Premium
Pe 12 septembrie, nemții (care dețin în ultimă instanță controlul) își vor impune marca și sigla pentru cele 2 companii. Noul Telekom se întâmplă mai mult sau mai puțin împotriva voinței grecilor – acționari direcți – și în aplauzele silențioase ale acționarului român.
Pe 12 septembrie, un nou capitol se deschide în viața acestor firme. Să vedem însă care este moștenirea capitolelor anterioare. Romtelecom era pe vremea primei privatizări o companie mândră, cu 45.000 de angajați și liderul indiscutabil al pieței. Liberalizarea pieței, împreună cu greșeli severe de administrare și, putem presupune, nereguli ale grecilor au condus la situația actuală în care lider de piață este RCS-RDS, și chiar UPC se află într-o poziție mai bună, dacă ne gândim mai ales la calitatea rețelei. La asta se adaugă faptul că din anul 2000 până în 2013, veniturile Romtelecom s-au micșorat de la 800 milioane euro la 550 milioane euro.
Situația operatorului de telefonie mobilă este însă mult mai spectaculoasă. După mai multe tentative eșuate de a lansa pe piață un operator competitiv de telefonie mobilă, între care cea mai răsunătoare a fost Cosmorom, OTE a reușit să relanseze Cosmote, al treilea venit în piață, poziție pe care se situează și în prezent. Prețul plătit pentru această poziție este unul extrem de mare, situația financiară fiind încă departe de însănătoșire. În ciuda faptului că în 2013 Cosmote a avut o cifră de afaceri de 450 milioane de euro și un profit operațional de 120 milioane de euro acumularea de pierderi constante din anii trecuți a dus la o îndatorare a companiei în jurul valorii de 1 miliard de euro. Este clar că acest prag ridicat de îndatorare face ca firma să fie falimentară din punct de vedere tehnic, cu datorii ale acționarului grec către țara de origine.
Un alt capitol interesant în această poveste interesantă este și eșecul de a obține o licență în spectrul 3G, în 2007.. Situația a fost rezolvată prin achiziția operatorului Zapp pentru 61 milioane de euro și preluarea unor datorii de 147 milioane de euro. . Vorbim așadar de o investiție de peste 200 milioane de euro într-o firmă cu doar 100.000 de clienți. Un amănunt deloc nesemnificativ este că această achiziție s-a făcut prin intermediul unor companii de tip holding din Cipru, apropiate (spune-se) ale familiei Hariri.
Ținând cont de jucătorii implicați – oameni de afaceri și politicieni locali și de peste hotare - , dar și de particularitățile acestei achiziții – o companie cu datorii atât de mari și cu un portofoliu de clienți atât de mic - , se naște în mod firesc întrebarea de nu a fost niciodată demarată o investigație completă din partea autorităților. Mai ales că, în final, statul român a plătit această factură prin acționariatul indirect și prin neîncasarea unor sume importante la buget.
Toate acestea ne îndreptățesc să ne întrebăm care mai este valoarea acestor companii? Mai întâi grecii și acum nemții încearcă fuzionarea Romtelecom cu Cosmote, iar pe de altă parte statul român a mai încercat, fără succes, în câteva rânduri să vândă participația sa, ori direct către OTE, ori prin listare la bursă. Având în vedere că Romtelecom deține 30% din Cosmote, grecii ar trebui să plătească statului român, deoarece valoarea Cosmote este negativă. Asta desigur dacă se va ajunge la vreo concluzie tranșantă. Pentru că Ministerul Comunicațiilor s-a remarcat prin totala lipsă de acțiune, iar grecii nu vor dori să admită un dezastru financiar sau să-și recunoască incapacitatea de a administra eficient un operator.
Aceasta este moștenirea pe care o preiau nemții de la Telekom. Rămâne de văzut în ce măsură aceștia vor reuși să transforme poveste Romtelecom într-una de succes.
