Premium
e-national.ro:
Datele statistice prezentate periodic de catre autoritati au rolul de a ne linisti, demonstrand ca Romania nu doar ca nu este lovita de valul islamizarii, care matura intreaga Europa Occidentala, dar marea majoritate a strainilor care se „cuibaresc” pe meleagurile mioritice sunt tocmai cetateni ai UE. Care, culmea, nu se stabilesc musai in tara noastra pentru a investi aici, principalul motiv al „romanizarii” de occidentali fiind de fapt reprezentat de casatoriile acestora cu romance.
Eu stiu, poate asa este „politically correct”, numai ca realitatea de pe unele din marile bulevarde ale Capitalei arata cu totul altceva. Si anume ca, in ultimele luni, au explodat pur si simplu numarul micilor afaceri, de la magazine, frizerii, terase sau carmangerii stradale detinute de catre cetateni musulmani. Care se trag unul pe altul in aceste noi „oaze” islamice care au inceput deja sa impanzeasca Bucurestiul. Si daca, pana acum, institutiile statului roman nu parusera a fi in stare sa stopeze fenomenul „monopolurilor” detinute de catre cetateni arabi sau turci asupra unor intregi ramuri economice precum comercializarea legumelor si fructelor, in ultima vreme se poate constata o reactie mult mai prompta a structurilor.
Asa ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, serviciile secrete dau pe banda rulanta „delete” ofertelor unor investitori turci si arabi. Care, desi vor sa bage sume uriase de bani in tara noastra, sunt suspectati de conectarea si la cu totul alte interese. In schimb, daca statul roman a pus cat de cat stavila acestor incercari repetate, cu totul altfel stau lucrurile cu privire la migratia micilor investitori, unde fenomenul pare deja scapat de sub control.
Merg la „oala”
In timp ce refugiatii care se bat intre ei pentru o bucata de paine iau cu asalt tarile occidentale, Romania pare a fi una dintre destinatiile favorite ale unui alt val de musulmani, cei care au disponibil un capital de cel mult cateva zeci de mii de euro fiecare. Bani pe care ii baga in demararea unor mici afaceri, cele mai cautate fiind terasele sau magazinele cu alimente specific orientale. Insa daca in statistici aceste noi pravalii sunt trecute la investitii recente si deschiderea de alte firme, exista si structuri informative care privesc cu totul alti ochi acest fenomen. Mai ales ca, dupa cum sustin sursele noastre, noii mici investitori care au dat navala in ultimele luni in Bucuresti practica un mod aparte de comert, unul „la oala”. Adica membrii comunitatilor respective se concentreaza strict pe anumite zone, de obicei in jurul unor mari intersectii sau de-a lungul unor bulevarde si fiecare deschide cate un alt tip de „pravalie”, pentru a nu-si face practic concurenta intre ei. Si cum astfel uniti reusesc ca pentru anumite perioade de timp sa preia controlului „politicii mercuriale” din acele zone, stabilind „pretul pietei”, deja se asista la un alt fenomen, ceilalti comercianti cedand in acest „razboi”. Asa ca multi se vad nevoiti sa-si vanda afacerile noilor „vecini”, care isi intaresc astfel pozitia dominanta in respectivele zone. Desigur ca acestea sunt regulile economiei de piata si nimeni nu constrange pe nimeni la luarea unor decizii manageriale. Numai ca, aceasta „expansiune” fara precedent a „oazelor comerciale musulmane” nu are cum sa nu fie atent monitorizata de catre structurile care deja intrevad posibilitatea aparitiei si in tara noastra a unor viitoare „cartiere etnice”.
Fara „porcoaie” de bani
Insa nu doar micii investitori din Orient si tarile arabe se ingramadesc sa deschida afaceri in Romania, dar si adevarati „nababi financiari”, care dispun de sume colosale, pe care se arata dispusi sa le puna la bataie pentru a construi astfel noi „capete de pod”, mai mult sau mai putin economice, in tara noastra. Numai ca, din cate se pare, „consemnul” structurilor de informatii si in special a SRI-ului, SIE fiind mereu ceva mai maleabil cand vine vorba de aspectul economic, este sa se transmita un mesaj cat se poate de transant acestor doritori de business. Si anume ca acest capital, desi unul urias, nu este deloc binevenit in circuitul financiar romanesc. Iar faptul ca structurile se opun din rasputeri ca aceste veritabile„porcoaie” de bani sa intre in Romania, inseamna ca or sti ele ceva mai mult. Mai ales ca, de ceva vreme, pana si agentii DIPI si-au revenit la „fisa postului” si se ocupa vartos de aceste aspecte, tintand inclusiv angrourile care, desi identificate drept veritabile „oaze” ale marii evaziuni, au fost practic de neatins pana acum. Deci, ne gasim in solutia paradoxala ca, in mod neoficial cel putin, nu doar sa refuzam acest aflux de capital din Orient si tarile arabe, dar si ca structurile informative sa fie alertate de aceasta stranie insistenta de a se baga bani cu orice pret in Romania…
Ziarul Financiar:
În doar două săptămâni, ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, atacul de la Nisa şi puciul eşuat din Turcia au accelerat parcă timpul istoric, arătând că pacea nu este ireversibilă.
