Premium
Papa Francisc a calificat duminică, în cadrul mesajului tradiţional de Paşte cu prilejul rostirii binecuvântării "Urbi et Orbi", drept "scandaloase" perpetuarea conflictelor militare şi cursa înarmărilor în contextul pandemiei, transmite AFP, potrivit agerpres.ro.
"Pandemia este încă în desfăşurare, criza socială şi economică este foarte gravă, în special pentru cei săraci şi în pofida acestor lucruri - şi este scandalos - conflictele militare nu încetează iar arsenalele militare se măresc", a denunţat Francisc în omilia ţinută din bazilica Sfântul Petru de la Vatican, înainte de a rosti binecuvântarea "Urbi et Orbi", pentru Oraşul Etern şi Lumea întreagă.
"Există încă prea multe războaie şi prea multă violenţă în lume! Fie ca Domnul, care este pacea noastră, să ne ajute să depăşim această mentalitate a războiului", a mai susţinut suveranul pontif, care a lansat deseori apeluri la dezarmare şi la interzicerea completă a arsenalelor nucleare.
Invocând faptul că duminică este şi Ziua Internaţională de Conştientizare a pericolului reprezentat de minele antipersonal, papa Francisc a susţinut că aceste arme sunt nişte "dispozitive perfide şi oribile, nişte instrumente ale morţii fără de care lumea noastră ar fi mult mai bună".
De asemenea, suveranul pontif a menţionat situaţia din Myanmar, invocând protestele paşnice ale tinerilor pentru drepturi democratice.
Papa Francisc a lansat un apel la pace şi pentru zonele de conflict din Africa, printre care regiunea Tigray din nordul Etiopiei şi provincia Cabo Delgado din Mozambic. El a remarcat şi că situaţia gravă de criză din Yemen a fost primită "cu o tăcere asurzitoare şi scandaloasă".
Papa a lansat şi un apel la reconciliere între palestinieni şi israelieni pe care i-a chemat să "redescopere puterea dialogului" pentru a ajunge la o soluţie care să facă posibilă convieţuirea paşnică şi prosperă.
În cadrul predicii sale, Francisc s-a referit şi la perpetuarea persecuţiilor împotriva creştinilor şi a solicitat ca toate restricţiile cu privire la libertatea de religie să fie ridicate de peste tot din lume.
În mesajul său pascal, papa le-a cerut guvernelor şi să urgenteze distribuţia de vaccinuri împotriva noului coronavirus, în special pentru populaţia săracă a lumii, informează şi Reuters.
Papa s-a rugat pentru cei bolnavi, pentru cei care au pierdut pe cineva drag, dar şi pentru şomeri, cerându-le guvernelor să le asigure celor aflaţi în nevoie "mijloace de existenţă decente". Suveranul pontif a lăudat lucrătorii medicali, a transmis că este alături de copiii şi tinerii care nu pot merge la şcoală şi a amintit că lupta cu pandemia este o luptă a tuturor.
"Chem întreaga comunitate internaţională, în spiritul responsabilităţii globale, să se mobilizeze pentru a depăşi întârzierile şi blocajele din distribuţia vaccinurilor şi pentru a facilita această distribuţie, în special în ţările cele mai sărace".
Doar 200 de credincioşi au putut participa la Slujba Pascală din cauza restricţiilor împotriva noului coronavirus, notează DPA.
Înainte de pandemie, Liturghia Pascală se desfăşura de obicei în Piaţa Sfântul Petru, în faţa a zeci de mii de pelerini. Anul acesta, la fel ca şi anul trecut, papa Francisc a fost nevoit să oficieze cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii din interiorul bazilicii Sfântul Petru. Ceremonia a fost transmisă online.
Mesaj integral:
'Dragi frați și surori, Paște fericit!
Astăzi, răsună în lumea întreagă Vestea Bisericii: „Isus cel răstignit a înviat precum a zis. Aleluia”.
Vestirea de Paște nu se referă la un miraj, nu revelează o formulă magică, nu indică o portiță de scăpare în fața situației dificile pe care o traversăm. Pandemia este încă în plină desfășurare; criza socială și economică este foarte gravă, în special pentru cei mai săraci; în ciuda acestui lucru – și e scandalos – nu încetează conflictele armate, iar arsenalele militare se întăresc.
