DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Alocuțiunea lui Klaus Iohannis de la dezbaterea cu membrii comunității științifice din Brașov

express.co.uk
Klaus Iohannis

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a susținut luni, 22 mai a.c., în Aula Universităţii Transilvania din Brașov, o alocuțiune în cadrul dezbaterii cu membrii comunității științifice și ai mediului privat din Brașov, pe tema colaborării între mediul universitar și cel privat în zona cercetării.

Vă prezentăm în continuare textul alocuțiunii:

„Mulțumesc, domnule Rector,

Domnule Primar,

Domnule Președinte al Consiliului Județean,

Stimați profesori și cercetători,

Dragi studenți,

Onorați invitați,

Mă bucur să mă aflu astăzi aici, alături de dumneavoastră, membri și parteneri ai comunității academice brașovene.

Chiar dacă este prima mea prezenţă oficială în Braşov, pot să vă mărturisesc că mă bucur foarte mult că sunt iarăşi în Braşov, un oraş dinamic, frumos, în care am poposit de multe ori. De fiecare dată mi-a plăcut, iar data aceasta este mai specială, fiindcă am ocazia să întâlnesc mai mulţi oameni, să aud, sper, de la dumneavoastră, mai multe opinii şi să se constituie această vizită destul de oficială pe care o fac în Braşov într-un impuls important, în special pentru proiectul nostru «România Educată».

Am vizitat mai devreme Institutul de Cercetare - Dezvoltare al Universității Transilvania din Brașov, unul dintre cele mai moderne din țară.

Aflat în inima unei regiuni cu puternice tradiții industriale, cu o economie din ce în ce mai dinamică și cu o comunitate de oameni dedicați, echipa acestui institut a demonstrat că interacțiunea dintre cercetarea științifică și mediul economic poate produce efecte dintre cele mai benefice.

De multe ori tindem să asociem, în mod eronat, învățământul superior și activitatea de cercetare cu un turn de fildeș.

Tocmai de aceea, îmi doresc să discutăm astăzi despre acele oportunități și posibilități reale de a aduce activitatea extrem de importantă a cercetătorilor mai aproape de reprezentanții mediului economic și, de ce nu, mai aproape de publicul larg.

Această legătură este esențială pentru dezvoltarea României. Cercetarea are două funcții importante în societate. Pe de-o parte, extinde granițele cunoașterii umane, iar pe de altă parte, oferă răspunsuri directe pentru o parte dintre problemele cu care se confruntă societatea și contribuie la creșterea competitivității economiei.

Nu este o coincidență că în discursul public european s-a întipărit expresia «economie bazată pe cunoaștere».

Din nefericire, România nu a fost niciodată suficient de generoasă cu cercetarea și cu cercetătorii.

Investițiile în acest domeniu aduc prea puțin capital politic și, din păcate, finanțarea cercetării ne plasează încă, sau încă o dată, pe ultimele poziții în Uniunea Europeană, cu efecte directe asupra performanței României.

Experienţa altor state ne arată cum adaptabilitatea economică este direct legată de capacitatea unei națiuni de a inova, dar și de a fructifica aceste descoperiri în zona economică și în zona socială.

Brașovul a fost și rămâne un oraș deschis spre dezvoltarea celor mai moderne ramuri economice şi vă felicit pentru acest lucru!

Speranța mea este ca aceste tradiții să continue și în viitor, prin creșterea conectivității dintre activitatea de cercetare-dezvoltare din mediul universitar și activitatea de producție a agenților economici. Cred că, împreună, putem identifica soluții optime pentru depășirea barierelor întâmpinate încă de cercetarea românească.

Din punctul meu de vedere, o mai mare transparență a rezultatelor activității de cercetare-dezvoltare și aplicarea principiilor bunei-guvernanțe, atât în gestionarea resurselor disponibile pentru acest domeniu, cât și în luarea deciziilor, sunt printre primii pași care trebuie făcuți pentru a crește încrederea publicului larg în calitatea și în plus-valoarea activității de cercetare.

Competiții oneste, evaluate obiectiv și cu încurajarea obținerii performanțelor sunt elemente esențiale pentru managementul eficient al resurselor publice, și așa prea puține.

Atractivitatea profesiei de cercetător în România constituie un element la fel de important. Avem mare nevoie de stabilitate și consecvență legislativă și politică, pentru a permite planificarea unei cariere în cercetare-dezvoltare, cu garantarea unor potențiale surse de venit.

