ANALIZA lui Cristoiu: USR-PLUS, o alianță 'ciudată' între un om și un partid

Autor:

Publicat: 04/02/2019 00:21

Actualizat: 04/02/2019 08:09

Jurnalistul Ion Cristoiu face o amplă analiză pe tema înființării „Alianței 2020 USR-PLUS”, semnalând ”uluitoarea rapiditate cu care s-a realizat această nouă construcție” dintre un partid parlamentar și un om - Dacian Cioloș.

Evenimentul Zilei:

Obișnuit cu declarațiile hiper optimiste de la nășirea unei construcții pe scena noastră politică (partid, alianță), n-am tresărit la astfel de strigăte de trompetă publicitară. Aceasta deoarece pe mine m-a interesat în toată această afacere nu viitorul Alianței 2020, nu efectele asupra scenei noastre politice (dacă rămîne mai departe cantonat în zona TeFeListă, PNL va fi principala victimă a noii alianțe), ci uluitoarea rapiditate cu care s-a realizat această nouă construcție. O altă alianță de Opoziție – DA, din PNL și PD – în vederea parlamentarelor din iarna lui 2004, s-a făurit cu greu de-a lungul a o lună și ceva de discuții în forurile colective ale celor două partide. Am spus o lună și ceva referindu-mă doar la ședințele propriu-zise. Partea politică a Alianței a fost pregătită de un an și ceva, din 2002, prin colaborarea celor două partide, în cadrul Parlamentului. Una dintre cauzele dificultăților ivite în calea unei alianțe în vederea alegerilor constă în repartizarea pe liste. Cele mai multe dintre nemulțumirile dintr-un partid apar cînd se pune problema prezenței pe liste cît mai în față. Nu de puține ori, prezența pe liste duce la trecerea în alte partide. Simțind că în partidul din care fac parte n-au nici o șansă de a ajunge pe liste, mulți lideri trec la partide mai mici, unele chiar abia înființate, unde înghesuiala nu-i atît de mare. Alianța PNL-PD nu s-a confruntat cu problema listelor comune la înființare. Listele pentru parlamentare au fost alcătuite mai tîrziu, în 2004, cînd căsnicia mergea strună. Alianța 2020 s-a constituit în vederea alegerilor europarlamentare. Ea e alcătuită din PLUS și USR. PLUS, partidul lui Dacian Cioloș, a avut Congresul de înființare abia în 26 ianuarie 2019. Practic, nu putem vorbi de existența unui partid numit PLUS. Acesta s-a înființat, după care a dispărut din peisaj. Desigur, mai multe scandaluri, cred că bine regizate, au ținut în atenția publică știrea că există un partid condus de Dacian Cioloș. În ce minima organizare a partidului și activitățile specifice unei formațiuni, vid interplanetar. Nici nu știu dacă PLUS are un sediu central în București. În aceste condiții putem vorbi de o alianță nu între un partid, PLUS, și un alt partid USR, ci de o alianță între un om – Dacian Cioloș – și un partid. O alianță cu atît mai ciudată cu cît USR e un partid parlamentar și nu unul oarecare, ci un partid pe care sondajele îl dau cu un potențial mai aparte în materie de capital electoral. Că e vorba de alianța cu o persoană și nu de alianța cu un partid ne arată istoria ideii de alianță între USR și PLUS. Și această idee are o istorie scurtă. Pe 21 octombrie 2018, Dacian Cioloș și Dan Barna au confirmat că se poartă discuții „despre posibilitățile de colaborare din perioada următoare, evident și despre europarlamentare, care este obiectivul politic electoral viitor”, cu referire la colaborarea dintre USR și Mișcarea România Împreună. E vorba de partidul pe care Dacian Cioloș se chinuia să-l înregistreze. (Mai multe detalii AICI)

Ziarul Financiar:

(...) În 2018 Ministerul Finanţelor a reuşit să ia de la populaţie, prin vânzare de titluri de stat, 2 miliarde de lei.

În bănci populaţia are depozite de 120 de miliarde de lei şi echivalentul a 70 de miliarde de lei în valută.

Conform BNR, dobânda medie la depozitele bancare a fost în decembrie de 1,78% pe an.

Marea majoritate a depozitelor constituite de persoanele fizice sunt pe termen scurt, cea mai folosită scadenţă fiind de 3 luni. Pentru depozitele la 1 an băncile mari oferă foarte rar o dobândă de peste 2,5%. Băncile mici sunt mai generoase: TBI Bank oferă acum 3,25% pe an.