Vineri noaptea şi sâmbătă dimineaţă, în timpul celor 6-7 ore de incertitudine din Turcia, mulţi oameni din ţările din Balcani se întrebau poate dacă luni urmau să meargă nu la birou sau în fabrici, ci în cazărmi. Probabil este cea mai gravă criză de securitate din zonă din ultimii 25 de ani.
Toate datele arată că la nivel geopolitic sunt acumulate tensiuni uriaşe între marile puteri ale lumii şi după aproape trei decenii “cărţile” trebuie refăcute. Singura problemă este cum or să fie refăcute, cine şi unde cedează, cine şi unde apucă.
Noutatea este că astăzi încep să fie puse pe masă piese din ce în ce mai mari – doborârea unui avion rus în Siria anul trecut a fost un pion, astăzi probabil că sunt puşi cel puţin caii şi nebunii în joc.
Multe întrebări se ridică după lovitura de stat eşuată de la Istanbul: cum de nu a fost capturat Erdogan, cum au defectat tancuri şi avioane NATO fără reacţie de la sediul NATO de la Bruxelles, cum de erau listele cu mii de persoane de arestat gata alcătuite. Apoi, destul de suspectă incidenţa acestei lovituri imediat după înţelegerea anunţată de Recep Erdogan, preşedintele Turciei, cu Rusia şi Israel. În plus, nu te poţi gândi la succesiunea căderilor guvernelor – prin revolte populare sau insurecţie armată – din ţările arabe din ultimii cinci ani, care în sfârşit iată că a încercat să cuprindă şi „nuca“ cea mai tare.
Nu se cunosc răspunsurile, dar din ce se vede tensiunile sunt la cote foarte înalte. Importante sunt aici însă trendurile de adâncime, schimbările inexorabile care îşi vor face loc şi în făgaşe instituţionale şi politice sub o formă sau alta.
Din punct de vedere economic, emergenţa Turciei din ultimele trei decenii este netăgăduit. Este o ţară care şi-a făcut loc aici, la marginea Europei, în aceeaşi perioadă cu China în Asia, adică între 1980 şi 2015, în prim-planul economiilor mondiale.
Trebuie subliniat că aceasta este exact perioada de declin (cel puţin în anii ‘80) al fostei URSS şi a ţărilor din CAER, care au revenit la creştere abia din 2000 încoace, între 1980 şi 2000 fiind practic două decenii de crize economice succesive în zonă.
Chiar dacă are astăzi doar un PIB de 700 - 800 miliarde $, de patru ori mai redus decât al Marii Britanii şi cinci ori mai redus decât al Germaniei, este cea mai mare economie de la confluenţa Europa - Asia şi reprezintă punctul de greutate al zonei, fiind inclusiv platforma de business a Europei spre spre zona islamică. Este uşor de imaginat ce presiune simte Bulgaria, o ţară cu 7 milioane de locuitori şi 50 miliarde $ PIB sau chiar Grecia, o ţară cu 10 miloane de locuitori şi 230 miliarde $ PIB, de la vecinul de mai la sud.
Ceea ce izbitor este însă ritmul de creştere “de tip chinezesc” din ultimele două - trei decenii. În 1960, PIB-ul Turciei în valoare nominală era de 8 mld. $ în banii anului 1960, adică 8% din PIB-ul de atunci de circa 100 mld. $ al Marii Britanii. Astăzi, PIB-ul Turciei este un sfert din PIB-ul Marii Britanii, deci puterea economiei turce a crescut în această perioadă relativ la evoluţia economiei mondiale de trei ori.
Turcia este de fapt expresia economică cea mai puternică a creşterii demografice din zona musulmană, din Asia Mică şi nordul Africii, din ultimii 50 de ani. Turcia avea 27 milioane populaţie în 1961, iar astăzi are 76 milioane. În 1961 populaţia Marii Britanii era de 60 milioane, astăzi este de 76 milioane.
