Premium
Atacurile la justiție au reînceput. Amendamentele la legea grațierii depuse de Traian Băsescu, Șerban Nicolae și Liviu Brăiloiu au trecut astăzi de Comisia juridică. Acestea prevăd ca cei condamnați la închisoare cu executare pentru dare sau luare de mita, trafic de influență sau cumpărare de influență urmează să fie grațiați sub rezerva achitării prejudiciului.
Primii protestatari au ajuns deja în Piața Victoriei. Președintele Iohannis a reacționat ferm împotriva amendamentelor. La fel a făcut-o și Sorin Grindeanu, semn că nu mai este dispus să-și păteze imaginea pentru diferite interese de grup. Putem presupune că istoria se va repeta. Protestatarii vor reveni în Piață în număr din ce în ce mai mare și vor sta cât e nevoie. Întrebarea este cât de departe va fi dispusă să meargă actuala majoritate.
Dacă în cazul OUG 13, problema s-a putut rezolva mult mai ușor deoarece cea mai mare parte din presiune stătea pe umerii unui singur om - Grindeanu, de această dată lucrurile stau diferit. Odată ajunsă legea grațierii în Parlament, presiunea nu va mai fi pe o singură persoană ci se va răsfrânge în egală măsură asupra tuturor celor care vor vota. Și cu cât presiunea se împarte la mai mulți oameni, cu atât e mai ușor de suportat de către aceștia. Grindeanu a fost unul și a cedat. Parlamentarii sunt sute și se vor găsi destui curajoși care să susțină, la ordin sau nu, legea grațierii în actuala formă.
Ce e de făcut? Opoziția trebuie să înceapă să fie din ce în ce mai activă. E bună și incitarea de a participa la proteste, la care au recurs astăzi liderii USR. Dar protestele trebuie să aparțină societății civile. Politicienii pot face și ceea ce face aceasta, adică să participe la proteste, dar reprezentanții societății civile nu dispun de pârghiile pe care le au politicienii, nu pot vota în locul parlamentarilor. De aceea e nevoie de o opoziție credibilă și activă, orientată mai degrabă spre soluții pragmatice de ieșit din criză, decât spre acțiuni de P.R. precum dormitul în Parlament.
Dacă politicienii au pârghiile lor prin care pot influența cursul lucrurilor, și oamenii simpli dispun de mai multe mecanisme. Pe lângă participarea la proteste, cetățenii își pot căuta parlamentarii pe care i-au votat, le pot trimite acestora mesaje pe Facebook, în privat cât și pe wall. Îi pot căuta la cabinetele parlamentare și îi pot opri pe stradă pentru a discuta cu aceștia. Dacă parlamentarii vor fi presați dinspre propriile partide pentru a vota într-un fel sau altul, societatea civilă poate pune la rândul ei aceeași presiune.
Dincolo de toate acestea, este clar că actuala majoritate a candidat la alegerile parlamentare cu o agendă pentru public și cu alta pentru uz intern. Nu există niciun motiv politic coerent pentru care să revii cu o măsură care ți-a cauzat prejudicii grave de imagine, atât în țară cât și în străinătate. Povestea cu penitenciarele pline s-a demonstrat ulterior că a fost doar de fațadă. Spuneam că nu există motive politice, dar personale sunt din plin. Liviu Dragnea simte presiunea ultimului dosar, în care doi acuzați și-au recunoscut deja vinovăția. Elena Udrea nu este nici ea într-o situație prea roz. Iar trecutul ne-a demonstrat adesea că motivele personale și nu cele politice îl pot face pe cineva capabil de lucruri altfel inexplicabile.
Astăzi este din nou o zi sumbră pentru România. Răbdarea românilor este testată din nou. Dar, de asemenea, ca din orice rău poate ieși și ceva bine. Cetățenii pot participa la un nou test de democrație, un test care are capacitatea de a trezi interesul fiecăruia dintre noi pentru bunul mers al lucrurilor, un test care are capacitatea de a impulsiona simțul civic și care ne poate uni așa cum nicio măsură pozitivă nu reușește.
