.
Cele mai recente modificări aduse OUG 111 din 2010 sunt un important pas înainte în domeniu, însă nu rezolvă complet problema stimulării întoarcerii în câmpul muncii. Aceasta trebuie completată și de alte măsuri care să vină și în sprijinul mamelor cu venituri mici și medii, de la oferirea de stimulente fiscale până la dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copilului la standarde civilizate și accesibile.
Am depus o inițiativă legislativă pentru modificarea prevederilor referitoare la concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prin care părinții vor avea trei variante de concediu de creștere a copilului: de 6 luni, de 1 an și de 2 ani, pentru perioada de 6 luni beneficiind de o indemnizație egală cu salariul. De asemenea, pentru cei care se întorc la serviciu înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani stimulentul de inserție va avea o valoare echivalentă de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, adica aproximativ 893 de lei față de 50% din cuantumul minim al indemnizaţiei, cât este în acest moment prin noua lege.
Datele de la Ministerul Muncii arată că majoritatea covârșitoare a părinților (peste 90%) optează pentru concediul pe 2 ani de zile. Această stare de fapt se datorează absenței unor servicii alternative de îngrijire a copilului la costuri suportabile de câtre părinți. Sistemul de educație antepreșcolară de stat nu face față ca număr de locuri și presupune o serie de costuri pentru hrană, jucării sau pentru îngrijirea și amenajarea spațiilor pe care le suportă părinții din buzunarele proprii. Toate acestea ajung la sume între 300 și 500 de lei. Pentru cei care nu găsesc locuri în sistemul de stat, sistemul privat este o alternativă și mai costisitoare. Aici costurile variază între 800 și 1500 de lei pe lună. Costurile sunt similare și dacă părintele optează pentru angajarea unei bone. Un părinte care câștigă net între 1500-2000 de lei pe lună nu are niciun avantaj în a se reîntoarce la locul de muncă mai devreme de 2 ani de zile, deoarece ar trebui să cheltuie cea mai mare parte din banii pe care îi câștigă pe plata îngrijirii copilului și nu i-ar rămâne nici un ban de pe urma muncii sale. Totodată, faptul că unul dintre părinți iese din câmpul muncii pentru o perioadă de 2 ani de zile are efecte negative atât asupra evoluției sale profesionale, cât și asupra competitivității economice. De aceea am convingerea că voi avea sprijinul colegilor parlamentari pentru a mări acel stimulent de inserție astfel încât suma să acopere cea mai mare parte a costurilor cu îngrijirea copilului de către o bonă sau într-o creșă sau grădiniță.
