DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Abia acum a devenit Biserica o FORȚĂ electorală de temut! Prezidențiabilii și politicienii să ia aminte

Inquam Photos / Octav Ganea
Florii Patriarhie

Diferite analize post-Referendum au interpretat nevalidarea acestuia ca fiind o dovadă a supralicitării puterii de influență electorală a Bisericii – în fapt, a inexistenței unei astfel de forțe. Chiar pe acest site, în textul semnat de Gabriel Popa "Trei mituri care s-au spulberat o dată cu nevalidarea Referendumului pentru Căsătorie", autorul spune: „(S-a infirmat) Ideea că Biserica e un vector electoral, sau că e, în orice caz, un instrument de „îndoctrinare” politică. Forța reală de mobilizare electorală a Bisericii s-a văzut pe 6 și pe 7 octombrie. Românii, în marea lor majoritate, pur și simplu nu ascultă de Biserică și de ierarhi.” 


Așa să fie oare?

Dacă e adevărat că Referendumul a arătat că mitologia progresiștilor despre cum îndoctrinează „popii” lumea la sate (sau la ora de religie) e falsă, totuși acest lucru nu înseamnă că Biserica nu ar fi un „vector electoral”. Sunt două chestiuni total diferite. E o regulă generală că influența nu funcționează așa simplist. Nici televiziunile, nici primarii, nici măcar Facebook-ul nu determină direct și fără echivoc oamenii să aibă un anumit comportament electoral; nu îi duc pe oameni de mână sau teleghidați la secția de vot. Prin urmare, nici Biserica.

De fapt, dacă privim mai atent, descoperim că Biserica și-a făcut un debut promițător în rândul instituțiilor care mobilizează la vot. Dacă mergem pe ipotezele cele mai pesimiste, datele Referendumului din 6-7 octombrie arată că Biserica a reușit să scoată la vot undeva în jur de 1 milion de oameni

Sigur că numărul total de votanți a fost mai mare (puțin peste 3.500.000), însă, dacă scădem prezența electoratului disciplinat al partidelor, care nu are nevoie să fie mobilizat (mobilizarea partidelor a fost aproape inexistentă – a se vedea prezența în Teleorman, mereu județ fruntaș, sau retragerea din campanie organizației de București a PSD pe fondul luptelor din partid – Gabriela Firea nici nu a fost la vot), dacă scădem, deci, acel electorat care se prezintă la orice scrutin și care a venit la vot mai degrabă duminică, precum și proporțiile electoratului neoprotestant, disciplinat și el dar relativ redus numeric, rămân undeva între 800.000 și minim 1 milion potențial bazin de vot mobilizat la Referendum de către Biserică. Sunt, în principal, votanții „de sâmbătă” ai Referendumului, cei care au mers din convingere, dar nu numai aceștia (nu puțini au așteptat să voteze după slujba de duminică). Și, cel mai important, în majoritate, sunt votanți noi, care provin din marea masă a absenteiștilor de la alegerile obișnuite. 

Așa cum s-a arătat, tema Referendumului a ajuns târziu la mase. Și, totuși, a ajuns. Prea puțini observatori au remarcat că o temă de nișă, abstractă, cum este cea a căsătoriei, a devenit una de masă. În doar trei săptămâni, și, în mod real, în doar două duminici în care au fost răspândite mesaje explicite, Biserica a reușit să mobilizeze un bazin apreciabil de votanți. Acest lucru în premieră absolută, fiind prima oară când Biserica a făcut un astfel de exercițiu. În plus, dacă ne gândim la experiența candidaților pro-viață din europarlamentarele din 2014, care au strâns, împreună, doar 100.000 de voturi, diferența e vizibilă. Pe atunci, Iulian Capsali și Petre Costea au făcut campanie fără să fie sprijiniți explicit de Biserici.

Așadar, fără să fie partid, fără să aibă mecanisme rodate efective de mobilizare la vot, fără antecedent, fără campanie propriu-zisă, în condițiile unor bruiaje comunicaționale puternice, Biserica reușește să aducă la vot un număr apreciabil de oameni noi în procesul electoral și să consacre relevanța unor teme conservatoare etice.

Iar aici vorbim doar despre influența directă. Există și un alt tip de influență al Bisericii, mai subtilă, care constă în prezența clericilor în rețelele sociale locale. La încheieturile sistemului social românesc se află, lângă primar și alte notabilități locale, întotdeauna, preotul. Ostilizarea sau ignorarea clericilor la nivel local pur și simplu va face ca rețelele locale să devină nefuncționale sau avariate cel puțin parțial. Iar partidele mainstream, cele care nu caută să se profileze prin anticlericalism programatic, ar trebui să fie atente.

În fine, cine mai are nevoie de argumente pentru a înțelege relevanța electorală a Bisericii, să se gândească la ce înseamnă 1 milion de voturi date din convingere pentru o temă morală, la chemarea ierarhilor, pentru un partid sau pentru un candidat la președinție. Majoritatea sau simpla prezență în parlament, precum și câștigarea sau pierderea unui mandat prezidențial, pot depinde de acest bazin. Este un naiv cel care crede că temele conservatoare sau influența Bisericii la alegeri vor fi neglijabile. Dimpotrivă, ele pot deveni factorul decisiv. Dar pentru asta candidații trebuie să înțeleagă potențialul care se găsește în acest segment electoral mobilizat de Biserică și în această temă.

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR
ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Smart Start USA

CITESTE SI

EXQUIS.RO

REVISTABLOGURILOR.RO

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Alexandru Marghiloman General Averescu

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.