Acestea sunt minime condiții, necesare pentru a putea convinge cercetătorii performanți și cu mult potențial să rămână în țară. Prea mulți dintre aceștia aleg să își desfășoare activitatea în alte state, unde le sunt asigurate cu totul şi cu totul alte condiții de muncă.

Nu poți face cu adevărat cercetare fără resursa umană, nu poți inova și depăși bariere fără implicarea unor specialiști de top.

Din această perspectivă, nu putem vorbi despre performanță fără a investi întâi în oameni, în calitatea acestora. Competiția dintre state, pentru a atrage cei mai buni cercetători, este una acerbă.

Este important să ne afirmăm ca fiind un stat care nu pierde, ci, mai degrabă, unul care știe să atragă marile minți din zona de cercetare – dezvoltare - inovare, atât din interiorul ţării, cât și din afara granițelor.

Ar trebui ca autoritățile să sprijine și să cointereseze cercetătorii valoroși din țară, dar și din Diaspora științifică, prin implicarea lor în organisme consultative și prin fructificarea talentului lor ca evaluatori de proiecte naționale sau ca parte a acestora.

De aceea, recunosc că am privit cu îngrijorare unele măsuri recente ale Ministrului cercetării și inovării, pe marginea cărora am avut deja semnale din partea unor asociații ale cercetătorilor, dar și din partea unor universități cu puternice legături internaționale.

Performanța este extrem de dificil de atins cu resurse limitate. Dacă vrem să păstrăm România pe harta europeană şi mondială a cercetării şi inovării este obligatoriu să ne asumăm ca prioritate finanțarea acestor domenii strategice pentru România.

Toate aceste aspecte au reieșit din numeroasele dezbateri derulate cu ocazia primei etape a proiectului «România Educată», o etapă care s-a axat mai ales pe consultarea publicului larg cu privire la viziunea pe termen lung în educație și cercetare, reușind să coaguleze opțiunile a mii de români.

Cred că și întâlnirea de astăzi poate constitui un excelent prilej de a discuta unde vrem să ajungem și cum, pentru a stimula acest domeniu, inclusiv printr-un strâns parteneriat public - privat.

 

Stimați invitați,

Știu că nu este ușor să performezi într-un context ca cel din ultimele două decenii, în care cercetarea, dezvoltarea și inovarea nu s-au bucurat întotdeauna de sprijinul, respectul și stabilitatea ce li se cuvin.

Prezența dumneavoastră aici însă atestă faptul că, în ciuda tuturor provocărilor și a mediului exigent în care activați, ați dat dovadă de perseverență și de deschidere către dialog.

De aceea, vă felicit pentru realizările obținute, pentru faptul că ați reușit să valorificați resurse atât prin intermediul mecanismelor de finanțare europene, cât şi prin atragerea de parteneri din mediul privat.

Vă doresc mult succes în continuare și vă invit să găsim împreună cele mai bune soluții la provocările cu care vă confruntați! Aştept cu mare interes opiniile dumneavoastră. Vă mulţumesc!”

Sesiune de întrebări și răspunsuri:

Întrebare: Vă salut, Domnule preşedinte, domnule Rector, onoraţi oaspeţi. Aş exprima, personal, pentru că ne-aţi întrebat, o îngrijorare pe care o am de mai câţiva ani şi poate putem discuta pe marginea ei. M-am gândit la o întrebare foarte scurtă: învăţământul românesc încotro? „Quo vadis”? În ultimii ani constat, cu părere de rău, că parcă învăţământul nu creşte, ca să mă exprim aşa. Şi în măsura în care este posibil, având profesia de dascăl, v-aş ruga în ce măsură se poate să ne ajutaţi, pentru că sunt anumite legi, din câte am înţeles, am discutat şi cu domnul Rector în trecut, la diversele întâlniri pe care le-am avut cu dânsul, şi sunt anumite piedici legislative, dacă pot să le spun aşa. Mulţumesc frumos.

