Premium
Profilat ca partid „anti-sistem”, ca „Albă ca Zăpada” partidelor românești și drept cel mai vehement opozant al PSD, „ciuma roșie”, Uniunea Salvați România este, în realitate, singurul partid de esență bolșevic-comunistă din România.
Cum, mândria clasei de mijloc urbane, intransigenții anticomuniști de la USR să fie, de fapt, tocmai „mama și tatăl” ciumei roșii pesediste? Da, exact așa.
Ne-am obișnuit să înțelegem prin comunism un sistem birocratic greoi, anacronic, o conducere autoritară și coruptă. Dar acesta este comunismul în ultima sa fază, de metastază. La origini, comunismul a fost o mișcare revoluționară care se distingea prin ideologie dar, mai ales, prin metodele folosite de cucerire și menținere a puterii în stat.
Ideologie comunistă mai aveau și alte forțe politice de la începutul sec. XX. Dar doar bolșevicii lui Lenin aveau o doctrină a revoluționarilor de profesie care folosesc metode agitatorice (de propagandă), politice (pârghii legale, cum ar fi folosirea sistemului electoral) și para-instituționale (acțiuni agresive la limita sau dincolo de lege de promovare a agendei). Toate acestea pentru cauză, obiectiv absolut urmărit cu fanatism de membrii mișcării, care consta, de fapt, în cucerirea puterii. Mers la esență, comunismul este un exercițiu de putere bazat pe o inginerie socială extremă.
Abia pus în acest context capătă sens și agenda comunistă originară: confiscarea proprietății private, abolirea religiei, deconstrucția familiei, liberalizarea sexuală, exportarea revoluției pe plan mondial.
Acum, să privim mai atent la ce înseamnă USR astăzi.
Dacă se distinge prin ceva USR față de partidele „vechi” (aproape „istorice”, deja), apoi este prin fanatismul membrilor și metodele radicale de urmărire a obiectivului său de cucerire a puterii în stat. Exact ca în cazul comuniștilor, acest fanatism înseamnă că orice mijloc este permis atâta vreme cât servește noii lupte de clasă: cea care astăzi poartă numele de cod „luptă anticorupție”. Boicotarea proceselor legitime parlamentare și electorale, acțiuni cu violență simbolică și discursivă, epurări interne ale membrilor care nu sunt „pe linie”, toate acestea fac din USR unicul partid de sorginte autentic comunistă din România post-1989.
Dacă adăugăm, la acestea, și agenda asumat internaționalistă, anti-religie, anti-Biserică și anti-familie (bolșevicii lui Lenin și Troțki au atacat primii instituția căsătoriei și familia) a USR, atunci cercul se închide.
Bine, bine, dar cum rămâne cu proclamatul atașament al USR față de Europa și „inițiativa privată”?
USR nu este atașat oricărei Europe, ci acelui proiect progresist-globalist care caută să erodeze statul național pentru a crea o suprastructură socialistă, un super-stat cu puteri nelimitate. Tocmai acest proiect pune în pericol construcția europeană care, la origini, era gândită într-o cheie federal-liberală.
Cât privește „inițiativa privată”, USR nu a încercat să ajungă la antreprenorul „de rând” din România, la „talpa țării”, fie din urban, fie din rural. USR este aliatul corporațiilor care, contrar locului comun, sunt adepte ale unui fel de socialism pe invers, în care costurile sunt suferite de către toți, dar profiturile doar de către unii. Acesta nu este capitalism și nici economie de piață, ci e corporatism.
Rezultatul natural al unui regim politic userist va fi un stat în care „revoluția” se instituționalizează, producând, în timp, o construcție etatică supra-dimensionată, coercitivă, coruptă și falimentară. Sună cunoscut?
***
Un comentariu de Bogdan Pătraşcu
