Vladimir Putin pregătește o mare operațiune în Ucraina: războiul intră într-o nouă fază

Rusia este în doliu după atacul terorist de vineri de la complexul Crocus City Hall din Moscova, în care au fost uciși cel puțin 143 de oameni. Însă conducătorii țări sunt ocupați cu altceva: uneltesc, arată o analiză NYTimes.

Ținta e clară. Cu toate că ISIS a revendicat atacul, conducerea rusă a dat vina în mod repetat pe Ucraina și susținătorii ei occidentali. Chiar și atunci când Vladimir Putin a recunoscut cu reticență, luni, că atacul a fost executat de „islamiști radicali”, el a dat de înțeles că ar fi făcut-o la comanda altcuiva. Deocamdată Kremlinul își păstrează toate opțiunile la îndemână: purtătorul lui de cuvânt, Dmitri Peskov, a declarat că e „prea devreme” pentru a se discuta despre un răspuns. Însă zgomotul asurzitor al acuzațiilor neîntemeiate la adresa Kievului, acompaniat de lovituri noi asupra infrastructurii civile a Ucrainei, îi trădează limpede intenția.

Putin pregătește un atac la scară largă

Din perspectiva lui Putin o escaladare în Ucraina e cât se poate de logică - presupunând intensificarea atacării trupelor ucrainene pe întreaga linie a frontului cu scopul de a acapara cât mai mult teritoriu cu putință și intensificarea atacurilor aeriene asupra orașelor pentru a demoraliza populația. Iar rușilor de rând le-ar demonstra că aceia care le fac rău sunt pedepsiți, le-ar distrage atenția de la eșecul aparatului de securitate de a dejuca atentatul și poate chiar le-ar mări sprijinul pentru război.

A câștigat alegerile, iar acum vine ”nota de plată”

Totuși, chiar și dacă n-ar fi existat atentatul, Putin se pregătea oricum să-și accelereze războiul. După victoria sa categorică la alegerile prezidențiale înscenate luna trecută, Putin e mai sigur ca niciodată pe poziție și liber să se concentreze exclusiv pe război. Din punct de vedere militar, forțele ruse dețin acum avantajul în termeni de armament și număr de oameni. Și momentul e potrivit: cum sprijinul militar occidental pentru Kiev s-a împotmolit în incertitudine, următoarele luni îi oferă Moscovei ocazia unor noi ofensive.

Poate că lucrul cel mai important e acela că circumstanțele geopolitice îi sunt incredibil de favorabile lui Putin. De la invadarea Ucrainei în urmă cu doi ani Rusia și-a reorientat întreaga politică externă pentru a-i deservi războiul. Și-a așezat economia pe o fundație solidă non-occidentală și și-a asigurat lanțuri de aprovizionare imune la sancțiuni, reușind în mare măsură să se izoleze de o presiune viitoare din partea Vestului. Și-a asigurat și un flux constant de importuri de armament din Iran și Coreea de Nord. Spre deosebire de țările occidentale, aceste dictaturi pot exporta cantități apreciabile de armament fără a fi nevoite să-și facă griji în privința impedimentelor birocratice ori a opiniei publice.

Diplomația rusă a lucrat neobosită la integrarea statelor non-occidentale în structuri de loialitate, micșorând riscul ca acestea să preseze Moscova să renunțe la război. În centrul acestor eforturi diplomatice ambițioase se află clubul țărilor în curs de dezvoltare cunoscut drept BRICS, care a început recent să se extindă. Rusia a făcut lobby intens pe lângă o serie tot mai mare de țări pe care le consideră ca făcând parte, în terminologia ei, dintr-o „majoritate globală” - de la Algeria la Zimbabwe - pentru a colabora cu blocul. Deținând președinția BRICS în 2024, această Rusie hiperactivă politic a programat aproximativ 250 de evenimente, care vor culmina cu o reuniune la nivel înalt în octombrie.