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Ştiţi, exact această chestiune m-a făcut să încep un proiect împreună cu colegele şi colegii din Administraţie, pe care l-am numit „România educată”. Întâmplarea face că am petrecut o parte din viaţa mea la catedră şi o altă parte în administraţia şcolară. Cred că unele aspecte le cunosc din practică, altele, în special cele legate de problemele universităţilor, le cunosc, între timp, destul de bine, pot să spun, din foarte multele discuţii pe care le-am avut cu rectori, cu profesori, cu studenţi. Una din primele observaţii cred că se poate face pe marginea necesarei reforme. În realitate fiecare ministru, sau aproape fiecare ministru de la Revoluţie încoace, şi-a dat seama repede că lucrurile nu merg şi „hai să facem o reformă!”. Şi au făcut. S-a ajuns la nu ştiu c& acirc;te reforme per ministru, doar că ministeriatele acestea nu au fost foarte lungi şi atunci învăţământul românesc din nevoia de reformare a intrat într-o zonă pe care am numit-o „reformită”. Deci noi suferim de „reformită” în fond. Şi putem să observăm că fiecare ministru nou are tendinţa naturală de a face reforma lui, să-şi lege numele de o reformă, dar în practică rezultatele întârzie să apară. Şi atunci analizând am ajuns la concluzia că, sigur, putem să judecăm lucrurile şi să încercăm să punem întreg învăţământul pe baze noi, dar nu începem cu ideea unei reforme, ci începem de la consultări.

Vedeţi bine ce se întâmplă – şi am observat-o de atâtea ori – dacă analiza este doar parţială se porneşte o reformă care se poticneşte foarte repede şi nu vrem să repetăm aşa ceva. Partea de legislaţie, în viziunea mea, vine mult mai târziu, după ce reuşim prima dată, prin foarte multe discuţii, prin inputuri a mii şi mii de persoane din sistem, din afara sistemului, din politică, să vedem unde ar trebui să se îndrepte România. Orice demers punctual, după părerea mea, nu reușește să rezolve aproape nimic, ba chiar s-a întâmplat ca anumite intervenţii punctuale să strice mai mult decât să rezolve definitiv, şi mai ales în contextul în care vorbim de cercetare, inovare, trebuie să ne dăm seama că avem, pe de-o parte, câteva ameninţări grave, pe de altă parte, câteva oportunităţi foarte frumoase. Lumea nu se mai dezvoltă decât în mică parte pe zona de producţie. Lumea se dezvoltă foarte mult pe zona de inovare, cercetare, care pe urmă, sigur, duce la producţie. Noi am trecut rapid în 20 şi ceva de ani prin diferite faze de cercetare, producţie. Nu am ajuns decât în foarte puţine domenii să fim relevanţi în competiţia mondială. Asta este o situaţie care le convine tuturor, numai nouă nu, fiindcă banii se fac acolo unde este inovare, acolo unde ai reuşit să ajungi în vârful mondial, şi acolo unde ideile de fapt aduc venituri foarte importante, aduc venituri importante pentru universităţi, pentru institute de cercetare şi, în definitiv, pentru oamenii care lucrează acolo. Cu cât mai mulţi oameni foarte bine educaţi vom avea implicaţi în activităţi care sunt foarte bine plătite fiindcă generează produse ale viitorului, cu atât mai bine va funcţiona şi societatea românească. Dar aici intrăm &ic irc;n competiţie directă cu toată lumea. Acesta este pericolul: că suntem în competiţie cu toată lumea Oportunitatea: că avem resurse fantastice. Dacă urmăriţi un pic, tinerii noştri sunt totuşi, în comparaţie cu mulţi alţii, foarte inovativi, sunt foarte performaţi acolo unde li se creează cadrul potrivit. Şi atunci părerea mea este că trebuie să definim întregul concept numit educaţie în aşa fel încât nivelul general să crească mult şi atunci vom avea generaţii care nu doar că vor fi din ce în ce mai bine educate, dar vor fi din ce în ce mai performante fiindcă vor penetra la vârf în fiecare domeniu, asigurând astfel nu doar o poziţie bună României, ci o poziţie bună pentru fiecare în parte, pentru familia fiecăruia în parte.

