DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Toate tunurile pe biserică.

Știrea potrivit căreia în ședința Consiliului General al Municipiului București a fost votată alocarea a 15 milioane de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului, a adus neliniște în rândul criticilor proiectului și în sine, ideii de susținere a bisericii.

De ce am apăra interesele unui proiect precum al Catedralei Mântuirii Neamului? în primul rând pentru că este un proiect aflat în construcție, un proiect care dacă nu va fi finalizat, ar rămâne ca o pată pe retina oricărui bucureștean și a oricărui turist cu pretenții care vizitează hotelul Marriott aflat vis-a-vis de Curtea Palatului Parlamentului, unde se află situată construcția Catedralei, care vizitează zona!

Bucureștiul a suferit zeci de ani îndurând imaginea unor stive de blocuri betonate, a unor construcții lăsate la voia întâmplării, a căror soartă nu se știe cum se va termina, exemplul Casei Radio, o mega construcție întunecată în interior și fără geamuri, care oferă imaginea unui uriaș cu ochii scoși, pe care nici Spitalul de Urgență aflat în apropiere, nu-l mai poate însănătoși!

În al doilea rând, dacă facem slalom printre subiectele de ordin fie estetic, fie de logică în materie administrativă a orașului, discutăm despre un proiect al bisericii, care are o misiune importantă în sânul societății.

Biserica este primul apărător al Păcii în lume, este locul care reunește și bogați și săraci, tineri și bătrâni, bărbați și femei, oameni care vin pentru a cere ajutorul de credință Celui pe care îl consideră Dumnezeu, tocmai în casa Sa. Nu este nimic rău în acest lucru!

Societatea românească este mult prea aprigă, mult prea provocată, iar judecata se află la ordinea zilei.

În peste trei ani de mandat parlamentar, nu am identificat încă o responsabilitate care să aparțină nici Bisericii Ortodoxe și nici bisericilor neo-protestante pentru lipsa de locuri de muncă în România, pentru distrugerea a mii de fabrici și ferme, pentru situația din spitale și scoli ori pentru milioanele de români care au ales calea străinătății.

Am identificat însă o biserică care își cheamă românii la mii de kilometri în fiecare sfârșit de săptămână, ținând loc și de scoală de limbă română și de loc de prim-ajutor pentru sute de mii de români porniți în calea pribegiei, dar și de refugiu sufletesc, de multe ori chiar și fizic pentru cei mai nefericiți dintre români.

Am mai identificat o biserică preocupată nu doar pentru cei aflați la mare depărtare de țară, plecați de sărăcie, de umilința și disperare, preocupată inclusiv de soarta sinistraților din România.

Este biserica românească care a trebuit să îndure șocul secularizării din secolul 19, când toate proprietățile i-au fost confiscate de către stat, stat pentru care biserica a militat secole!

Nici după secularizare, Biserica și mai marii ei nu s-au „potolit” și au continuat să meargă la fiecare război, în fruntea armatei, pentru a încuraja soldaților români, pentru a-i împărtăși, de multe ori, preotul fiind cel care scria în locul ostașilor necunoscători în ale scrisului, mii de scrisori către cei dragi, aflați acasă.

Si tot Biserica, neastâmpărata, apare cu un rol important și în Războiul pentru Independența de Stat a României și tot Biserica apare în orice fotografie cu mulțimea care făurea Marea Unire din 1918.

Au venit anii grei ai ciumei roșii, iar Biserica si-a plătit tributul sau, pătura intelectuală formata din preoți, a înfundat pușcăriile și a scurmat pământul Dobrogei la construcția Canalului, pentru ca așa doreau dictatorii nebuni ai României, acolo unde, cu lanțuri grele la picioarele pline de râni, din sânul bisericii au fost și preoți care au renunțat inclusiv la încălțăminte oferind-o altora pe care îi considerau mai suferinzi. Acesta este adevărata scoală a Bisericii!

Iar comunismul a închis ușa creștinilor, bisericile au fost demolate, pângărite, preoții și credincioșii umiliți.

Tot Biserica, neastâmpărată, a tras primele clopote la Revoluția anti-comunista la Colțea, în miezul revoltei, parcă chemându-și la sine fii neamului la întâlnire cu istoria.

Biserica este parte din drumul neamului românesc, iar cei care critică, nu văd pădurea de copaci, uită că Biserica astăzi, a avut partea ei de șansă în București, fiind obținând o finanțare cu … să spunem, de 20 de ori mai puțini bani decât restul proiectelor, de asemenea, foarte importante ale urbei.

Să te apuci de șantier în astfel de vremuri, este un act de curaj, să te apuci de construirea unui loc al Păcii, este în sine o virtute!

Ținând cont de toți banii împrumutați aiurea de la Banca Mondială și FMI, de miliarde de Euro cheltuite fără rost, asupra cărora nimeni nu scoate un cuvânt, ținând cont până la urmă, de cât contribuim creștinii români pentru arca statului român, suma de care mai este nevoie pentru a închide șantierul Catedralei și a avea un monument emblematic al României, reprezintă nici măcar echivalentului unei amenzi de trafic!

Nu am să las numele bisericii din diaspora românească aflată în acest caz în Elveția, în care apare mesajul din fotografia articolului, dar să ne înțelegem asupra unui aspect ADEVARAT: ceea ce Dumnezeu a vrut să dăinuie până acum, timp de două mii de ani, va exista până la Sfârșitul Vremurilor!

 

 

 

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.