După februarie 2022 Rusia s-a grăbit să convingă audiențele non-occidentale că în Ucraina ea luptă un război prin interpuși cu SUA. Și dacă acum doi ani opinia că Vestul a împins Rusia la război era oricum populară în lumea în curs de dezvoltare, fiecare transport de armament occidental către Ucraina nu a făcut altceva decât să cimenteze și mai mult acea idee. Speranța că niște puteri de calibru apreciabil precum Brazilia, China ori India l-ar putea presa pe Putin să se retragă din Ucraina a fost disipată de mult, dată fiind persistența relațiilor amicale cu el. Războiul din Ucraina, care pentru ucraineni nu va fi niciodată normal, a fost normalizat într-o parte mare a globului.

Mai mult, Putin și-a complementat ofensiva diplomatică în lumea non-occidentală cu o confruntare și mai agresivă cu Occidentul. Sub el Rusia a cultivat probleme și a generat puncte de presiune în țările occidentale, împiedicându-le astfel să se concentreze eficient pe sprijinul pentru Ucraina. Kremlinul a respins ofertele SUA de a relua negocierile de neproliferare, de exemplu, și și-a redus și propria activitate în aceeași privință. Refuzul categoric al Moscovei de a participa la combaterea problemelor comune, de la riscul războiului nuclear până la schimbarea climei, supune la o presiune și mai mare ordinea internațională oricum fragilă.

Totodată, guvernul rus a prins și mai mult curaj în privința incitării unor forțe anti-occidentale răspândite pe tot globul. S-a împrietenit cu Coreea de Nord, a susținut dictaturile militare din Sahel, regiunea africană din sudul Saharei, și a încurajat Iranul laolaltă cu întreaga lui rețea de interpuși. Oriunde există vreo amenințare la adresa intereselor Vestului, sprijinul militar și patronajul politic al Rusiei nu sunt niciodată departe. Luate la un loc, toate aceste mașinațiuni ale Moscovei generează impresia unei lumi tot mai instabile. Iar în această atmosferă războiul din Ucraina nu mai e perceput decât ca una dintre multe alte probleme.

Cu greu s-ar putea afirma că susținătorii vestici ai Ucrainei nu sunt lipsiți de nici o vină pentru această situație. Unu la mână, sprijinul excesiv pentru campania militară a Israelului din Fâșia Gaza a pătat imaginea Occidentului și a distrus orice șansă va mai fi rămas, oricât de mică, de a găsi mai mult sprijin pentru apărarea Ucrainei în restul lumii. Occidentul nu a fost surd la acuzațiile de ipocrizie și dublu standard referitoare la Gaza ori la suferințele imense din alte regiuni. Dar, dintr-o combinație de inerție și nepăsare, pur și simplu nu vrea să schimbe cursul.

La doi ani de la pornirea celui mai mare atac postbelic asupra unei țări europene, capitalele continentului încă se mai chinuie să adopte un răspuns decisiv. Muniție îi trimit Ucrainei prea puțină și prea târziu și nici nu se pot pune de acord referitor la cum ar trebui să fie oprită Rusia. În SUA, încoronarea lui Donald Trump drept candidat republican la președinție riscă să împovăreze administrația Biden, întrucât alegerile din noiembrie se apropie, iar un blocaj politicianist împiedică Congresul să adopte finanțarea de care Ucraina are nevoie cu disperare. Capacitatea Vestului de a acționa eficient n-a mai părut nicicând atât de redusă.

Vor urma luni dificile pentru Ucraina. Atentatul de la Moscova - care a curmat cu brutalitate orice pretenție a lui Putin cum că i-ar putea asigura Rusiei securitatea - va agrava cel mai probabil lucrurile. Cum are inițiativa pe câmpul de luptă și o mare parte a restului lumii privește în altă parte, Rusia ar putea acum să profite de avantajul pe care-l deține. Miercuri a lovit orașul nord-estic Harkov cu bombe aeriene, pentru prima oară după 2022. Ar putea fi un indiciu referitor la ce urmează.

Sursa: Revista Presei Rador Radio România