Premium
În iunie, căutarea submersibilului Titan a cuprins întreaga lume. Nava turistică transporta cinci pasageri care se îndreptau spre epava Titanicului.
La mai bine de un secol de la scufundarea celebrului vas pe fundul Oceanului Atlantic, se desfășura un efort disperat de a localiza submarinul și de a-i salva pe cei aflați la bord, conform SkyNews.
În ciuda optimismului inițial, această misiune a fost sortită să se termine în tragedie.
Pentru prima dată, persoanele care au găsit rămășițele submarinului OceanGate Titan împărtășesc cum s-au desfășurat căutările și momentul devastator în care au realizat că orice speranță era pierdută.
Era Ziua Tatălui, iar Jesse Doren, expert în ape adânci, se afla cu familia la un concert de muzică. A observat un mesaj vocal de la un apelant necunoscut, dar nu a răspuns.
La scurt timp după aceea, a sunat un coleg, iar el a ieșit afară pentru a răspunde. Era cineva cu care mai lucrase înainte, al cărui principal domeniu de expertiză erau submarinele cu echipaj.
Acesta dorea să știe dacă vehiculul operat de la distanță (ROV) al lui Jesse era gata de plecare. "S-ar putea să avem nevoie de ajutor", a spus el.
În câteva ore, Jesse a fost prins în căutarea disperată a submersibilului Titan dispărut, care a devenit o știre globală.
Nava a dispărut pe 18 iunie în timp ce vizita epava Titanicului la 3.800 de metri sub suprafața Oceanului Atlantic.
Cât a costat expediția
Prețul expediției era de 250.000 de dolari (197.000 de lire sterline) de persoană, iar la bordul submarinului se aflau cinci pasageri, inclusiv pilotul acestuia, atunci când a pierdut contactul cu nava-mamă.
Căutările frenetice de semne de viață au durat patru zile. Exista speranța că, printr-un miracol, corpul submersibilului era intact și că cei din interior erau încă în viață și așteptau ajutor.
Dar când echipa lui Jesse a făcut în sfârșit o descoperire, nu a fost o veste bună. Un câmp de resturi care conținea părți din Titan a fost găsit la aproximativ 500 de metri de prova Titanicului.
Submarinul suferise o "implozie catastrofală" (o prăbușire violentă spre interior), au concluzionat autoritățile americane. Toate cele cinci persoane aflate la bord ar fi fost ucise pe loc.
Pe 19 iunie, Jesse și echipa sa de la Pelagic Research Services s-au grăbit să ajungă pe un mic aeroport din nordul statului New York și au zburat cu echipamentul lor spre Newfoundland, în Canada.
Transportate în mod normal în camioane, lăzile de transport care conțineau camera de control și ROV-ul au fost în schimb încărcate în două avioane cargo ale US Air Force.
Odată ajunși pe coasta canadiană, s-au urcat pe o navă și s-au îndreptat spre locul de căutare, la sute de kilometri în larg.
"Ne-am concentrat pe aducerea echipajului nostru la fața locului, gata să efectueze o salvare... Toată atenția noastră era să-i găsim pe acești tipi", spune Jesse.
Pelagic Research Services este o companie specializată în cercetarea de adâncime. Aceasta operează ROV-uri la mii de metri sub suprafață. Vehiculul lor, Odysseus 6K, care a fost folosit în timpul căutărilor, este unul dintre puținele ROVS care poate ajunge la adâncimi la care se află epava Titanicului.
"Prima întrebare a tuturor a fost... cât timp vă va lua să vă mobilizați?", spune directorul general al Pelagic, Ed Cassano, amintindu-și de graba de a ajunge la locul căutării. "Am spus 12 ore, speram să o facem în opt. Am făcut-o în șase.
"Apoi, întrebarea a fost: cât de repede poate merge nava?". Nava merge de obicei cu 10 sau 11 noduri, ei au făcut 17."
Ultimii cinci pasageri de pe Titan au primit costume de zbor OceanGate albastru închis, pantaloni impermeabili, cizme cu vârf de oțel și căști pentru călătoria lor fatală la bordul submarinului.
Li s-a spus să poarte șosete groase și o pălărie, deoarece se va face mai frig cu cât submersibilul se va adânci mai mult. De asemenea, au fost avertizați să evite să se ude la picioare din cauza condensului care se va forma pe podeaua submersibilului.
Ce au descoperit pe fundul Oceanului
În timpul scufundării, victimele ar fi fost probabil în întuneric beznă totală, doar creaturile marine bioluminescente fiind vizibile prin hubloul de 53 cm (21 inch) al navei. Proiectoarele submarinului au fost stinse până când acesta a ajuns pe fundul mării, pentru a economisi bateria.
Potrivit experților, dovezile sugerează că învelișul din fibră de carbon al Titanului s-a prăbușit - iar cei aflați la bord ar fi murit instantaneu.
"Singura salvare ar fi fost imediată - literalmente în milisecunde", a declarat pentru Sky News David Mearns, un expert în salvare care îi cunoștea pe doi dintre cei cinci bărbați aflați la bord. "Bărbații nu ar fi știut ce se întâmplă".
"Obiectivul nostru la sosire a fost să intrăm în apă cât mai repede posibil", spune Ed Cassano. Lansarea în ocean a unui echipament greu precum Odysseus a fost un proces complex, care a presupus o concentrare intensă și o muncă de echipă neîntreruptă.
Planul era ca ROV-ul să se agațe de submarin pe fundul mării și să îl ducă până la 3.000 de metri, unde li s-ar fi alăturat un alt ROV înainte de a se îndrepta spre suprafață.
” Nu a existat nicio îndoială... dacă sunt acolo, îi vom prinde".
Până au ajuns la epava Titanicului, totul s-a făcut în viteză, spune Jesse.
"Dar tot trebuia să facem lucrurile în siguranță, pentru că sunt mulți oameni în pericol, multe echipamente în pericol și vrei să faci totul cum trebuie", spune el.
"Știam că avem o singură șansă în acest sens".
În cele din urmă, după zile de căutări și un efort de salvare la nivel mondial, Odysseus a ajuns pe fundul mării.
Pe fundul Oceanului Atlantic nu se afla un submarin intact ai cărui ocupanți așteptau să fie salvați, ci o zonă de resturi la aproximativ 500 m de Titanic.
Echipa de salvare a rămas tăcută când au realizat semnificația descoperirii lor. "La intrarea în câmpul de dărâmături a existat o pauză", își amintește Ed.
"Toată lumea este profesionistă, dar nu te poți abține să nu fii afectat... ne-a luat un moment să înțelegem cu adevărat și să ne gândim la ceea ce a însemnat."
"Ne-am petrecut patru sau cinci zile... așteptând să mergem acolo și să facem un miracol", spune Jesse. "Evident, sentimentul nostru de dezamăgire este minuscul în comparație cu cel al oamenilor care sunt apropiați de familiile celor care s-au pierdut."