De cealaltă parte, la creditele în lei, dobânda medie practicată de bănci este de 8,09% (decembrie 2018), o medie care este formată dintr-o dobândă la creditele ipotecare de 5-6%, credite de consum cu o dobândă de peste 10% şi o dobândă de peste 15% la cardurile de credit.

În România marja de dobândă, diferenţa dintre dobânzile la credite şi cele la depozite, a fost de 6,3% în decembrie 2018 (în decembrie 2012 a fost de 7,94%).

În Cehia marja de dobândă pentru septembrie 2018 a fost de 3,39% iar în Polonia de 4,3%.

Dacă băncile din România sunt lacome, aşa cum le-a caracterizat ministrul finanţelor, nu văd de ce ministrul, dacă tot oferă o dobândă de 5% pentru a atrage bani de la populaţie, nu ar putea oferi şi credite cetăţenilor României cu o dobândă de 4% pe an.

ROBOR-ul acum este de 3%, deci ar câştiga un punct procentual. Şi cum spune că ROBOR-ul la 3% este manipulat, dobânda adevărată fiind sub acest nivel, marja de câştig a Ministerului de Finanţe ar fi chiar mai mare.

Sau dacă marjele din Polonia sau Cehia sunt bune, la o dobândă de 5% cu o marjă de 4,3 puncte procentuale ca în Polonia ar rezulta o dobândă la credite de 9,3% sau de 8,39% cu marja din Cehia.

Toate opţiunile sunt deschise.

Cred că la o dobândă de 4% pe an populaţia ar face coadă să ia credite de la stat, de la Ministerul Finanţelor, de la Guvernul PSD mult mai mult decât ar depune bani.

Aceasta este taxa de generozitate pe care o aşteaptă poporul român ca să trăiască mai bine. (Mai multe detalii AICI)

Gândul:

Votul britanic de plecare din Uniunea Europeană a generat deja o serie de costuri, indiferent de calea pe care Brexit va merge de aici: unele daune sunt tangibile, cum ar fi locuri de muncă, investiţii şi capital, iar altele mai puţin tangibile, cum este influenţa pe plan internaţional.

Prim ministrul Theresa May ar dori să renegocieze cele mai controversate părţi ale acordului de separare de Uniunea Europeană, după ce a acesta fost respins de Parlament. Oficialii de la Bruxelles au avertizat deja că nu vor lua în considerare solicitarea. Între timp, ameninţarea haosului economic planează peste Marea Britanie.

City-ul londonez, cartierul financiar, a înregistrat o pierdere constantă de bani şi de locuri de muncă, pe măsură ce marile companii financiare s-au mutat în Europa, pentru a-şi proteja afacerile.

Cinci dintre cele mai mari bănci au transferat 750 de miliarde de euro (857 miliarde de dolari) de active către Frankfurt. Capitalul a trebuit mutat pentru a obţine aprobarea UE în privinţa furnizării de servicii în blocul comunitar.

Deşi din Londra au plecat mai puţini bancheri decât indicau primele estimări, mişcări au loc. Cele mai mari bănci din lume au anunţat planuri de a transfera câteva mii de angajaţi în Paris, Dublin şi Madrid.

Lira a scăzut cu mai mult de 10% faţă de euro de la votul de plecare din UE, din iunie 2016. Exportatorii ar fi putut beneficia de acest fapt, însă costurile tot mai mari ale bunurilor şi serviciilor importate au dus la creşterea inflaţiei. Efectul este o scădere a puterii de cumpărare pentru consumatori, ceea ce face viaţa şi mai dificilă pentru comercianţii cu amănuntul din ţară.

Companiile au amânat, de asemenea, decizii de investiţii, din cauza incertitudinilor legate de forma pe care o va lua Brexit. Banca Angliei a prognozat o creştere zero a investiţiilor pentru anul 2018. Oficialii au avertizat, de asemenea, că este posibil ca terenul pierdut să nu mai poată fi recâştigat. Un studiu UBS din septembrie 2017 a sugerat că referendumul a costat deja Marea Britanie mai mult de 2% de creştere economică. Daunele ar putea fi de lungă durată, iar economia nu îşi va reveni la ritmul de creştere de dinainte de referendum până după 2020.(Mai multe detalii AICI)

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!