Semnificația numelui județelor din România

Alba – provine de la numele orasului Alba Iulia. Mai precis de la culoarea alba a zidurilor din piatra ale cetatii medievale;

Arad – se crede ca provine de la numele cavalerului Orod, cavaler la curtea Regelui Stefan I al Ungariei, care, in secolul al XI-lea a ajuns in aceasta zona;

Arges – provine de la denumirea raului Arges care, pe vremea dacilor era numit Argessos (insemnand, cel mai probabil, “stralucitor”);

Bacau – exista mai multe etimologii posibile: un conducator local numit Bako, strugurelui, care creste in vecinatatea orasului Bacau si este numit “baca” sau chiar zeul Bachus;

Bihor – unii spun ca ar proveni din sarbescul “vihor” (volbura), altii sunt de parere ca ar avea o etimologie traco-dacica, dupa numele cetatii “Biharea” (din bi – doi si harati – a lua, a duce), posibil cu sens de doua posesiuni;

Bistrita-Nasaud – probabil de la raul Bistrita (denumire de origine slavona – apa repede) si de la orasul Nasaud (din cuvantul german Nussdorf – Satul nucilor);

Botosani – de la un boier numit Botas (cea mai veche pecete cunoscuta pana acum a Botosaniului poarta inscriptia “Pecetea targului Botas”);

Brasov – de la numele riului Brasovia, azi identificat de cei mai multi specialisti cu raul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare si mai involburat cu mult timp in urma (denumire peceneaga: bara šu – apa cenusie);

Braila – de la indo-europeanul “bhreg”, insemnand pisc vertical (cu referire la versantul Dunarii, orasul numindu-se in trecut “Piscul Brailei”);

Bucuresti – de la stana ciobanului Bucur care, dorind sa se apare de otomani, si-a cladit o cetate si o biserica

Buzau – cel mai probabil de la cuvantul autohton “buza”;

Caras-Severin – de la raul Caras (de la cuvantul sarbo-croat Kraš – zona calcaroasa);

Calarasi – din cuvantul calaras – corp militar auxiliar in evul mediu, in Tara Romaneasca;

Cluj – din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de colonistii germani (Klausenburg);

Constanta – de la orasul Constanta (care a fost denumit Constantiana de imparatul bizantin Constantin cel Mare);

Covasna – din cuvantul slavon “cvaz” (acrisor, referitor la gustul apelor minerale din zona);

Dambovita – posibil dupa raul Dambovita (de la cuvantul damb);

Dolj – de la cuvantul slav “dolu” (vale);

Galati – fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasa zona in antichitate, fie de la regiunea Galitia;

Giurgiu – de la orasul Giurgiu, fondat de genovezi in secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunare, numit dupa Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orasului lor natal;

Gorj – de la cuvantul slav “gora” (munte) si raul Jiu (“Jiul de munte”);

Harghita – probabil din har (“deal” sau “munte” in limbile semitice si turcice);

Hunedoara – de la orasul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad si vára – cetate (cetatea lui Hunyad);

Ialomita – dupa raul Ialomita, denumire de origine slavona (“ialov” – pustiu);

Iasi – posibil de la populatia sarmatica Iazygi care locuia in regiune in secolul I (in limbile sanskrita si hindi, care au origine comuna cu limba sarmatilor, “yash” inseamna “faima”);

Ilfov – denumire de origine slavona;

Maramures – probabil compus din “mara” (origine traco-dacica: stanca) si Mures:

Mehedinti – din maghiara (méhed – prisaca, stupina; vechea stema a judetului avea reprezentate mai multe albine);

Mures – dupa raul Mures, cunoscut inca pe vremea dacilor sub numele de Maris;

Neamt – dupa orasul Piatra Neamt (“neamt” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificatie in zona);

Olt – dupa raul Olt, cunoscut inca pe vremea dacilor sub numele de Alutus;

Prahova – dupa raul Prahova, denumire de origine slavona (prah- cataracta de apa);

Satu Mare – de la Satmar, nume venind de la Zothmar, capetenia colonistilor germani adusi de regina Gisella in sec. al XI-lea;

Salaj – probabil din latinescul “silva” (padure);

Sibiu – de la numele raului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium);

Suceava – probabil de raul Suceava, a carui denumire vine de la arbustii de soc;

Teleorman – denumire de origine cumana (“deliorman” – “padure nebuna”);

Timis – dupa raul Timis, denumit Tibisis de romani;

Tulcea – denumire compusa din “tul” (etimologie necunoscuta) si turcescul “cay” (rau, apa curgatoare);

Vaslui – nume derivat din “vas” (care in cumana este posibil sa fi insemnat “zona impadurita”) si turcescu “uj” (rau, apa curgatoare);

Valcea – fie din cuvantul slav “valk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale ingusta);

Vrancea – foarte probabil de la “franc” care, in romana veche insemna “occidental.