Premium
Alina Mungiu-Pippidi a făcut radiografia ultimelor evenimente din România. "Dl Dragnea a mai făcut încă un lucru deplasat, în afară de a legifera în interes personal. El a tăiat cu 10% bugetul serviciilor secrete. SRI, cel puţin, nu este genul de instituţie cu care să-ţi permiţi să te joci.", a spus Alina Mungiu-Pippidi într-un editorial publicat pe site-ul Euronews.
"Mai există vreo altă ţară în Europa unde politicianul numărul 2 (şeful Senatului) şi politicianul numărul 3 (şeful Camerei Deputaţilor), care tocmai au câştigat alegerile cu o majoritate confortabilă, să se teamă de iminenta lor arestare şi condamnare? Sau în care membrii proaspăt aleşi ai parlamentului să poată fi inculpaţi pentru orice, de la angajarea unei rude în trecut, la fel ca dl Fillon (doar că în România lucrul ăsta e ilegal), pentru că au dat legi în favoarea unor interese private sau pur şi simplu pentru că au luat prânzul cu cineva care este suspectat de corupţie şi nu au recunoscut acest lucru? Sau în care ministrul care emite legi privind chestiuni penale, conform atribuţiilor sale legale, va fi inculpat peste trei zile de către instituţia anticorupţie (DNA) pentru emiterea acelor legi?
Şi totuşi aceasta este situaţia în România, o ţară în care corupţia generalizată şi cea mai severă anticorupţie din Europa au coexistat în ultimii 10 ani.
Rezultatul nu este mai puţină corupţie, ci închisori aglomerate: 18 miniştri dintre cei aflaţi la putere după 2004 au fost condamnaţi sau inculpaţi, inclusiv un fost premier care a fost închis (Adrian Năstase), şi fără a-l mai socoti pe un altul (Victor Ponta) inculpat pentru mai multe capete de acuzare, de exemplu pentru că l-a pus pe un afacerist al partidului să sponsorizeze un eveniment al lui Tony Blair în România. Familia fostului preşedinte anticorupţie Traian Băsescu, sponsor puternic al DNA timp de mulţi ani, are şi ea câţiva membri aflaţi fie în închisoare, fie pe drumul către închisoare.
Numărul 2, Liviu Dragnea, marele câştigător al alegerilor din decembrie 2017 (sic!), n-a putut nici măcar să ajungă prim ministru, din cauza unei condamnări la închisoare cu suspendare pentru că plănuise o loterie pentru încurajarea participării la un referendum din 2012 pentru destituirea preşedintelui de la acea vreme, Traian Băsescu (deşi ulterior el renunţase la idee, realizând că era ilegală). Şi el a fost inculpat din nou, chiar înainte de alegeri, pentru că şi-a convins un asociat să-i angajeze în serviciul public secretara de la partid, într-un moment în care partidul stătea prost cu banii. Dacă va primi o a doua condamnare se va activa şi prima şi va sta la închisoare pentru ambele. Cât despre nr. 3, el este acela care e acuzat că nu a mărturisit că s-a întâlnit cu cineva pentru scurt timp în cursul unui dineu, deşi nu există nici o altă infracţiune ori suspiciune în legătură cu el. Acuzaţia a fost formulată înainte de alegeri, când era tot preşedinte al Senatului (şi al unui partid mic, însă cu potenţialul de a înclina balanţa politică către o tabără sau alta), iar după alegeri el a fost invitat de numărul 1 (preşedintele Klaus Iohannis) să treacă în tabăra cealaltă. El a refuzat public oferta, iar acest lucru a făcut ca partidul dlui Iohannis să nu poată ajunge la guvernare.
Citește și: Soția lui Crin Antonescu, anunț ÎNGRIJORĂTOR pentru România: 'Trebuie să se OPUNĂ'
Aşadar acestea sunt taberele. Pe de o parte dl Iohannis, care controlează serviciile secrete - şi în special Serviciul Român de Informaţii (SRI), o importantă sursă de probe în condamnările anticorupţie până în primăvara lui 2016, când Curtea Constituţională a cerut o mai clară separare a atribuţiilor între SRI şi DNA - şi al cărui partid nu a reuşit să obţină decât 20% dintre voturi, fiind decimat de însuşi DNA, şi DNA.
Şi pe de altă parte noua coaliţie de guvernare (250 de locuri din 465), cu dl Dragnea incapabil să-şi asume funcţia de premier din cauza condamnării, pe care el o denunţă ca fiind „politică”. Şi care s-a apucat să modifice legislaţia pentru a nu intra la închisoare, folosindu-se drept pretext de o dispoziţie a Curţii Constituţionale de a se clarifica „abuzul în serviciu” din Codul Penal, şi utilizând un ministru al justiţiei care are reputaţia de parlamentar ce legiferează pentru oameni care l-au angajat anterior drept consultant (unul dintre foştii lui clienţi, dl Vlasov, fost preşedinte al Camerei de Comerţ, este acum la închisoare pentru acest lucru).