O să existe din ce în ce mai puţine locuri de muncă tradiţionale. Se poate observa în aproape toate domeniile că se merge puternic spre robotizare, spre automatizare, însă zonele de inovare rămân eminamente ale oamenilor. Şi acolo trebuie să mergem. Asta este posibil doar în contextul în care întreaga societate îşi doreşte acest lucru. Din păcate, nu suntem încă acolo, suntem unii sau suntem mulţi care discutăm aceste aspecte şi ne dorim să fim acolo, dar putem să constatăm la fel de mult că sunt zone care nu-şi doresc să progreseze România, din varii motive, în special legate de fenomenul electoral. Trebuie să depăşim această barieră şi cred că putem să o facem doar dacă venim cu un concept integrat despre cum vrem să arate România educată, care sunt beneficiile ei – fiindcă aici nu vorbim doar de ceva ce se creează doar ca să fie frumos, se creează ca să funcţioneze şi să ducă România înainte. Cam astea sunt zonele. Iar dacă unii se gândesc la partea curriculară, au dreptate, aici trebuie lucrat. Alţii se gândesc, pe bună dreptate, la partea de salarii pentru dascăli. Şi aici trebuie lucrat. Alţii se gândesc la banii pentru proiecte în cercetare. Şi aici trebuie să intervenim. Deci zona este în realitate mult mai mare decât se vede aşa la prima vedere şi vreau să evităm să repetăm greşelile care s-au făcut în anii anteriori, unde întreaga zonă s-a feliat în multe felii şi s-a încercat rezolvarea pe rând, ceea ce a dus la situaţia în care ne aflăm acum, cu o dezvoltare extrem de diversă în diverse locuri ale ţării.

Avem zone puternic performante, cum este Braşovul. În contrapartidă avem zone care parcă s-ar afla încă în secolul XIX şi nu mi se pare corect. Românii au dreptul să trăiască bine indiferent unde locuiesc şi asta se realizează doar printr-o educare la un nivel mult, mult superior faţă de ce avem acum. Şi ca să dau nişte cifre, să nu rămână aşa, ultra sec, acum aproximativ 10 ani în România am avut aproximativ un milion de studenţi. Pe atunci deja au fost unii care au spus: „cam mulţi se duc după diplomă”. În realitate am fost atunci cam la coada Europei. Între timp avem 500 de mii de studenţi şi ne situăm clar în coada clasamentelor. Deci nu este doar o dorinţă pur teoretică să fim mai educaţi, este o necesitate, altfel România ajunge o ţară cu o dezvoltată slăbuţă şi chiar dacă pe alţii poate îi avantajează că duc la ei cerceta rea, pe noi ne dezavantajează puternic şi eu nu îmi doresc aşa ceva pentru România. Eu îmi doresc prin şi cu educaţie sa dezvoltăm România şi să ajungem acolo unde cel puţin cei din această sală cu siguranţă ne-o dorim cu toţii.

Întrebare: Întrebarea mea vine atât pentru domnul Preşedinte, cât şi pentru domnul Rector. Pe de o parte, cum vedeţi dumneavoastră continuitatea dintre activitatea de cercetare şi activitatea de predare, întrucât universităţile sunt instituţii de producţie şi transfer de cunoaştere? Şi pe de altă parte, cum vedeţi dumneavoastră sprijinirea activităţii de cercetare în rândul studenţilor, întrucât avem organizaţii studenţeşti care fac activitate de cercetare, care promovează activitatea de cercetare, şi cum aţi vedea dumneavoastră identificarea şi valorificarea minţilor talentate din rândurile corpului studenţesc? Vă mulţumesc!

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Eu aş avea aici câteva idei, dar nu ele contează acum, ideile mele personale, ci contează să găsim un model sustenabil de dezvoltare. Şi, exact din acest motiv, cariera a fost în centrul unor dezbateri pe care le-am avut, una cred că a fost chiar aici la Braşov, fiindcă lucrurile, cum am spus înainte, nu pot fi tratate pe felii, ele trebuie integrate. Studentul trebuie să aibă posibilitatea reală să facă cercetare reală, nu cercetare simulată. Şi aici cred că lucrurile s-au mişcat un pic. Îmi amintesc ce fel de „cercetare” am făcut eu pe vremea când am fost student şi acum, totuşi, lucrurile în multe universităţi s-au mişcat semnificativ şi arată mult mai bine.

