Premium
În contextul tumultului din PSD, fostul lider al partidului, Adrian Năstase, face o radiografie a PSD, dar și a vieții politice în general. Năstase amintește subtil de celebra ”Noapte a cuțitelor lungi de la Hotel Confort” și susține că și, ca și atunci, schimbarea de lideri se face prea abrupt, în funcție de interesul de moment al unor grei din partid.
“Urmaresc atent ce se intampla in aceste zile in tara. Ca un spectator implicat rational si, uneori, emotional. Am participat, spre exemplu, la lansarea cartii de amintiri a lui Ion Iliescu. In sala Bibliotecii Universitare se aflau, in principal, colegii sai de generatie. Generatia celor de 80 de ani. I-am admirat pentru solidaritate si pentru pasiunea lor fata de actul de cultura. Nu pun in discutie intamplarile lor politice din timpul comunismului. Nu judec nici optiunile pe care le-au facut in viata, asa cum imi este greu sa judec pe oricine. Mi s-a parut exemplar efortul lor de a supravietui in cel putin doua lumi antagonice. La final, am fost invitat sa spun cateva cuvinte. Am incercat sa fac legatura cu generatia mea, cu cei din generatia de 60 de ani. Generatia care a modelat schimbarile din Romania, dupa incheierea Razboiului Rece. Generatia activa dupa Revolutie. Pe unii dintre ei ii revazusem, cu cateva saptamani inainte, la lansarea cartii mele. Unii dintre ei impinsi de generatiile mai tinere pe banca de rezerve sau, pur si simplu, trimisi in tribune. Anul acesta s-au implinit 45 de ani de cand am terminat cursurile Liceului “Sf. Sava”. Aproape jumatate de veac… Privesc, din nou, in jur si incerc sa inteleg scenariile, regiile, motivatia intrarii sau iesirii unora din scena. In anumite cazuri, strict necesare. Generatia celor de 40 de ani se impune treptat. Este o regula a vietii. Pe de alta parte, ma deprima ceea vad uneori la televizor. Tineri “politicieni” lipsiti de cultura, lipsiti de competente profesionale, in discutii interminabile cu moderatoare care nu stiu cum sa umple timpul intre doua calupuri de publicitate.
Ma gandeam ca in PSD am fi putut asigura o curgere mai fireasca a echipelor de varsta, din 10 in 10 ani. Din pacate, incercarea de a impune generatia celor care acum au 70 de ani, generatia lui Melescanu, nu a reusit. Nici incercarea de a consolida generatia celor de 50 de ani, generatia lui Geoana. Nu discut motivele. Cert este ca lidershipul partidului a evoluat in salturi. Mai ales in 2005, atunci cand de la generatia 80 s-a trecut peste noapte (la propriu) la generatia 50. Socul a fost absorbit cu greu si cu costuri mari. Eu cred in continuare in necesitatea “coabitarii” generatiilor. Si in politica si in activitatea guvernamentala sau in cea parlamentara. Au de la cine sa invete tinerii din Parlament? Mai exista Clubul parlamentarilor, pe modelul britanic, pe care l-am infiintat, impreuna cu regretatul Ion Ratiu, in urma cu douazeci de ani?
Am citit, recent, ultima carte a lui Henry Kissinger, publicata in acest an, “World Order”. Kissinger are 89 de ani. Experienta lui nu s-a pierdut atunci cand a plecat de la Departamentul de Stat in 1977. In 2006 inca il consilia pe presedintele Bush iar astazi cartile lui sunt adevarate manuale diplomatice si politice. E adevarat ca a fost cooptat si in consiliul de conducere al Gulfstream Aerospace.
“Head hunting” pentru Romania ar trebui sa insemne, in opinia mea, nu doar atragerea tinerilor spre guvernare ci si valorificarea experientei celor mai in varsta. Intr-o formula de echipa si pentru transmiterea stafetei.
PS M-ar deranja daca cineva ar intelege ca este vorba de o pledoarie pro domo.”, susține Adrian Năstase, pe o rețea de socializare.
