Premium
Când un popor nu are lideri cu viziune, nu e națiune, nu e țară, e doar o turmă care trăiește de pe o zi pe alta. O turmă la dispoziția prădătorilor, care se îndestulează până obosesc și o mână unde le convine. De obicei, într-o mlaștină...
Chiar dacă citiți acest articol pe ultimul smartphone, adevărul din jurul vostru e altul: trăiți, de fapt, într-o Românie medievală. Pierdută în timp și spațiu! O țară în care oamenii nu văd lucrurile dincolo de gardul curții lor sau de curtea blocului lor. O țară în care singurul lucru care ne diferențiază e că unii acceptă pomeni electorale cu orice preț, iar alții vor justiție gestapovistă cu orice preț. În rest, ne batem ca niște șerpi prin iarba pe niște șoricei jerpeliți, fără să fim capabili să vedem vulturii care ne dau târcoale de sus.
Iaca: în plin război civil, România s-a trezit cu o avertizare de cutremur. Nu aceea pentru proști, a lui Moise. Ci aceea că Europa are de gând să ne decupleze de la trenul accelerat și să ne pună la un tren de marfă. Brusc, ne-am oțărât ca o precupeață: ce, cum își permit? ”Noaptea ca hoții!”, țipară ai lui Iohannis. ”Mega-corporațiile!”, oftară ai lui Dragnea. În timp ce liderii lor se uniră și strigară în cor: ”NU PERMITEM!”. Și, într-un gest sublim de consens iliescian îl trimiseră pe Mutulică să le spună asta verde-n față europenilor...
Acum, că Junker a anunțat toată Europa de aproape o lună, ce mai contează? Pe noi nu ne-a interesat niciodată că Imperiile cucereau toată lumea. Noi eram ocupați mereu să ne hăcuim între noi pentru femeia din patul celuilalt, bucata de pământ de peste gard și scaunul de șef peste pașalâc. Ei se înmulțeau și se îngrășau, noi ne împărțeam și ne slăbeam. Încă nu am reușit să înțeleg când ni s-a implantat gena asta de slugă pe viață, dar poate reușim într-o zi să o depistăm și să ne transformăm din căciulari în luptători. Că altfel, vom rămâne mereu în mentalitatea mlăștinoasă de oameni rupți de lume, mereu luați prin surprindere de vreo invazie de peste mări și țări sau de vreun război previzibil de ani buni.
Dar, în epoca de aur a Republicii procurorilor, ai crede că ne trezim: cică vor începe și la noi, de săptămâna viitoare, dezbateri! Nu despre democrație, ci despre ce Europă ne dorim. NOI! Aha! După ce la ședința mai marilor se va fi luat deja o decizie? Să nu fiu cârcotaș în exces, e bine că se dezbate! E bine că ni se dă impresia că e democrație în țară și în Europa! Poporul trebuie lăsat să se descarce, să își spună părerea, să simtă că și el participă. Lasă-i, domnule, să dezbată, că nu ne costă nimic. Măcar mai uită că trăiesc într-o țara în ruină și se simt și ei europeni. Oricum, Președintele va spune la Bruxelles ce i s-a scris pe foaie la Berlin. Iar ceilalți vor pleca umili capul și vor explica poporului că nu putem comenta dacă vrem să ni se mai permită să stăm cu mâna întinsă la banii europeni. Că, altfel din ce să dai pomeni electorale? Sau cine să mai sprijine justiția gestapovistă?
Întrebarea mea, însă, pentru cei capabili să își ia mintea de la șoriceii aruncați de momeală prin iarbă: de ce mai avem noi lideri? Taurii ăștia ai turmei noastre, când nu se încoardă unii la alții la TV, au și creier în spatele coarnelor? Pentru că eu aștept de la un lider politic VIZIUNE. De asta s-au inventat ”conducătorii”, să conducă! Spre ceva mai bun, spre mai bine. Să se uite pe dealuri după haitele flămânde de lupi, pe cer după vulturii prădători. Să aibă clar în cap unde ne duc mâine, dar și peste un an sau cinci. Să ne prezinte un plan clar pentru aderarea la Euro, cu termene și măsuri. Să ne arate o strategie coerentă de salt economic până la nivelul țărilor bogate din Europa, cu termene și măsuri. Să gândească un proiect de țară în care să trăim toți liniștiți, să fim toți prosperi, să nu mai aibă nimeni nevoie nici să fure, nici să primească pomeni. Să ne îndemne să devenim tigrii inteligenți, nu să ne hrănească din mână, ca pe niște oi tâmpite.
Când colo?... Ați auzit vreo idee din gura marelui nostru Președinte cu apucături de Führer cu botniță? Doar că nu vrea! De la ceilalți lideri politici? Doar că nu vor nici ei! Dar, ce vor, ați auzit? Ce plan aveau fiecare? Ce strategie pregătiseră deja de un an? Sigur că nu! Doar nu era în ”programul de guvernare” al nimănui. Se bazau toți pe grija frățească a partenerilor europeni. Pe dragostea dezinteresată a fratelui neamț și a surorii franțuze. Sau a tăticului american. Mai, mult, ca niște democrați adevărați, vor afla și ei după ce va dezbate turma. Sau după ce le va veni poștașul cu discursul.
În rest, șoc și groază! Au fost luați prin surprinde absolut toți! Habar nu aveau ce urmează, erau prea ocupați să se strângă de gât. Oricum, nu și-ar fi bătut capul: știu că sunt prea mici pentru jocul acesta de lei, lupi și vulturi. Majoritatea se bucură că nu sunt la pușcărie. Pentru că, dacă ai renunțat în timp la coloană, e cam greu să mai lupți cu ghearele și colții pe care le-ai cedat prădătorilor.
Da, suntem în genunchi! Da, suntem în cușcă! Dar, nu mai putem accepta situația asta! Cineva trebuie să își asume riscul să se ridice și să se transforme în LEU!