Pe de altă parte, cineva care doreşte să lucreze fie în cercetare, fie în predare, fie în combinaţie, trebuie să ştie cum îşi poate defini o carieră. Ea trebuie să fie predictibilă şi definibilă şi în condiţii destul de bune, altfel, sigur, vine cineva de la o universitate situată în altă parte cu o ofertă mult mai interesantă şi noi ne supărăm că tinerii pleacă. Păi pleacă fiindcă nu le oferim suficient, şi aici nu e vorba numai de bani, este vorba de felul cum se defineşte cariera, de felul cum se promovează şi de multe alte lucruri unde trebuie să lucrăm, iar universităţile nu sunt un fel de fabrici. În universitate trebuie să faci şi cercetare, dar trebuie să faci şi predare, şi asta se poate doar dacă cel care conduce lucrările are posibilitatea reală să facă cercetare, că atunci devine atractiv şi atunci reuşeşte să atragă studenţii, şi studenţii la r&a circ;ndul lor să fie atraşi de mediul universitar. Toate aceste lucruri trebuie corelate, trebuie bine gândite, bine definite şi, nu în ultimul, rând trebuie şi finanţate. Am avut o discuţie cu domnul rector, puţin mai devreme la institut, şi mi-a spus că toţi banii pe care România îi dă în toate universităţile de stat pe cercetare, sunt o mică parte din cât dă o mare universitate de peste Ocean pentru cercetare în laboratoarele proprii. Sunt lumi diferite şi până nu reuşim să ne apropiem un pic de nivelul care poate fi uşor constatat internaţional nu o să fim competitivi, pur şi simplu o să producem câteva vârfuri care rămân singulare.

Întrebare: Sunt antreprenor şi cetăţean implicat al Braşovului. Cercetarea, inovaţia şi în special dezvoltarea nu se poate face optim fără o infrastructură. Ca să fim competenţi pe plan mondial ne trebuie infrastructură şi Braşovul a fost privat în ultimii 27 de ani de dezvoltarea de infrastructură, în special cea rutieră. Mobilitatea e foarte importantă pentru cercetare şi inovaţie şi vă rog să ne sprijiniţi. Şi să ne spuneţi cum puteţi să ne sprijiniţi?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Da! Vă recomand o vizită în centrul Capitalei României şi atunci o să vedeţi ce înseamnă lipsă de mobilitate, însă lucrurile, evident, trebuie să progreseze. În realitate, Braşovul nu stă rău şi eforturile locale au fost susţinute, bine plasate, deci cred că putem să constatăm cu toţii că lucrurile s-au mişcat. Asta nu ca să îl laud pe domnul primar, este o constatare a cuiva care din când în când a venit la Braşov şi a văzut că lucrurile se mişcă într-o direcţie bună. Că nu este încă nicio autostradă până aici, e adevărat, ar putea, cum ar putea să existe şi o legătură cel puţin în provinciile istorice pe autostradă şi nu există. Aici lucrurile se mişcă greu şi niciunul din guvernele pe care le-am avut în ultimii 20 şi ceva de ani nu au reuşit să perfor meze aşa cum au promis în campaniile electorale. Dar asta nu înseamnă că ne pierdem speranţele, însă fiind vorba de infrastructură cred că nu doar infrastructura de transport, şi aici mă refer la infrastructură de transport la modul general, rutier, pe cale ferată, transportul datelor ş.a.m.d., aici lucrurile se mişcă. Am avut o discuţie iarăşi interesantă la institut, unde infrastructura de cercetare este bună spre foarte bună şi în mod paradoxal infrastructura de cercetare singură nu atrage suficientă resursă umană. Deci ajungem iarăşi la începutul discuţiei, trebuie să încurajăm resursa umană ca să fie folosită resursa de cercetare şi să producă rezultatele aşteptate. Lucrurile niciodată nu se pot despărţi. Nu poţi să dezvolţi numai infrastructura şi să laşi deoparte resursa umană, cum nici inversul nu creează condiţii suficiente pentru dezvoltare.