În fața, sau mai bine zis, în mijlocul acestei realități complexe, vestirea de Paști rezumă în câteva cuvinte un eveniment care exprimă acea speranță care nu dezamăgește: „Isus, cel răstignit, a înviat”. Nu ne vorbește de îngeri sau de arătări, ci despre un om, un om în carne și oase, cu un chip și cu un nume: Isus. Evanghelia atestă că acest Isus, răstignit sub Ponțiu Pilat pentru că a spus că el este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a înviat a treia zi, potrivit Scripturilor și așa cum El însuși le prezisese ucenicilor săi.
Cel Răstignit, nu altcineva, a înviat. Dumnezeu Tatăl l-a înviat pe Fiul Său Isus pentru că acesta a împlinit în totalitate voința lui de mântuire: a luat asupra sa slăbiciunea noastră, infirmitățile noastre, propria noastră moarte; el a suferit durerile noastre, a purtat greutatea nedreptăților noastre. De aceea, Dumnezeu Tatăl l-a înălțat, iar acum Isus Cristos trăiește pentru totdeauna, el este Domnul.
Și martorii relatează un detaliu important: Isus cel Înviat poartă rănile la mâini, picioare și în coastă. Aceste răni sunt sigiliul etern al iubirii sale pentru noi. Oricine suferă o încercare grea, în trup și spirit, își poate găsi refugiu în aceste răni, primește prin ele harul speranței care nu dezamăgește.
Cristos cel Înviat este speranță pentru cei care încă suferă din cauza pandemiei, pentru bolnavi și pentru cei care au pierdut pe cineva drag. Domnul să le dea mângâiere și să sprijine munca medicilor și a asistentelor. Toți oamenii, în special persoanele cele mai fragile, au nevoie de asistență și au dreptul de a avea acces la îngrijirea necesară. Acest lucru este și mai evident în acest moment, în care suntem chemați cu toții să luptăm împotriva pandemiei, iar vaccinurile sunt un instrument esențial pentru această luptă. În spiritul unui „internaționalism al vaccinurilor”, îndemn, prin urmare, întreaga comunitate internațională să ia un angajament comun pentru a depăși întârzierile în distribuția lor și pentru a facilita împărțirea acestora, în special cu cele mai sărace țări.
Cel Răstignit și Înviat este mângâiere pentru cei care și-au pierdut locurile de muncă sau se confruntă cu dificultăți economice grave și nu au o protecție socială adecvată. Fie ca Domnul să inspire acțiunea autorităților publice, astfel încât tuturor, în special familiilor celor mai nevoiașe, să li se ofere ajutorul necesar pentru o subzistență adecvată. Din păcate, pandemia a făcut să crească dramatic numărul celor săraci și disperarea a mii de oameni.
„Este necesar ca săracii de toate felurile să înceapă din nou să spere”, a spus Sfântul Ioan Paul al II-lea în călătoria sa în Haiti. Și tocmai dragului popor haitian i se adresează astăzi gândurile și încurajările mele, ca să nu fie copleșit de dificultăți, ci să privească spre viitor cu încredere și speranță.
Isus cel Înviat este, de asemenea, speranță pentru mulți tineri care au fost obligați să petreacă perioade lungi de timp fără să frecventeze școala sau universitatea și să-și petreacă timpul cu prietenii. Cu toții avem nevoie să trăim relații umane reale și nu doar virtuale, mai ales la vârsta la care se formează caracterul și personalitatea. Sunt aproape de tinerii din toată lumea și, în aceste momente, în special de cei din Myanmar, care își iau angajamentul democrației, făcându-și auzite vocile în mod pașnic, conștienți că ura poate fi risipită doar prin iubire.
Fie ca lumina Celui Înviat să fie o sursă de renaștere pentru migranții care fug de război și mizerie. În chipurile lor, recunoaștem fața desfigurată și suferindă a Domnului care urcă spre Calvar. Să nu le lipsească semnele concrete de solidaritate și fraternitate umană, un angajament al victoriei vieții asupra morții pe care o sărbătorim în această zi. Mulțumesc țărilor care îi primesc cu generozitate pe cei suferinzi care caută refugiu, în special Libanul și Iordania, ce găzduiesc mulți refugiați care au fugit din fața conflictului sirian.
