Premium
Jurnaliștii Gazetei Sporturilor, în frunte cu Cătălin Tolontan continuă ancheta pe cazul Hexi Pharma, iar dezvăluirile sunt cutremurătoare. Medicii știau faptul că produsele Hexi sunt diluate, dar totul funcționa pe bază de șpăgi absolut uluitoare.
”Poate că e o întâmplare, dar din nou avem în față o femeie. Obosită, sătulă de umilințe și plină de o răutate rectilinie, o graniță peste care nimic nu mai trece.
„Vreau să vă povestesc cum se trucau licitațiile pe dezinfectanți. Aștept asta de cinci ani! Mă resemnasem, nu mai credeam că va veni acest moment”.
Medic de școală veche
Femeia a fost medic la Cantacuzino.
„Școala veche de la Institutul Cantacuzino”, spune ea, cu un regret deschis. „Poate de aici ar trebui să începem discuția. De la faptul că atentatul la siguranța națională a început cu distrugerea Cantacuzino”.
„Abia apoi au trecut la Unilab”
– Ce atentat?
– E mult de povestit. La Cantacuzino a fost depozitată în oameni o formidabilă cunoaștere avansată a țării acesteia. Pur și simplu a dispărut. (se oprește, ezită) Dar nu ar fi timp acum, pentru asta! Ar fi de povestit o viață.
– Însă…
– Să știți că inițial Hexi Pharma venea cu avize bazate pe analize de la Cantacuzino. Apoi au migrat la Unilab. Asta, așa, că poate zice doamna Flori Dinu că nu știu ce vorbesc. Știu foarte bine, știu lucrurile în detaliu! Nu am uitat nimic din acești ultimi 20 de ani. Zece am stat la Cantacuzino și zece la spitalul despre care o să vă povestesc cum se trucau licitațiile.
„Unul dintre cei mai buni”
Intră un medic. Zâmbește. „Vedeți că stați de vorbă cu unul dintre cei mai buni microbiologi ai României!”, spune bărbatul.
„Hai, lasă, uită-te la tine, cinstit ai fost, nebun ai rămas”, îl tachinează ea.
Reluăm discuția.
Medicul microbiolog a lucrat aproape un deceniu, până în 2013, la unul dintre primele trei spitale de urgență din București. Și unul dintre cele mai mari spitale ale României!
Spital care a tratat victime de la Colectiv. Și spital care a ieșit prost și la testele de sanitație ale ministrului Cadariu.
Ea a fost, până acum trei ani, șefa laboratorului de microbiologie.
„Eram și epidemiolog”
– Erați șefă la microbiologie, dar vă ocupați și de dezinfectanți.
– Da, pentru că, neexistând epidemiolog, îndeplineam și rolul acesta.
– Nu exista epidemiolog la un spital cu peste 600 de paturi?!
– De ce vă mirați?! Sunt puțini epidemiologi în țară.
– Și care era rolul dumneavoastră în licitații?
– Rolul real sau cel teoretic?
– ?
– Hai c-ați înțeles exact! (este extrem de directă, dură, n-are timp de eschive) Teoretic, comisia de licitații era independentă. Practic, era vorba de bani.
– Cine dădea bani?
– Aproape toate firmele de biocide dădeau bani. Ca să fie clar! Dar Hexi avea un specific. Se știa că produsele lor sunt slabe. Și atunci, ei plusau la bani, față de alții.
– Cum adică se știa?
– Când am ajuns în spital am aflat acest lucru. Era un lucru general cunoscut, larg răspândit.
– Cum plusau la bani? Concret, vă rugăm!
– O să vă povestesc o întâlnire cu Flori Dinu, directorul general de la Hexi. Întâi, contextul. Știind că aveau dezinfectanți slabi, îi tot refuzam, îi descalificam. Infecțiile nosocomiale deveneau în toată țara o problemă tot mai mare! Și le căutam nod în papură că produceau biocide slabe, nu doream să-i am în spital. Dar directorul a venit la mine și mi-a zis: „E timpul să termini cu ce ai tu cu Hexi!”.
”Un lucru mai puțin cunoscut în legătură cu infecțiile nosocomiale este numărul mare de purtători. Pacientul care se infectează în spital le dă celor de acasă. Cei din familie devin purtători, merg pe stradă și nici nu știu acest lucru. Oamenii colonizați sînt mult mai mulți decît numărul celor la care bacteria se manifestă”
Medic șef de laborator microbiologic, sursă a Gazetei
– Nu cumva erați subiectivă? Cum vă sună că le căutați nod în papură?
– Stați că vă lămuriți! La câteva zile a apărut în spital Flori Dinu. A venit să discutăm. Îmi aduc aminte ca acum. M-a marcat întîlnirea. Era, iertați-mă, o golancă! Învățasem o viață, muncisem în halat alb decenii la rând și, recunosc, nu îmi plăcea deloc genul. Un personaj unsuros!
– E cam mult ce spuneți!
– Mi-a adus un dezinfectant pe bază de alcool. O mostră. Am mirosit mostra. I-am zis: „Nu miroase a alcool”. Mi-a răspuns de sus, că venea de la director pasămite: „Sunteți fumătoare și v-ați pierdut simțul mirosului”. M-am enervat și a urmat discuția. Nu voi uita discuția toată viața deși nu asta ar trebui un medic să-și amintească din viață.
– Nu are sens, produsele firmei dumneavoastră au probleme.
– Dar n-aveți dreptul să ne refuzați!
– Ba da, am dreptul ca profesionist! Și am dreptul să fac un referat de respingere prin care să anunț și celelalte spitale.
– Am înțeles. Cât v-a dat Anios?
– Poftim?!!!
– Cât v-a dat Anios că eu vă dau dublu!
– Ieși afară!
– Ce?
– Ieși afară acuuuum! Cară-te repede cu liftul că dacă îți dau un șut în cur te duci direct pe geam și pici direct la parter!
30% din contract, din care o parte la partid
– Chiar așa a sunat discuția?
– Da! Mi-am ieșit din minți când Flori Dinu a dus mîna la geantă să scoată plicul.
– De unde știați că era un plic?
– Pentru că așa se lucrează în licitațiile din spitale pe dezinfectanți. Cu plicul.
– Puteți detalia?
– Directorul general de spital ia cel mai mult. În anumite cazuri, chiar 30% din contract.
– Din contract?! Ar însemna zeci de mii de euro la un contract.
– Da, asta înseamnă. Dar nu toți acești bani îi rămân lui.
– Și cine mai primește bani?
– Să facem lista cu liniuță de la capăt:
- directorul general 30%
- directorul medical 5%-10%
- președintele comisiei de licitație
- șeful de la achiziții
- epidemiolog
- directorul economic
- asistenta șefă
– Pînă și asistenta șefă?
– Da, pentru că are un rol important în poveste. Asistenta șefă e un personaj foarte important pe secție. Ea are rolul de a gestiona eventualele plângeri ale medicilor. Sau chiar îi determină să facă referate pozitive pentru firma respectivă de atiseptice”, scrie Cătălin Tolontan, pe blogul personal.