Întrebare: Un ciclu educațional durează circa patru ani. Imaginați-vă că în 2016 avem o promoție care vor fi operaționali în 2020. Cum aducem formatorii la nivelul 2020?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Să știți că învățământul dual m-a preocupat și mă preocupă în continuare și cunosc destul de bine problemele care apar într-o zonă care se dezvoltă puternic, cum este Brașovul, și am discutat în foarte multe rânduri cu investitori, cu antreprenori, cu cei din sistemul preuniversitar și cu cei din administrația centrală. În mod cu totul curios, la nivel local, întotdeauna, oamenii înțeleg foarte repede despre ce e vorba, că este nevoie de resursă umană, și cum se poate rezolva și există un proiect-pilot foarte frumos care funcționează. Există astfel de proiecte-pilot și în altă parte, doar că ele arată doar că se poate, nu rezolvă problema, sau nu rezolvă decât o mică parte din problemă. La nivelul Ministerului să știți că s-a înțeles foarte, foarte greu și foarte î ncet ce vrea lumea de fapt aici. Trebuie să recunosc, însă, că și aici există anumite progrese, între timp există chiar și o bază legală îmbunătățită pe învățământul dual și lucrurile încep ușor, ușor să se miște. Nu suntem încă la nivelul în unde putem să spunem „Ok, aici s-a rezolvat o problemă”, dar sunt moderat optimist și cred că o să avem o dezvoltare a învățământului dual în următorii ani mult mai consistentă și mult mai sustenabilă decât am avut-o în ultimii douăzeci și ceva de ani. Este un paradox al societății românești, fiindcă noi înainte de revoluție am avut un fel de sistem de învățământ dual, un fel. Nu a funcționat foarte bine, dar cel puțin a existat cu toate componentele, și problema pe care ați menționat-o evident că este cel mai greu de rezolvat. Acum, sigur că sună foarte științific – format ori și formatori de formatori- este nevoie de maeștri, de profesori care predau, predau în atelierele de școală, predau la unitatea care este partener și unde se face practică, și așa mai departe. Și aceste lucruri am impresia că încet, încet au fost înțelese, dar cred că este nevoie de foarte multă atitudine pro din partea antreprenoriatului, fiindcă așa se pot mișca lucrurile în zona politică cel mai eficient. Și dumneavoastră aici, la Brașov, ați reușit să aduceți în atenția multor decidenți această chestiune și e bine așa.

Întrebare: Bună ziua! Gândindu-mă la ce spuneaţi înainte, cred că cercetarea este mereu într-o relaţie foarte apropiată cu competitivitate. Permiteţi-mi să gândesc în termeni locali şi regionali, uitându-mă la cum avem acum instrumente de politici publice în zona de dezvoltare regională, dar şi în zona de cercetare. În perspectiva post-2020, cum putem noi să contribuim la nişte instrumente de politici publice în zona publică conexă cu cercetarea şi competitivitatea aferentă, pentru ca în regiune să ne alegem destinul propriu şi să putem să construim pe automotive, aeronautică, IT, masca critică de firme IT din Braşov şi proiecte pilot cum e cel de smart cities de la Alba Iulia, sau pe concepte cum sunt cele implementate la Sibiu în jurul ideii de smart? Pentru că regiunea noastră, din colaborare, poate să-şi gen ereze un curent de gândire, aşa cum vedem că la Cluj începe să radieze pentru regiunea Nord-Vest. Noi simțim că toată lumea lucrează sectorial – administraţia publică lucrează sectorial, universitatea lucrează aferent cadrului creat de Ministerul Învăţământului şi Cercetării. Cum putem să le aducem la un loc şi să creăm un consorţiu regional care să influenţeze acest cadru post-2020. La ce să ne aşteptăm post-2020, apropo de noile modele privind sistemul UE în relație cu cercetarea? Ne aşteptam să putem să avem acces la un buget mai consistent de la regiune? Putem să creăm un buget al regiunii pentru cercetare, pentru ca noi să fim mai competitivi? Cum putem reforma acest cadru?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Variante, cel puțin teoretic, există mai multe. Una pe care am promovat-o într-o anumită etapă din carierea mea politică este aşa numita regionalizare. Am spus-o atunci şi cred şi astăzi, regionalizarea are sens doar dacă: (1) produce dezvoltare economică, (2) duce la simplificarea procedurilor administrative. Acestea două trebuie să fie obiectivele unei posibile regionalizări. Dacă o facem doar ca să creăm mai multe administraţii, mai mult posturi politice, mai multe posturi de influenţă politică, nu are nicio valoare, este zero şi nu trebuie făcută. Dacă, însă, o regionalizare va produce această dezvoltare, chiar dacă așa este gândită, rămâne de văzut. Experienţa mea este că societatea românească abia se apropie de faza în care decidenţii îşi dau seama că, într-adevăr, colaborarea este cheia dezv oltării. Nu cred că nu am ajuns acolo fiindcă cineva nu a vrut, doar că am avut condiţii care încă nu au permis o abordare integrată la nivel regional. Au fost multe iniţiative, şi cred că au fost iniţiative pe care unii le ştiţi – între Sibiu şi Braşov, între Sibiu şi Târgu Mureş, până la Cluj, Alba Iulia. Ele nu s-au concretizat din varii motive şi, când vom ajunge la nivelul care permite colaborarea reală la nivel regional, vom putea să rezolvăm şi astfel de probleme. Altfel, ele rămân o temă foarte interesantă şi de actualitate de discuţie în structuri de tip cluster, în structuri de tip agenţie de dezvoltare regională, şi aşa mai departe, fără să producă realmente dezvoltare şi perspectiva dezvoltării în regiune.