Fie ca poporul libanez, care trece printr-o perioadă de dificultate și incertitudine, să experimenteze mângâierea Domnului Înviat și să fie susținut de comunitatea internațională în vocația sa de a fi un ținut al întâlnirii, al coexistenței și al pluralismului.
Cristos, pacea noastră, să facă să se sfârșească zgomotul armelor în iubita și martirizata Sirie, în care milioane de oameni trăiesc acum în condiții inumane, precum și în Yemen, unde evenimentele sunt înconjurate de o tăcere asurzitoare și scandaloasă, și în Libia, unde se întrevede, în sfârșit, ieșirea dintr-un deceniu de lupte și ciocniri sângeroase. Toate părțile implicate ar trebui să se angajeze în mod eficient, pentru a pune capăt conflictelor și pentru a le permite popoarelor epuizate de război să trăiască în pace și să înceapă reconstrucția țărilor lor.
Învierea ne duce, în mod firesc, la Ierusalim. Pentru acesta, implorăm de la Domnul pace și siguranță (cf. Ps 122), astfel încât el să răspundă chemării de a fi un loc al întâlnirii, în care toți să se simtă frați și unde israelienii și palestinienii să găsească forța dialogului, pentru a ajunge la o soluție de stabilitate, care să vadă două state care trăiesc unul lângă altul în pace și prosperitate.
În această zi de sărbătoare, gândurile mele se întorc și în Irak, pe care am avut bucuria să îl vizitez luna trecută, și mă rog ca acesta să poată continua calea de pacificare întreprinsă, astfel încât să se împlinească visul lui Dumnezeu, al unei familii umane primitoare și ospitaliere pentru toți copiii săi. (cf. Întâlnirea interreligioasă de la Ur, 6 martie 2011).
Fie ca forța Celui Înviat să sprijine populațiile africane care își văd viitorul compromis de violențe interne și de terorismul internațional, în special în Sahel și Nigeria, precum și în regiunea Tigray și Cabo Delgado. Fie ca eforturile de a găsi soluții pașnice la conflicte să continue, în respectul față de drepturile omului și sacralitatea vieții, printr-un dialog fratern și constructiv, în spirit de reconciliere și solidaritate efectivă.
Există încă prea multe războaie și prea multă violență în lume! Domnul, care este pacea noastră, să ne ajute să învingem mentalitatea războiului. Fie ca el să le dăruiască tuturor celor care sunt prizonieri ai conflictelor, în special în estul Ucrainei și în Nagorno-Karabakh, ca să se întoarcă teferi și sănătoși la familiile lor, și să inspire guvernele din întreaga lume ca să limiteze cursa noilor înarmări. Astăzi, 4 aprilie, este Ziua Mondială împotriva minelor antipersonal, acele dispozitive viclene și oribile care ucid sau mutilează mulți oameni nevinovați în fiecare an și împiedică omenirea să „umble împreună pe cărările vieții, fără teama de capcanele distrugerii și morții” (Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Angelus, 28 februarie 1999). Cât de mult ar fi lumea mai bună fără aceste instrumente ale morții!
Dragi frați și surori, și anul acesta, în diverse locuri, mulți creștini au sărbătorit Paștele cu restricții severe și, uneori, fără a putea avea măcar acces la celebrările liturgice. Ne rugăm ca astfel de restricții, precum și orice restricții ale libertății de cult și religioase din lume, să fie înlăturate și să li se permită tuturor să se roage și să-L laude pe Dumnezeu în mod liber.
Printre numeroasele dificultăți prin care trecem, să nu uităm niciodată că suntem vindecați de rănile lui Cristos (cf. 1 Pt 2,24). În lumina Celui Înviat, suferințele noastre sunt transfigurate. Unde a fost moarte, acum este viață, unde a fost doliu, acum este mângâiere. Îmbrățișând Crucea, Isus a dat sens suferințelor noastre, și acum ne rugăm ca efectele binefăcătoare ale acestei vindecări să se răspândească în toată lumea. Paște Fericit tuturor!'