Aceste partide au contribuit cu cei mai mulţi parlamentari dintre cei 465 ai parlamentului, dintre care 37% sunt cunoscuţi ca având probleme de integritate publică conform României Curate, o organizaţie de monitorizare care întocmeşte liste negre ale candidaţilor corupţi încă din 2004.
Dl Dragnea a mai făcut încă un lucru deplasat, în afară de a legifera în interes personal. El a tăiat cu 10% bugetul serviciilor secrete. SRI, cel puţin, nu este genul de instituţie cu care să-ţi permiţi să te joci. Din 2005 a sărit de la 6.370 de interceptări telefonice la 44.759 în 2014, dublul FBI-ului la o populaţie de 16 ori mai mică, pretinzând că ajută lupta anticorupţie. Numărul interceptărilor utilizate în cazuri de corupţie este de 10 ori mai mare decât numărul mandatelor de arestare, întrucât multe interceptări din raţiuni de securitate naţională ajung în cele din urmă în dosare de corupţie, atunci când e nevoie.
Cu doar câteva zile înainte de adoptarea scandaloasei legi, cel mai important general din SRI, Florian Coldea, a demisionat după ce a fost acuzat că a fost în vacanţe cu magnatul corupt al IT-ului românesc şi temut colaborator al serviciului, dl Sebastian Ghiţă. Dl Ghiţă, câştigătorul a sute de milioane din contracte primite de la guvern, în principal de la serviciile secrete şi ministerul de interne, este în prezent fugar şi dat în urmărire de Interpol. O altă promisiune riscantă a dlui Dragnea este angajamentul său că actualul parlament va încerca să aducă pentru prima dată serviciul secret sub un control civil real.
În acest climat în care neîncrederea în stat este bine fundamentată, DNA a câştigat încrederea românilor. Atunci când DNA, preşedintele ţării şi o parte a presei au denunţat noua lege, prezentată ca un prim pas al unui asalt total asupra justiţiei, ei au răspuns la apel. La alegeri nu au reacţionat la fel, pentru că atunci nu au văzut ce alternative de vot ar fi putut să aibă. Însă cererea ca aceia care sunt corupţii să meargă la închisoare - şi să rămână acolo indefinit - este puternică şi în creştere de ani de zile. Oamenii sunt furioşi deoarece condamnările durează ani de zile, că sub fiecare regim există unii care se bucură de impunitate şi pentru că, odată ajunşi la închisoare, politicienii fac ce fac şi ies în numai câţiva ani, folosindu-se şi de diverse proceduri neortodoxe (pretinzând de exemplu că ar fi scris lucrări „ştiinţifice” în închisoare pentru a-şi reduce pedeapsa). O majoritate considerabilă a declarat într-un sondaj că nu consideră că faptele de corupţie ar trebui să aibă termen de prescriere, în ciuda faptului că jumătate dintre ei mărturisesc o faptă sau alta de corupţie, cum ar fi mituire ori evaziune fiscală, în trecutul recent.
Rămâne întrebarea dacă strategia dură, represivă, anticorupţie a României va fi sustenabilă împotriva propriului parlament. Parlamentarii mai permit câteodată inculparea colegilor lor, dar adesea o blochează. Ei votează arareori vreo lege pentru prevenirea corupţiei şi prin urmare corupţia rămâne generalizată şi arestările par adesea arbitrare, întrucât există un număr mult mai mare de oameni care se dedau la asemenea practici. Dacă recent s-a depus o sesizare la Curtea Constituţională conform căreia există în prezent un „conflict” între instituţiile executive şi cele judiciare din cauza recentei legi, conflictul profund, pe termen lung, este de fapt cel dintre suveranitatea parlamentului asupra legislaţiei şi legile anticorupţie sponsorizate de Bruxelles, de care se foloseşte DNA pentru a-i inculpa pe politicieni. Parlamentarii încearcă de ani de zile să anuleze ori să îi smulgă dinţii legislaţiei anticorupţie. Ei au suferit multe înfrângeri - atât de multe încât în decembrie descendenţii unora dintre ei au trebuit să le ocupe locurile în legislativ întrucât părinţii se aflau la închisoare, pentru judeţul Prahova, de exemplu. Însă populaţia României profunde, sărace, dependente, a trimis în parlament tot familiile patronilor ei politici corupţi, fiindcă speră să primească în schimb pe viitor politici vizând o mai mare redistribuire.
În antiteză, mulţimile din marile oraşe sunt constituite din români vorbitori de limba engleză care lucrează în multinaţionale şi ONG-uri. Cum alegerile anticipate sunt imposibile, ţara rămâne în consecinţă divizată, iar conflictul va continua până când un partid cu un bun mandat de guvernare şi cu politicieni curaţi va reuşi să obţină 51% dintre locurile din parlament.", a spus Alina Mungiu-Pippidi.