Dacă vorbim despre banii alocaţi cercetării, Uniunea Europeană este conştientă şi promovează cercetarea, ştiţi că sunt mai multe proiecte unde se pot obţine şi finanțări pentru cercetare, însă ele nu sunt gândite să susţină cercetarea, ele sunt gândite să iniţializeze procese care duc la o cercetare performantă. Finanţarea trebuie să o facem noi, este o decizie eminamente politică. Acum, în această etapă, decizia nu este satisfăcătoare, după părerea mea, dar, dacă discutăm aceste lucruri şi le aducem la cunoştinţa publicului larg şi explicăm bine de ce este nevoie de cercetare, este posibil să schimbăm inclusiv această abordare politică. Politicienii sunt nişte oameni foarte orientaţi, să ştiţi, numai că ei se orientează după voturi, mai mult decât după dezvoltare, dar dacă oamenii cer dezvoltare, aia vor da politicienii şi de aceea este bine, şi de aceea am dorit să a m această abordare, un pic mai publică, un pic mai largă, pentru a readuce în atenţia publică nevoia de finanţare şi în cercetare.

Întrebare: Acest demers pe care l-aţi iniţiat, „România Educată”, este absolut benefic pentru societate, eu mă gândesc la finalitatea sa, transpunerea în legislaţia primară. Am avut înainte acel Pact Naţional pentru Educaţie semnat în 2008 de toate partidele politice şi ONG-uri, care a rămas bine mersi pe hârtie şi nu a fost transpus în educaţie. Sper să aveţi pârghiile necare pentru a transpune aceste idei pe care le aveţi în educaţie. Aş vrea să vă dau o sugestie – aceste consilii pe care le avem trebuie depolitizate, în sensul de a li se acorda o personalitate juridică, cu filă de buget, şi membrii acestora să fie aleşi în funcţie de meritele lor, pentru recunoaşterea internaţională pe care o au, şi să nu poată să fie schimbaţi de fiecare dată când se schimbă ministrul. Sugestia mea – personalitate juridică pentru aceste consilii şi să li se dea puterea să creeze politici ale științei.

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: Sunt perfect de acord cu ceea ce propuneţi şi abordarea noastră merge în această direcţie. Nu trebuie să reinventăm chiar tot, unele lucruri pot fi, într-un fel, copiate de la alţii, unde funcţionează foarte bine, iar cercetarea politizată nu funcționează nicăieri.

Întrebare: Prin parteneriatul universitate, industrie şi dezvoltatori putem să găsim fonduri şi cu sprijinul universităţii putem mergem înainte. Cum vedeţi educaţie în domeniul fizică - electronică la generaţia tânără?

Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis: La fizică aş avea nişte idei, dar cred că trebuie să abordăm chestiunea integrat. Domnule profesor, cu siguranţă fiecare dintre noi cunoaşte un număr destul de mare de tineri merituoși şi care au rămas în România. Inclusiv noi, care suntem aici, am rămas în România. Dar nu este suficient, nu avem suficienţi tineri cercetători care rămân în România. Dintre puţinii tineri care studiază, unul din 15 studiază în afară şi ştiţi bine câţi din ei se mai întorc. Iar dintre cei care studiază în ţară, foarte mulţi, asta arată cel puţin sondajele, îşi doresc, de fapt, să plece. Acest lucru nu poate să fie ignorat. Faptul că unii rămân şi au succes nu anulează exodul şi dorinţa multora să plece, de aceea trebuie să lucrăm pe condiţii, ca să putem să vorbim despre o meritocr aţie, ca să putem vorbi despre o carieră predictibilă, pentru că nu toţi sunt de tip aventurieri, care încearcă ba într-o parte, ba în alta, şi până la urmă îşi găsesc un loc în viaţă. Sunt mulţi tineri care sunt foarte bine pregătiţi, sunt dotaţi intelectual, au rezultate, dar nu-şi doresc să se bată cu viaţa sau cu autorităţile, ei vor să-şi vadă de cercetare şi restul să rezolve societatea. Au dreptate şi ei. De aceea trebuie să lucrăm mult mai mult pe condiţiile cadru şi pe finanţare, ca să putem să avem suficienţi cercetători. Până la urmă, ştiţi foarte bine că, şi aici, dintr-un număr mare se obţine un rezultat mai mare. Poţi să ai o echipă mică, cu rezultate senzaţionale, este perfect adevărat, dar ca să ai o cercetare relevantă în România, trebuie să ai un număr mare de cercetători şi un număr mare de proiecte, acolo cred că trebuie să ajungem. Iar cu fiz ica, cam acelaşi lucru. Cum procentajul celor care au impresia că fizica este interesantă a fost mic din capul locului, trebuie să ai mulţi tineri care au şansa să simtă ce se întâmplă, care au şansa să intre într-un laborator, nu contează dacă este de pre-universitar sau de universitar, ca să-şi dea seama despre ce vorbim aici de fapt şi de ce sunt unii aşa de entuziasmaţi de fizică cum suntem noi doi.

Întrebare: Pe lângă această abordare corectă, de termen lung, v-ați gândit să vă faceți o lista de cinci probleme la care să folosiți puterea poziției dumneavoastră și să încercați să impuneți aceste modificări legislative sau de cadru, astfel încât să obțineți și câteva rezultate imediate?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Răspunsul e simplu, da!

Întrebare: Ne susțineți cu această campanie frumoasă pe care o faceți, „România Educată” în proiectul acesta, MiniTehnicus, sau cum o să îl numim, în care noi, mediul economic, vrem să ne implicăm, să îi creștem pe tinerii din clasa I, să își construiască primul radio, să înțeleagă fizica, să fie fascinați de tehnică? Ăsta cred că este un lucru foarte important și nu discută aproape nimeni despre acest proiect, am susținerea domnului Rector și multe alte firme, dar încă o dată, dacă facem o insulă în Brașov nu ajunge pentru România, ci ăsta este un proiect care ar trebui să se răspândească în toată țara pentru că peste tot aveam problema personalului calificat, în special în domeniul tehnic.

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Știți, în ultima vreme, ca să nu folosim termenul de insulă fiindcă nu sună bine, astfel de proiecte le numim proiecte PHARE, cam același lucru, dar sună foarte bine. Și mi se pare foarte interesantă ideea, aștept să ne parvină câteva detalii și cred că este o abordare care merită urmărită. Evident că nu putem să așteptăm ca elevii să facă totul în orele de curs, trebuie să le dăm ocazia să facă ceva și după orele de curs, un fel de after school mai inteligent, cum ar veni, ca să folosesc o terminologie de astăzi.

Întrebare: Ce părere aveți, în tema pe care dumneavoastră o aveți cu „România Educată”, dacă este inclus și sportul, educația prin sport? Noi știind, cel puțin cei de la Facultatea de sport, că cea mai simplă formă, și ieftină de integrare socială și de comunicare este sportul. Ce expectanțe aveți și ce dorințe aveți de la domeniul, în partea de cercetare, în partea de performanță și cum putem noi de la partea de cercetare să îi ajutăm pe cei din loturile olimpice?

Președintele României, domnul Klaus Iohannis: Cum puteți să îi ajutați pe cei din loturi știți mai bine ca mine, este vorba de transfer de know-how și atunci problemele sunt pe jumătate rezolvate. După părerea mea, sportul trebuie să fie cel puțin o parte componentă dintr-o abordare integrată din foarte multe motive, unele le-ați menționat dumneavoastră, și sunt hotărât să merg pe această linie. Nu va fi simplu deloc, în ultimii ani s-a cam pierdut noțiunea de sport de masă. Când vorbim de sport, automat lumea se gândește la sporturi de performanță, la banii care se câștigă de acolo sau la diferite turnee care sunt interesante din varii motive locale. Foarte puține abordări publice în ultima vreme am auzit pe tema sportului de masă, care este extrem de important, însă nu este deloc senzațional și necesită foarte multă muncă, dar da, după părere a mea, lucrurile trebuie îmbinate.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.